Lumea pe care o am la degetul mic

   Rotunde, hexagonale, lungi, pătrate, triunghiulare, bicolore, transparente. Verzi, roșii, albastre. Cu fum, fără fum, cu pajiște, cu munte, cu universuri, cu materie cosmică. Inele, pandative, instrumente de scris, cercei. Toate provin din aceleași mâini iscusite care făuresc cu migală lumi interioare. Lumile interioare nu sunt însă asemeni celor pe care le vedem, ci sunt la distanță mai mare, când atenția devine sporită. Continuă să citești Lumea pe care o am la degetul mic

Jazz, om și mulțime

Era pe la începutul anului 2012,când am început să bat ritmurile de jazz, și să-mi și placă. Pianistă fiind, îmi era foarte ușor să înțeleg, nu neapărat să am și răbdare. Dar când l-am auzit pe Avishai Cohen pentru prima dată, și nu doar superficial, ci și având starea potrivită, reușind să trec de primele 15 minute cele mai dificile, m-am îndrăgostit pe loc pentru a 2-a oară.

Continuă să citești Jazz, om și mulțime

Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

AnAppetiteforPainting-AtelierMFS53
Un tip solid, la vreo 35 de ani, mai creol. Are suficient păr pe piept încât să spui, popular, că i-a venit mintea la cap. Este încălțat până fix la genunchi cu o pereche de cizme de lac, lucioase, cu toc cui, ascuțit și ascuțite. Negre. Chiloți, de aceeași culoare. Simpli. De apreciat. Deasupra, pe bustu-i deznădăjduit de-o soartă,  Continuă să citești Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)