Apel la onestitate pentru o Timișoară sănătoasă și normală | Adevărata scrisoare a intelectualilor |

Onest, corect și limpede ar fi fost ca acești semnatari ai scrisorii deschise– o mare parte din ei,  să spună așa, din proprie inițiativă: ”Noi, semnatarii acestei scrisori, fără interese oficiale de partid, chiar dacă unii dintre noi colaborăm ca specialiști cu partidul, fiind doar o mică parte din intelectualitatea Timișoreană de mai mult sauContinue reading “Apel la onestitate pentru o Timișoară sănătoasă și normală | Adevărata scrisoare a intelectualilor |”

4 artiști, 500 metri pătrați irosiți și o revoluție de kitsch marca 2021

Ca orice capitală culturală care (se) respectă valorile diversității low-level căreia i se închină, nici TM2021 nu a fost mai prejos. Prin urmare, a propus acest concept de artă stradală, prezentând cu dichis 4 artiști, 7 zile și un perete de peste 500 de mp, în culori, cu o așa-zisă temă numită…Revoluție.  Împotriva frumosului, amContinue reading “4 artiști, 500 metri pătrați irosiți și o revoluție de kitsch marca 2021”

Luna istoriei lgtb la Timișoara. Lacrimi, oprimați, murdării și spoială

   Identity. Așa se numește, fără cea mai mică doză de scepticism, luna acestor evenimente la Timișoara, și ele nu vin oricum, ci ca un nume răspuns la… eșecul (zic ei) referendumului de anul trecut. Iată izul nedemocratic al acestor înăbușiri tupeist-fals-culturale. Iată, aici am găsit știrea, publicată cu doar o zi înainte de eveniment.Continue reading “Luna istoriei lgtb la Timișoara. Lacrimi, oprimați, murdării și spoială”

Orașul de sâmbătă dimineață

     Sâmbătă dimineața, centrul orașului. Ies la o cafea, în drum spre piață, prin centru. Atmosfera trepidantă ce urmează serilor zbuciumate de vineri seara mocnește în aer precum un smog iritant. La terase, plin de oameni. Tineri, de toate vârstele și o mulțime de categorii sociale. O palidoșenie ciudată se poate distinge în mijlocul lor,Continue reading “Orașul de sâmbătă dimineață”

Frunzuliță, iarbă deasă, eu conduc cu bine-acasă

   Oricât ar fi de urât un om, eu tot îl las să traverseze strada. Chiar dacă mă grăbesc, chiar dacă nu s-a angajat în mod evident să treacă. Și chiar și când e vorba de ceilalți participanți la trafic, cumva nu m-a interesat niciodată ce culoare de piele are unul care mi-a acordat prioritate,Continue reading “Frunzuliță, iarbă deasă, eu conduc cu bine-acasă”