ÎNDOCTRINAREA COPILULUI cu TEMA DIVERSITĂȚII.

Problema diversității și acceptării ei din fragedă copilărie, nu doar că este o formă de îndoctrinare, dar ea spune așa:
Copilul nu va avea de suferit ulterior din cauza neacceptării sale- așa cum e el- în societate.
Însă tot psihologia ne spune că un copil educat- va fi un adult dresat, și educația în scopul acesta nu face decît să inhibe pornirea naturală a copilului spre heterosexualitate, și să-l proptească în mrejele ideologiei, și a întregului kit de atitudini și comportamente,chiar și năzuințe specifice.
În asemenea condiții, e o prostie și o iraționalitate să spui că acest copil nu va mai avea problema integrării, din moment ce a fost deja transformat în altceva. Iar fiindcă cei gay sunt minoritar, integrarea deci e un mit fals pe care se bazează întreaga poveste.
Dar ținând cont că dresajul și îndoctrinarea au loc timpuri, șansele ca mult mai multți copilași să-și dea frîu liber pornirilor învățate, stimulate, dresate, încă de mici, este apoi foarte MARE.
Așadar, aproape un paradox: ești educat să devii societatea pe care trebuie să o tolerezi, și mai mult, ești educat să devii exact ca cel pe care odată nu-l tolera nimeni. Așadar, nu există integrare în adevăratul sens al cuvântului, ci o formă de îndoctrinare care pregătește SOCIETATEA VIITORULUI, mai mult decât toleranța.
Acolo unde s-ar fi predat cu adevărat toleranța, copiii nu ar fi fost încurajați în jocuri de rol, nu le-ar fi fost stimulată devreme imaginația sexuală și nu li s-ar fi adus la cunoștință despre diversitatea de cupluri, și nu li s-ar insufla devreme faptul că familia normală este DEPĂȘITĂ, și că modelul este cu totul altul, unul nefiresc, prin definiție.
În realitate, în spatele toleranței false publicate în societate, nu se ascunde decât îndoctrinarea. ÎNDOCTRINAREA, dragii mei, este atunci când toate mecanismele naturale sunt inhibate, și sunt stimulate tactic spre a obține UN ANUMIT COMPORTAMENT SPECIFIC.
boy-dances-in-gay-pride-parade-mom-wins-at-parenting-0
băiat de 8 ani la GayPride, 2015, NewYork.
Din tacticile de îndoctrinare fac parte în cazul copiilor: jocuri de rol, cerințe de a desena diversitatea, învățarea dansurilor specifice, participarea la parade, lăsând în urmă tema familiei normale. Da, familia normală nu are ce să caute în lumea asta,  în peisajul diversității. Așadar, rezultatul e cel pe care l-au studiat și analizat experți , a căror voce continuă să fie înăbușită și tăiată de pe firul recepției, înainte să ajungă în spațiul public.
Calea distrugerii familiei este tocmai asta. NU diversitate , nu integrarea minorităților, ci tocmai schimbarea completă a viziunii încă din fragedă copilărie, așa încât prin mecanisme subtile, forțând intrarea în subconștientul fiecărui copil, să se producă schimbarea- schimbarea care apoi va fi socială.
Dacă azi hojmoexualitatea înseamnă a fi în minoritate- și ca o deviere de la normă- normă care ATENȚIE- nu a fost inoculată, că dacă ar fi fost îndoctrinare cu privire la familie, nu ar mai fi existat devianții- dacă asta înseamnă minoritate- azi, în cîțiva ani, vorbim de aproximativ 20-30 de ani, treptat, ”diversitatea” ar fi majoritară. Și nu pentru că e CEVA NATURAL, sau ar fi vreo înclinație supusă presiunii normalului- ci pentru că ÎNDOCTRINARE.
Nimeni nu-și dorește asta pentru copiii lui. Cât despre egoismul arătat zilele acestea, el este doar o formă de individualizare în exces, tot promovată de media. Să nu mergi să votezi pentru că tema nu e de interes, înseamnă îngustime în primul rând. Dar NORMALUL se află peste tot în natură, și natura însăși se repetă în noi, cu măiestrie și precizie. Ceea ce e deviant și NĂSCUT altfel, se va revela- și tot minoritar va fi, indiferent de ce spune o lege, sau alta. Legea naturii nu minte și are ceea ce numim autoselecție.
Avertismentele s-au lansat, nu mai e nimic de zis. S-a zis tot, s-a demonstrat tot.
Ferească-ne Dumnezeu !

Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară

Prima dată când am auzit de ideea constructelor sociale la fete și băieți a fost la facultatea de Psihologie, când una dintre profesoarele cu cea mai puternică voce ne vorbea despre inducția aceasta oarecum neprielnică a comportamentului presetat : Continuă să citești Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară

FOXTROT. Comedia neagră din conflictul israelo-palestinian

Seară de film. Caravana TIFF a pregătit o selecție importantă de filme premiate.
Dintre toate,  o dramă controversată se pregătește să strângă la unison într-un același sentiment, publicul.  După ce a deschis TIFF 2018, chiar în prezența regizorului, apare și aici, la Grădina de Vară. Conflictul israeliano-palestinian deși e departe, la mii de kilometri distanță, Continuă să citești FOXTROT. Comedia neagră din conflictul israelo-palestinian

A fost odată ca niciodată un intelectual care a coborât în mulțime (I)

    Cine spune că românii sunt datori să fie intelectuali, deștepți și deosebit de vigilenți în ale cetății treburi, uită din vedere un singur fapt esențial: românul e incompatibil cu spoiala modernității, și agasarea socială,  din principiu : el e atașat de glie, de ”Codrul mărit domn”, de bunăstare personală prin muncă și creație: fie a pâinii, a pământului

Continuă să citești A fost odată ca niciodată un intelectual care a coborât în mulțime (I)

Jazz, om și mulțime

Era pe la începutul anului 2012,când am început să bat ritmurile de jazz, și să-mi și placă. Pianistă fiind, îmi era foarte ușor să înțeleg, nu neapărat să am și răbdare. Dar când l-am auzit pe Avishai Cohen pentru prima dată, și nu doar superficial, ci și având starea potrivită, reușind să trec de primele 15 minute cele mai dificile, m-am îndrăgostit pe loc pentru a 2-a oară.

Continuă să citești Jazz, om și mulțime

Batjocura din social-media și ce mai vreți voi…

Există postări pe facebook în afară de cele cu iz de scandal, batjocură si ocară? Social-politic, zic. Că despre unghii, nu discutăm aici.

Eram pe lungul drum de aeroport când răsfoiam galeria căutând o ilustrație recentă, de care mi-am adus aminte văzând pe stradă oameni cu capul plecat, ce nu se sinchiseau să se dea la o parte la trecerea mașinilor. Stăteau Pe telefon. Sau telefonul stătea pe ei, mai exact. Și  am găsit-o pe asta, poza cu maimuțele si eram gata să o postez pe facebook. Dar apoi m-am oprit, spunându-mi ca nu. Stop. NU Se poate ca despre asta să fie vorba. Sau DOAR despre asta. Chiar dacă adunam mai multe like-uri și împărtășiri decât ar aduna o postare despre sfinți, oameni faini și psihologie, de exemplu, sau despre cum o tânără gravidă a continuat liceul, pana la capăt, in ciuda situației ei de a avea un copil pe nepregătite… !  Am pus telefonul jos, lăsând incă fotografia în așteptare pe micul ecran, și m-am pus, pentru o fracțiune de secundă în locul celui care va vedea splendoarea de postare cu pricina. 

   E Știu că e la modă să îl huidui pe Dragnea, dar am dat un search pe google la imagini cu el și am găsit numai scîrboșenii și mizerii precum astea, alături de dăncilă, firește. Și care-i problema? Păi astea toate nu arată despre cât de rău sau bun e dracnea (opa, uite că m-am lăsat și eu manipulată  ), ci arată nivelul intelectual și cultural al celor care râd încă și fac bășcălie la aceste imagini, fără să cunoască nimic despre scena politică. Faceți mă, mișto de Patapievicie , De Eminescu, de Socrate, de Corneliu Coposu, de Noica, de ce s-a mai citit în România în ultima vreme, în afară de revista kaufland și osho, că pe astea le știm.

Majoritatea nu are niciun argument când îi intrebi DE CE? Așa că o să repete ce au auzit în presă în ultima vreme, împrumutând idei temporare lansate de unii și alții, în spațiul public. Comic si dramă e faptul că noi râdem de noi înșine, și facem caterincă adesea ieftină despre halul în care am ajuns.  Ieftină sau de nivel înalt, depinde de puterea fiecăruia, dar tot caterincă se numește, roadele sunt aceleași. Mie una mi-a fost silă în acel moment chiar și de mine, și am zis că de astăzi nu o sa mai afișez vreo fotografie care să facă batjocură de ceea ce am devenit ca oameni, ca nație, ca popor, ca orice vreți voi. Dar nici să ascunzi mizeria sub preșul roz…

Ai căzut ?! Ridică-te!

Dar nu continuând cu aceleasi tâmpenii care parcă v-a scos pe mulți din bula de confort și v-a așezat într-un rând cu toți proștii. Îmbrăcați la costum și bine  parfumați, mulți pun zilele astea cele mai odioase poze cu dragnea și restul, si caută pe toate căile să frapeze cu frișcă proastă, cu glume de cel mai precar gust, vulgare…de parcă ar fi mai inteligenți și mai culți, prin comparație. Prin comparație cu obiectul amuzamentului imbecil de care dau tot mai mulți dovadă. Nu îi fac odă lui dragnea, dar nici nu-mi etalez ”furia oarbă”, fiindcă din păcate n-o am…

Revin la poza mea cu maimuțele: am decis s-o afișez. Cumva, e mai de actualitate  decât Dragnea. Și deși nu doresc sa rănesc pe nimeni intenționat, m-aș bucura teribil să se întâmple. Că unde rană și durere nu-i , acolo nu-i nici vindecare.Degeaba faceți mulți detox cu legume și apă chioară, sau chiar dezvoltare personală unii, ceea ce sheruiți fără minte, vă reprezintă.

Oare?!

Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

AnAppetiteforPainting-AtelierMFS53
Un tip solid, la vreo 35 de ani, mai creol. Are suficient păr pe piept încât să spui, popular, că i-a venit mintea la cap. Este încălțat până fix la genunchi cu o pereche de cizme de lac, lucioase, cu toc cui, ascuțit și ascuțite. Negre. Chiloți, de aceeași culoare. Simpli. De apreciat. Deasupra, pe bustu-i deznădăjduit de-o soartă,  Continuă să citești Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

Retrospectiva unei lumi virtuale: istoric de status cu Like&Share.

E foarte trist că amintirile în modernitate se rezumă la niște postări pe facebook. Sau ȘI la lumea aceasta. Am auzit recent replica aceasta ”Mai ții minte când mi-ai comentat la postarea aia, și eu am zis aia?”, și m-a întristat.
Într-o lume în care a dovedi ceea ce ai făcut, citit, like-uit și mai ales postat și fotografiat, au devenit indispensabile supraviețuirii informatice, a dezerta din mediul online a devenit o răzvrătire chiar împotriva propriei condiții, dar mai cu seamă o sfidare pe față a tuturor celorlalți, încă prezenți aici.

Continuă să citești Retrospectiva unei lumi virtuale: istoric de status cu Like&Share.