Toamna se numără bobocii și impostorii valorilor românești octombrie 15, 2019 Toamnă, ieri, frumos afară. Mă duc în mândru pas ritualic la festivalul drag mie, al meșterilor populari, de unde ca de obicei mă…
Lumea pe care o am la degetul mic noiembrie 24, 2018 Rotunde, hexagonale, lungi, pătrate, triunghiulare, bicolore, transparente. Verzi, roșii, albastre. Cu fum, fără fum, cu pajiște, cu munte, cu universuri, cu materie cosmică….
Jazz, om și mulțime iulie 3, 2018 Era pe la începutul anului 2012,când am început să bat ritmurile de jazz, și să-mi și placă. Pianistă fiind, îmi era foarte ușor să înțeleg, nu neapărat să am și răbdare. Dar când l-am auzit pe Avishai Cohen pentru prima dată, și nu doar superficial, ci și având starea potrivită, m-am îndrăgostit pe loc pentru a 2-a oară.
Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I) iunie 20, 2018 Societatea, făurită pe asemenea dictate artistice, inevitabil își are boala în emoții individuale. Când o mie de indivizi dau tonul, ei fac muzica, iar muzica, atunci când atinge sute de mii de indivizi, dă mai departe tonul în societate, așa cum spunea Socrate și alți antrenori.
