Mă tem să spun că nu cred în libertatea de exprimare…

Știți și voi, că libertatea de exprimare în vremurile astea este o blasfemie adusă gândirii celei curate, drepte și bune…
 
   Dar vă temeți să o spuneți.  Dacă libertatea de exprimare nu-mi permite să spun astăzi că nu sunt de acord cu libertatea de exprimare, înseamnă că libertatea de exprimare nu există. Și nu în general, în lege, ci în mine însămi- drept urmare, s-ar putea să fiu primul, psihologic, care să abuzeze de ea. Nu sunt un om liber dacă mi-e frică. Iar frica mai sabotează  și discernământul. Iată un cerc vicios al libertății de exprimare în care sunt prinși cei mulți. Ofensații. Știm noi cine. 

Continuă să citești Mă tem să spun că nu cred în libertatea de exprimare…

Odă discriminării individuale!

Iubesc discriminarea. Vă dați seama ce privilegiu, că astăzi suntem L I B E R I să alegem dacă să cumpărăm pui sau porc, alge marine sau iepure, rom sau român, alb sau negru, stânga sau dreapta. Felul în care am discriminat până acum ne-a adus prieteni de nădejde dar și oponenți delicioși, ne-a adus bucurii dar și supărări din care învățăm cu toții cîte ceva.

Iubesc discriminarea: este singura garanție a libertății de a fi, dar și a altora de a exista. Discriminarea este garanția libertății individuale, acolo unde libertatea socială este și pare tot mai mult a fi o iluzie… Dar libertatea individuală este și când mai mulți oameni se adună pentru aceleași valori laolaltă, și prin definiție, discriminează pe ceilalți, cu care nu împart aceleași valori. ȘI ASTA E FIRESC, să știți ! Noi social funcționăm exact după aceste discriminări de tot felul: de la cel mic, cel pistruiat, cel obez și cel cu strungă, până la cel care se ofensează repede și cel care e dîrz în toate ale sale.

Așadar, când merg la magazin, discriminez, în trafic discriminez…Așa cum și eu dacă intru într-un club în trening sunt discriminată. Sau dacă merg la Ferrari și vreau să cumpăr o mașină,voi fi discriminată și măsurată din cap până în picioare. Așa cum și elitele discriminează. Așa cum și companiile și marile magazine discriminează. E în natura omului să fie SELECTIV. DISCRIMINAREA E SELECTIVITATE.

Oamenii urîți sunt discriminați încă din cele mai vechi timpuri. OAmenii frumoși sunt discriminați din cele mai vechi timpuri. Apreciați, rîvniți, simpatizați. Ceilalți, urîții, lipsiți de armonie, sunt respinși. E în natura omului să fie atras de simetrie, fiindcă simetria e o perfecțiune anume, și acea perfecțiune ne aduce aminte de Dumnezeu. E în instinctul nostru să căutăm frumosul, grațiosul, grația și armonia, spiritul creator și toate cele asemănătoare, și NU să căutăm dizarmonia, urîtul, dizgrațiosul, dizgrația și dizarmonia, spiritul distrugător și toate celelalte asemenea. Grosso Modo.

Faptul că acum, oameni cu forme și priviri tot mai dubioase apar în show-uri de modă, în afișele marilor branduri globale și fac reclamă la produse care până mai ieri, erau prezentate de oameni ”frumoși” nu este o coincidență, ci un dictat al noului proletariat, dar asta este o altă discuție. Ei sunt tolerații din cele mai vechi timpuri până astăzi, care NU TOLEREAZĂ. Sună scandalos poate ce spun, dar dacă mergi să dai admitere la un colegiu militar, nu ai ce să cauți dacă nu îndeplinești niște condiții. E ca în viața socială, în grupuri și grupulețe.

Iubesc discriminarea și SELECTIVITATEA, ca garanții ale libertății de alegere personale. Nu-mi place cutare, nu vreau să discut cu X, nu am chef de Y. AM ACEASTĂ LIBERTATE Fundamentală- nu drept, atenție, libertate garantată de Cel-de-SUS.

Cine ești dumneata, să mi-o iei !?
___________________
”Ai dușmani? Foarte bine, înseamnă că ai luptat pentru ceva în viață, la un moment dat…” (Winston Churchill)

Freedom NU înseamnă LIBERTY .

 

Femeile și potențialul maxim atent dirijat

Campania Vodafone spune că Milioane de fete nu au șansa de a-și atinge potențialul maxim. Așa că și-au luat angajamentul să ajute 7 milioane de fete să se conecteze și să strălucească, mai puternic, împreună.

Continuă să citești Femeile și potențialul maxim atent dirijat

Scene Urbane: copiii și inocența furată de Halloween

   Eram pe stradă, în plin trafic, între mașini, când la semafor trecu un băiețel de nici 7 ani, însoțit de mama lui foarte tânără, îmbrăcată la modă. Îl ținea de mână în timp ce traversau strada,
și am remarcat încă de la distanță costumația copilului: era un schelet alb, pe un fond negru tulburător, care m-a făcut să-l văd încă de la distanță.  ..
   Pe măsură ce mă apropiam, remarcam pictura macabră de pe chipul său gingaș, alb și plăpând, și îi zăream mersul voios, în antiteză cu ceea ce afișa. Câtă inocență… ! Dar apoi, traversând chiar în fața mea strada, maică-sa îl strângea și mai tare de mână, și îl potoli, fiindcă începea să salte și să chiuie de bucurie, că merge la cine-știe-ce petrecere tematică. În clipa în care maică-sa făcu gestul tipic potolirii copilului- prin ținutul și trasul mai strâns de mână, și privirea fermă, copilul începu să se desprindă de ea, și să înceapă să imite un animal. MI-am zis că nu e o coincidență faptul că adesea, în școlile cele mai dubioase și grădinițele cele mai puțin cunoscute, există un obicei în a-i face pe copii să imite animalele, așa că în cîteva secunde îl vedeam pe copil cum se împletici în propriile picioare, înclină trupul în jos, mâinile spre podea alungite, grohăia precum cimpanzeii, scărpinându-se fix ca ei la subraț. Maică-sa nu zise nimic, ba chiar privi mândră la odrasla- în timp ce se maimuțărea la propiu. Și atunci, cum stătui io în trafic așa, îmi adusei aminte de povestea fetelor- câine , Oxana și Madina, din Rusia, crescute de haite de câini.  Până la 7 ani dezvoltase simțuri și comportamente specifice lor, haitei de câini bagabonzi:  mâncau precum ei, lătrau precum ei, și nu înțelegeau ce e aia natura umană: fără limbaj, fără gândire, fără nimic, câinizate, îndobitocite, la propriu. Sensibilitatea naturii umane, iat-o aici: copilul imită și devine tot ceea ce vede în copilărie. Cealaltă fată, Madina, mergea și ea în patru labe,  caz asemănător. Ambele fete au fost abandonate de mama lor alcoolică.
Care o fi impactul acestor comportamente învățate în fragedă copilărie, nu avem studii și nici date să certificăm cu atenție. Algoritmul șanselor de îndobitocire e complicat. Dar precauția specialiștilor e la ea acasă, când vine vorba de industria divertismentului: Copilașii au voie să imite maimuțe, câini, schelete, ba chiar și vampiri și prostituate, nu care cumva, să crească puri. Face parte din educația lor, exersarea acestor trăsături animalice.  Nevoia de validare socială a părinților în primul rând este foarte mare: copilul trebuie să fie în pas cu ceilalți copii, și dacă se poate, părintele trebuie să pară că își permite și el la fel ca părinții lui Gică bogatu, tot ceea ce face și cumpără el. În fine!

Continuă să citești Scene Urbane: copiii și inocența furată de Halloween

Societatea globală și iluzia alegerii deștepte

Ni se repetă și afișează ideea cu societatea globală, încât noi chiar am ajuns să credem. Așa că treptat, omul de rând naiv se desprinde de toate obiceiurile sale. El este educat de sistem. Reeducat, pardon.

Continuă să citești Societatea globală și iluzia alegerii deștepte

Gânduri despre chiștoace, casă, masă, conștiință, vot…

   Casă, masă, servici, cumpărături, facebook, televizor, somn. Ce așteptări să ai de la românul adult , când toate îndeletnicirile lui au rămas astea? Presiunea unui timp care nu există, și idolatrizarea ustensilelor costisitoare de pierdut timp și neuroni putere- au făcut în ultimii 10 ani ravagii.

Continuă să citești Gânduri despre chiștoace, casă, masă, conștiință, vot…

Am redescoperit România profundă. Mulțumesc, Referendum!

  Să votezi- chiar e mai mult decât un exercițiu democratic, e un adevărat exercițiu al funcției CONȘTIINȚEI Sociale.
    Pentru că acolo, când ești singur, tu cu tine și gândurile tale, sau lipsa lor- vei primi toată rafala și tot bombardamentul mental necesar deciziei. De la imagini cu copii sărutați pe gură de către bărbați la parade gay, la imagini cu copii abandonați, familii fericite și femei din țări străine care își plimbă în lesă soțul- un cățel de rasă, toate îți vor aduce aminte de cine ești tu cu adevărat. Tot ce ai văzut și ai auzit în ultima vreme, via rețele sociale și anti-sociale îți vor fi derulate în minte, ba chiar vei începe să simți și emoții aferente lor. Totul în cîteva secunde. Cine nu e ferm și stabil în principiile sale, ar putea cădea cu ușurință înaintea acestei debandade. Ceea ce s-a și întâmplat deja, cu mulți alții.

Continuă să citești Am redescoperit România profundă. Mulțumesc, Referendum!

Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

20180930_171751    25 de kilometri de Timișoara, și un drum plin de peisaje frumoase, departe de agitația orașului: atât i-a despărțit pe cei 12 șoferi ai unei firme partenere Uber, de un loc cu o pricină: casa de copii unde locuiesc nu mai puțin de 10 copii cu o situație materială și sufletească nu tocmai bună. Continuă să citești Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară

Prima dată când am auzit de ideea constructelor sociale la fete și băieți a fost la facultatea de Psihologie, când una dintre profesoarele cu cea mai puternică voce ne vorbea despre inducția aceasta oarecum neprielnică a comportamentului presetat : Continuă să citești Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară