Când afacerea guvernează. Socrate și păcănelele.

Citesc o știre interesantă care pune subtil accent pe problemele cu care ne confruntăm, la nivel etic social, ca societate. Primarul Robu al Timișoarei a descoperit că zona Dacia este plină de case de pariuri și săli de jocuri de noroc. Aflând de la cetățeni că atmosfera generală a cartierului devine tot mai supărătoare și deranjantă, primarul anunță că a vrut să ia mai multe măsuri, dar a aflat că cei care-și desfășoară activitatea în acest domeniu al jocurilor de noroc au de partea lor o legislație mai specială.  Trecând dincolo de discuții politice și despre cine sau nu a dat acordul pentru ordonanța în domeniu, situația la care trebuie să ne gândim e așa:

     Avem cetățenii orașului, ai cartierului, mai exact, care sunt supărați, nemulțumiți și nervoși pe apariția acestor firme în zonă. Păcănele, mai exact. Jocuri de noroc.

    Avem patronii acestor jocuri de noroc- persoane libere care respectă legea în vigoare, și își duc afacerile la modul legal, care într-o lume modernă și occidentală, capitalistă, au dreptul să deschidă ce afaceri vor ei, atât timp cât respectă legea. Și ah, oriunde, că de aia sunt spațiile comerciale la parterul blocurilor, nu? 🙂

    Și mai avem două ideologii care se cam bat cap în cap: democrația- voința poporului, care spune NU în cor, de exemplu,  avem voința patronilor- care spun DA în cor, dorindu-și să dezvolte mai departe biznis-ul, împânzind cartierele, unde chiria e ieftină, cu tot felul de activități mai mult sau mai puțin jignitoare la adresa omului. Și apoi, mai avem ceilalți cetățeni, oamenii care se desfată zilnic la aceste jocuri de noroc- clienții.

   Ținând cont că trăim într-o lume care rareori ne cataloghează după criterii, excepție făcând algoritmii de țintire ai platformelor online- social-media, feisbuc, etc, și că în realitatea offline, lucrurile sunt clare: Democrație versus orice altceva, ce facem în cazul în care se bat două tabere perfect democratice, care militează ambele pentru libertate, și avem la mijloc pionul social numit ENTITATE COMERCIALă- PATRON- etc, liber să-și împlinească biznisul respectând legea?  Vă dați seama de ce problemele noastre ca societate nu se vor rezolva niciodată?

    Astfel , peisajul viitorului deja prezent peste noi, e simplu:  Ne trezim înconjurați de atracții orășenești care nu mai au nimic de-a face cu omul, cu sănătatea, cu evoluția socială în general. De dragul apărării unei libertăți oarecare- de altfel nepotrivită evoluției la care tânjim de atîta amar de vreme- ajungem să fim înconjurați de birturi murdare, farmacii, să ne îndopăm cu medicamente, și păcănele- să uităm de noi înșine în mod frenetic. Toate astea în numele abstractului abuzat de toți, și neînțeles de nimeni- libertatea. Atât de greu de pus în valoare, de aplica social. Cine suntem noi să îndrăznim să o corectăm?

   De ce nu poate lua nimeni măsuri? Păi e simplu: apărăm libertatea celor puțini, spre a ne osîndi, în stil macabru-consumerist- pe noi, pe fiecare. Ce părere vor avea generațiile viitoare, că de dragul unui abstract precum ”capitalism” și ”libertate”, am distrus și ultimele petice de verdeață, parcurile, luând efectiv din spațiile comerciale și alte oportunități urbane ale unui viitor să zic mai luminos? în general  luând din libertatea de creație a viitorului, pentru o fărâmă de validare socială, spre a fi în pas cu turmele? Când spun că sunt conservator, mă gândesc și la asta. Nu la natură în mod special, acesta fiind un exemplu la îndemână, ci la a controla, pe cât posibil, apariția mizerabilului în societate, prin direcționarea corectă, legislativă a entităților comerciale- fie spre a renunța la afaceri murdare- prin obiectul exploatat, fie prin a ușura fiscal apariția afacerilor BENEFICE social.  Și da, se întâmplă deja asta, doar că în sens invers. Fiind vorba de o mulțime de bani în cazul jocurilor de noroc, statul le permite mai mult, fără să se gîndească la oameni. Vorbeam de democrație, parcă nu? Sau e ok doar când o folosim în campanie?

Democrație = puterea poporului= voința oamenilor= voia lor= doleanțele lor= supărările lor= grijile lor sociale => atenție la OM !!

  Dezvoltări ale kitchului și ale urâtului în spații sensibile vor mai fi. Tocmai din acest motiv. Pentru că ne e frică să nu fim catalogați aparte, desconsiderând libertatea comercialului de a-și înfăptui afacerile, spre exemplu, în zone cu grădinițe, sau cu școli. Mai e libertate dacă nu permit unui comerciant să-și vândă marfa? NU prea. Căci asta s-ar putea înțelege, în mod normal. Nimeni nu vrea să fie ”oaia-neagră”, când vine vorba de îngrădirea anumitor liberăți, nu-i așa?  🙂 cine mai e votat, dacă se află că a distrus, în numele evoluției omului, și a reintegrării sale în lumină, libertatea unor ciuriburi de a-și deschide niște magazine de păcănele? de iluzie, de slavă deșartă? Și mai cu seamă, în preajma școlilor, a liceelor, a pensionarilor…. !!  Alooo- cineva să le spună acelor imbecili despre efectele biznisului lor asupra oamenilor. Și apoi, despre efectele degradării oamenilor asupra societății. Și apoi despre efectele societății asupra pruncilor noștri. Și apoi, efectele degradării pruncilor noștri asupra lumii!

   Dar pentru că acum e la modă , în calitate de fals conservator (dedicat abstractului, și nicidecum oamenilor, societății, suflului de viață care îmbogățește pământul), să dedici mare parte din timp apărând elitele, sub falsa impresie că aduci stilul boem, nobil și literatura de orice fel- ca fiind singurele valori unanim acceptabile, dar când vine vorba de chestiuni de bun-simț, să omiți să iei soluțiile simple, de frica de a nu fi criticat ca fiind un atacator al libertății, într-o lume care se închină capitalismului (abstract, general, căci nimeni nu îndrăznește să-și facă aliat specific, decât pe sub mână) tot mai mult, folosind libertatea garantată de Dumnezeu ca stâlp moral.  Ajunge.

E o temă fierbinte, prilej cu care aduc în discuție un articol mai vechi, despre Dictatura Brandurilor, sau felul în care firmele și companiile mari ne guvernează subtil, ne educă și ne pregătesc pentru o nouă lume: aceea a imbecilității crase, a idiocrației și a lipsei de substanță și noimă, în general.

Socratic vorbind,

Veto!

 

 

________

Arta guvernării este cea mai exigentă îndeletnicire a omului. Un asemenea om, pus în fruntea obştei, e dator să ştie multe, să fie cumpătat şi îndrăzneţ, iar mintea şi inima lui trebuie să se armonizeze cu binele şi frumosul… Arta guvernării poate fi învăţată? Cândva, eram încredinţat că da. Azi, judecaţi voi singuri! Veţi spune, desigur, că un conducător trebuie să fie, înainte de toate, un om drept, un apărător al justiţiei. Dar oare acest lucru e atât de simplu? Binele nu e o pasăre ce zboară în văzduh; binele pentru o anumită cauză poate însemna contrariul, adică răul, pentru altă cauză. La fel e şi cu justiţia. Da, şi justiţia trebuie cercetată, înainte de a ne pronunţa în privinţa ei, e nevoie să aflăm în spatele cui, sau în spatele căror oameni trebuie să stea, spre a se putea numi justiţie.

– Socrate –

Share this...

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comentariul tău