Cafeaua ca boală, prilej sau cultură socială.

   Stilul de viață modern nu-ți aduce doar cafele colorante de la Stabucks zi de zi, brunch-uri la KFC și cola rece la prânz, cînd cei mai săraci dintre oameni (și cei mai sănătoși) beau (doar) apă dintr-o fântână,
   Dar poate aduce și un cancer colorectal, de a cărui efect se ”bucură” deja tot mai mulți tineri ai lumii. Pe cifre și statistici, studii în domeniu.

   Însă din păcate toate beneficiile unui asemenea stil de viață sunt măsurabile în orgolii, ieșiri din tipar, creșteri de stimă de sine în timp record și alte beneficii sociale pe care le ai când frecventezi, consumi și devii, una cu astfel de locuri- adevărate culte de fantezie socială, fabricante de atitudini și alte programări sociale, în care fiecare om este un personaj ce își pune la bătaie propriul trup, în favoarea viitoarelor generații care vor crește aspirând la aceleași ”nevoi” morbide, devenind colonii ale brandurilor, cu efecte nocive asupra sănătății pe termen lung.
      Nu am văzut, de-a lungul anilor, vreo fotografie în care cineva să consemneze atent, cu haz și bun simț, ceva legat de avantajele consumului de apă plată cât mai pură, sau măcar legat de imaginea omului care consumă acei minim 2L /zi, dătători de viață, de potență fizică și de agilitate mentală. Nu am văzut, ca și mulți dintre voi, (adică toți 🙂 ) vreo fotografie care să înfățișeze un om, injectându-și, ca ironie, apă în vene. Majoritatea fotografiilor conțin CAFEA. Și din asta rezultă un singur lucru: băutura aceasta
este vifunny-pictures-morning-coffeetală, este importantă, căci fără ea, omul ce este!?
   Ritualurile autodistrucției arată frumos, văzute de afară: tineri îmbrăcați cool, care încep devreme cafeaua și țigara, și care aproape zilnic consumă viciul devenit deliciu în astfel de locuri. Cafeaua, băutura spumoasă pe care majoritatea o servește pe stomacul gol, este una dintre cele mai nocive băuturi, capabilă în mai puțin de 3 ore de la ingerare, să consume la propriu mineralele corpului. Băutura a devenit trofeu pentru majoritatea tinerilor: după ce beau cafea, oamenii se simt invincibili, pentru un scurt timp, fără să realizeze că apoi, ei cad de 3 ori mai repede în lentoare, oboseală și epuizare psihică, datorită sistemului digestiv care stoarce efectiv corpul de resurse, spre a metaboliza sănătos băutura. Sigur că astfel de comportamente au fost și continuă să fie copiate, însă trebuie să deosebim băutura naturală de cafea, de ceea ce se vinde acum în comerț: cafea cu arome de cola, cafea cu aromă de nuci, cafea cu aromă de vanilie, cafea reprăjită de 100 de ori și dată cu praf de vanilie, reprăjită în sos de miere și unsă apoi cu câteva E-uri, branduite finuț și delicat, de pecetea ultra-adaptării sociale: meduza care acaparează chiar și pe cel mai sceptic dintre pământeni.
   Un alt simptom al consumatorilor de cafea este starea de anxietate, cu care s-au obișnuit atât de tare încât au mulți impresia că așa e normal să te simți; în unelenocofe cazuri pot apărea și atacuri de panică, transformate în adevărate reacții umane: impulsivitate, neliniște, imposibilitatea de a sta focusat o mai lungă perioadă de timp, plictisul la anumite intervale de timp, și firește, o falsă nevoie de a umple aceste goluri energetice fie cu și mai multă cafea, ori cu alte activități sau comportamente mai mult sau mai puțin dăunătoare. Este cunoscut , de asemenea, faptul că băutorii de cafea tind să devină mai iraționali decât oamenii care consumă ceai sau nimic. Consumul excesiv sau constant de cofeină  crește ritmul cardiac și respirator, așa încât creierul este privat de oxigenul atât de necesar gândirii calme și raționale.  Nu poți fi creativ cu asemenea dăunători ai minții, zilnic îngurgitați cu infatuare.  Poți fi maxim prezent într-o cafenea la modă, și să lași impresia că într-adevăr ești foarte important. Că acolo, după un laptop branduit, șade un miracol existențial care în mod paradoxal, nu doar că supraviețuiește doar cu cafea, dar dă și un randament aparte și debordează de creativitate, consumând coloranți, îndulcitori și alte spoieli alimentare pe care modernitatea le-a fabricat în laboratoare.  Unii m-au acuzat grav de anticapitalism, fără să înțeleagă că noi, ca popor, niciodată nu am avut NEVOIA autentică de cafea cu arome, și că aceste invenții au creat o nevoie falsă, pe care omul în timp a considerat-o o nevoie autentică, a sa, incapabil să discearnă între ce mai este al său propriu și ce este al brandurilor care îl modulează zilnic.

  Dependența de cafea este un fapt, iar dependența de cafea cu arome și substanțe sintetice care imită gustri naturale, servită zilnic în fața unui laptop costisitor, îmbrăcat conform dictaturii, cu aere suprasociale – nu este o nevoie, însă ea a ajuns să fie. Și când toate acestea iau sfîrșit, omul, lipsit de sens și scop, se reîntoarce cu drag în același loc care-l validează cu  doar atât: o simplă ștanță a numelui pe o cană de plastic, pentru a cărei fabricare se folosesc substanțe de nereciclat: plastice polietilenice pe bază de ulei.
CÂTE!? 4 miliarde de pahare de plastic de la Starbucks ajung anual la gunoi. Iar pentru a produce aceste peste 4 miliarde de pahare anual, furnizorii taie nu mai puțin de un milion de copaci, generând o uriașă cantitate de dioxid de carbon, în procesul de fabricare.
     Dincolo de cele 4 miliarde de pahare imposibil de reciclat, o lume întreagă s-a obișnuit cu migrena din timpul micilor sevraje, adică pauzele dintre două cafele.  Odată, se discuta despre o ceașcă de cafea, dar ceștile erau mici, delicate. Dar anii au trecut și omul modern a devenit din ce în ce mai ocupat, nu cu te-miri-ce probleme ale lumii, ci cu un soi de el însuși: are nevoie azi de porție triplă de cafea, să reziste, dacă se poate într-un butoi fabricat de o importantă companie de design. Se asigură astfel că, având în jur armele și armura necesară autoimportanței pseudo-sociale, el lucrează mult, este creativ, și nu anxios, și desenează NU soluții spre a opri autodistrucția unei biodiversități și a unei sănătăți vechi morale,  ci și mai multe probleme generatoare de haos: nimicuri creative, menite să vândă tuturor, aceleași vrăjeli frumos ambalte: cafea, acadele și alte surcele, întru glorificarea tot mai dubioasă a patologiilor sociale de orice fel: anti-arta, anti-omul, anti-tradiția , anti-evoluția și anti-perpetuarea frumosului care zace latent, în fiecare dintre noi, via marketing, social-media și alte structuri sociale devenite industrii. Cafeaua deci, devine azi o armă cu două tăișuri: fie o servești spre a-ți regăsi o liniștire, fie abuzezi de ea, hrănind aparatul care te vrea bolnav, adaptat, sclav infatuat și bine îmbrăcat. Puțini, cei mai puțini servesc  azi un ceai delicat, blând și scump ca aripile vântului, spre a-și debarasa stresul modernității ce ne îngroapă la orizont. O civilizație frumoasă pe ducă, înăbușită de țipetele de barista de la coada kilometrică de sâmbătă dmineața, care ar face orice, să-ți pună și ție pecetea cu numele tău pe o cană care lasă în urmă doar zdruncinarea naturii.
______
cofeplanet
   Odată la o cafea se înfăptuiau misiuni și aveau loc discuții grandioase, despre cine eram, se întâlnea om cu munte și munte cu om. Și nu, cafeaua nu era în centrul atenției, cafeaua nu era prilejul întâlnirii, ci instrumentul. Astăzi oamenii se întâlnesc la o cafea pentru a lăsa CAFEAUA în centrul atenției, în ambalajul ei costisitor, pe care l-am menționat adineauri. Cafeaua e în centrul atenției, și tot ce mai poate avea loc este interacțiunea unor măști sociale, a unor tineri obedienți, atenți la aparența lor, oameni care arată superb, întreținuți, perfect asortați, făcând brainstorming pentru alegerea fontului potrivit pe un site oarecare, oferindu-și dizgrațios like-uri și încurajări puerile, spre a cuceri o lume mică, infimă: lumea falsurilor și a ignoranței, a pierderii de timp cu stil și a buimăciei spirituale, ieșind glorioși dintr-o încă vineri noapte în care au băut ca porcii, și-au etalat ultima achiziție și au țopăit pe o muzică mai proastă ca laptopul pe care scriu.
______
Cum spunea atotputernicul Freud, în ale sale expresivități psihologice:
UNEORI, O ȚIGARĂ ESTE DOAR O ȚIGARĂ.
Dar  uneori o cafea nu este doar o cafea, ci este rezultatul unor munci dăunătoare, menite să dăuneze la rândul ei și sănătății omului, în orice formă și context social ea s-ar afla.
   Un singur aspect poate fi apreciat la băutura toxică a mileniului, și la industria care a reușit în ultimii ani să distrugă o natură și să o orânduiască, după bunul plac- pe alta- pe cea umană. Povestea aceea în care o mulțime de copii au apărut pe lume după întrebarea firească, menită să sărbătorească discret o ciocnire de suflete: ”ieși la o cafea?”
   Generațiile noi nu vor avea prilejul să constate farmecul de a savura o prezență, având cafeaua pe loc secund, ca mijloc, și nu ca scop. Căci astăzi acești viitori adulți nu mai folosesc nici verbele, nici subiectul sau predicatul. Ei doar exclamă , onomatopeic, punându-se într-o postură gestuală specifică și salivând precum omul de Neanderthal la vederea unicului scop al existenței, cu fruntea sus, pentru atât, felicitându-se reciproc pentru alegere, sugerându-și unii altora gusturi și topping-uri, validându-și un ego infatuat, tatuat permanent cu acul infect al unui trend care cică progresează:

-COFFiiiiii !?!?

-no cofee, no workee.
__________________

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *