Imaginea comunismului de odinioară a lăsat încă în urmă senzația de putere și control, de autoritate si obediență, așa încât astăzi, doar un tânăr complexat ce adoptă inconștient poate un sentiment grav de inadecvare și inferioritate, mai poate adera, susținând cu pasiune pe cel ce îl susține.
E un schimb reciproc de vicii, in timp ce partidul cu ideologia se folosește de obrăznicia lui pentru a-și promova agenda, tânărul complexat primește o atenție pe care și-a dorit-o multă vreme. E un troc de validare, nici măcar corect. În timp ce tânărul se vinde foarte ieftin partidului, pentru propriile lui foloase imediate, ceilalți, majoritari și cu o tare coloană vertebrală, sunt puși la zid in tăcere, demolați pe capete de țipetele de acuzare pe care mimozele veacului le scot ca pe o armă la înaintare.
Cu totii avem așa de pierdut.
Nicio generație nu vrea să-și vadă urmașii bolnavi nici de autism, nici de o necruțătoare ofensabilitate, sau un simptom asemeni pielii arse: dacă vântul bate cu ceva mai multă putere, rănile ustură. Intrebarea e: oare va mai fi cu adevărat un viitor sănătos cu alte generații? cum vor arăta copiii anilor ce urmează?
Așa pierdem toți. Unii își pierd posibilitatea de a se reface, jucând forțați de împrejurările slăbiciunilor sau a alegerii bolnave în care trăiesc, iar alții incep, prin luptele lor, să deschidă pariuri spirituale, să-si rezerve de pe acum un loc într-o mult mai bună și adevărată lume.
Ca în advertising, explorarea viciului în diverse metode și practici de manipulare mentală este bățul de care atârnă societatea, și evident Europa modernă, cea a marilor capitale, cea a oamenilor de atitudine, și nu cea a statisticilor și a cifrelor care nu contează. Duhul lumii cu a sa vrajbă plutește ca un cloud întunecat deasupra minților noastre, de unde adapă în mod abuziv pe cel însetat- printre care și tînărul complexat din exemplul de mai sus: vrei să afli câte ceva despre politică la un search pe google, surpriză: te întâmpină prin multitudinea de oferte pretabile absolut oricărui tip de tulburare de personalitate: dacă o viață ai fost frustrat că nu erai tratată ca o domnișoară, tu fiind băiat, are partidul un loc pentru tine. Dacă ai picat probele de limba română la angajare și ai strâns din dinți să nu îți arăți indignarea, umflând în tine balonul emoțional al răutății, acum e momentul ca ea să iasă. Dacă ești femeie singură și urâtă și ai tânjit toată viața după un făt-frumos pe care nu-l meriți, acum e timpul să rupi bariera: ești liberă să plângi și să facem din problema emoțională un mănunchi de legi, pe care le vom servi și altora ca tine, reuniți repede, prin algoritm, de vreun hasthtag de tip #numairezist. Cu siguranță ei sunt mulți. Dar așa e viața.
E o luptă, e o probă de anduranță pentru spiritele tari, iar la final, rămîn în picioare căliții. Sigur, ei nu vor putea înțelege asta. Sub falsa eliberare de sine, partidul oferă azi acceptare contra răcnete. Nu contează că un om pute că nu se spală, că odată cu vârsta și baia de mentalitate , devine slinos și în loc să emane armonie și grație, el aruncă noroi în formă brută, nici măcar ambalat, că deh, la ce să te aștepți de la cineva care consideră că e treaba statului să reglementeze lungimea părului la subraț, căci in curând, și glandele sudoripare vor trece în proprietatea lui.
Trocul este deci inevitabil injust. Cu sentimentul de inferioritate și complexul de inadecvare explorat la maxim, orice om riscă sa devină o bestie infatuată, care în loc să se dezvolre sănătos psiho-moral, începe să își deseneze obsesia peste tot: devine omniprezentă, dar servind și model pentru alții. Obsedat teribil de cultul propriului viciu, vedem din multe cazuri de patologie psihosocială cum victima devine la rândul ei un călău. Expresia de sine devine astfel un topor și o armă de paintball cu care stropește toate ariile societății: când viciul obține recunoaștere socială, el se preschimbă într-o terifiantă trufie. Puroiul setat până ieri să stea bandajat, într-o prietenoasă carantină socială, fix așa precum există și darkwebul sau prin comparație , folderul subconștientului unde omul sănătos își ține in frâu pulsiunile, puroiul țâsneste, și degradează în drumul lui tot ce îi vine în cale…
Miza oricărui razboi social este și a fost întotdeauna mentalitatea. Azi, deja mintea. Soldații datelor operează la nivelul minții, căci se cunoaște, de la Filocalie încoace, mintea este unul dintre sediile sufletului, ba chiar o putere a sa. În jurul emoțiilor proprii și a neajunsurilor și altor traume suferite de un om, pendulează azi și dau târcoale o armată de idei, sugestii, atitudini și schimbări de percepție, adevărați soldați ai minciunii gata să îmbrace pentru moment, asemeni spionilor, culoarea preferată a fiecăruia dintre noi.
Schimbul pe care omul viciat îl are astfel cu ideologia astăzi este atât de asemănător cu corupția: un individ primește o bunăstare temporară oferind în schimb propria putere de a se lecui de absolut orice presupune viciuri progresiste. Își oferă pe tavă propria sănătate, propria lumină și echilibrul psihic, prin ofranda minții, pecetluite cu toate răutățile de care pomeneam mai sus.
Ei nu înțeleg nici acum, că nimănui nu le pasă de ei, că ei nu sunt decât un instrument, nu o cauză. Că poartă cu sine , probono, ștanța tuturor brandurilor și a ideilor greșite care au făcut din civilizație un câmp al autodistrucției.
Într-un așa melanj de obstrucții mentale, ideologiile moderne bat la poarta casei fiecăruia dintre noi si se prezintă drept privilegiu, asemeni unui Cal Troian neașteptat, pe care suntem fiecare, după puterea noastră, datori, intim sau nu, să-l oprim. Și asta înainte ca boala asta informatico-neuronală să facă pui în ”calculatoarele” tinere și pure, ale următoarelor generații.
____________________________________________________
Libertate, Personalitate, Trezvie
