Ce va mai place egalitatea…

E faină egalitatea, vă place multora. La clasă, când ai 20 de elevi LA FEL, și nu trebuie să te porți personalizat cu fiecare, să nu obosești. În trafic, când toți merg la fel de ”civilizat” , respectând viteza- una și aceeași pentru toți. Deși ai 130 la oră pe o autostradă, maxim, ești huiduit de toți proștii dacă mergi cu 70. Sau invers, dacă o depășești.
E faină egalitatea, când toți colegii de muncă iau același salar, și abilitățile nimănui nu contează, nu se pun, pentru simplul fapt că toți ceilalți (proști) nu pot să le vadă. E faină egalitatea când ești și șef, și nu ai nevoie de ceva diferit: calculezi mai ușor la plăți și salarii.
 
Egalitatea e cea mai simplă cale către pierzanie. Deep down inside, egalitatea este o tulburare mai veche rîvnită de mulți: uniformizarea maselor asigură multora succesul printr-o liniște interioară: aceleași replici la toți, aceleași tactici și șiretlicuri funcționează la toți, aceeași muzică mizerabilă pentru toți, aceleași ingrediente-n mâncare pentru toți, aceleași aspirații și năzuințe, aceleași scopuri de viață precise, dictate de branduri.
E faină egalitatea, când ieși pe stradă, tu , cel care îți dorești să fii  ALTFEL Și DIFERIT, și îți dorești și te aștepți să PLACI LA TOȚI !
 
Știu, e faină egalitatea, respectă principiul divide et impera, după care rămâne doar IMPERA, pentru că odată divizați oamenii, este foarte ușor să-i manevrezi pe toți înspre același stil de gândire, de a face și de a fi.
Egalitatea- ea prinde aripi și rădăcini deja peste tot. La librărie,  la altă librărie și la cealaltă librărie, aceleași cărți zac pe raft la rang de cinste, aceleași titluri, aceleași deșarte promisiuni create de exact același tip de lideri. Diferă doar carisma fiecăruia, căci pentru a ajunge la egalitate, mai întâi țintești puțin personalizat. Și tot așa… tot așa…
Am prieteni de dreapta care adoră și ei egalitatea: ne-ar vrea pe toți cu năframe, în coate, genunchi, sau pe burtă, cu fața la icoane și atât, toți adorînd dogmele unice impuse de biserici și memorând adevăruri compromise, toți uniiți în cuget și dispreț față de necredință, față de cel puțin diferit, față de filosofie și școală, față de îndrăzneala de a fi TU ÎNSUȚI.
Ce vă mai place egalitatea. Că ea se vede în toată splendoarea ei, la vot. Când e ușor să faci campanii psiho-tactice de marketing și P.R. pe sute de mii de oameni LA FEL, și e mai puțin costisitor, decât dacă ar fi să împarți câteva zeci – sute de tehnici pentru clase diferite.
Socotiți aceeași schemă când vine vorba de manipulare.  E ușor să tragi o singură dată de o sfoară și pârghie și să se miște milioane, dintr-o mișcare, decât să traci sute de mii de sfori, ca să-i miști și manipulezi pe milioane….Știu că asta v-ar place multora. Să trageți 1 pârghie și să vă joace-n strună zeci, în cazurile mai apropiate, sau să trageți vreo 3 și să cadă cu miile. Nici asta nu se va întâmpla.  Dar…
E faină uniformizarea, e garanția supremă a păcii. E visul vechi al unor ciudate popoare, aspirația globaliștilor pentru o ”lume mai bună”, fără ciocniri de civilizații, interioare sau exterioare.Fără bruiaje, de lumină chiar, fără îndrăzneli calitative de ființă, fără intervenții divine, fără nebunia frumoasă a geniului, fără smerenia adâncă a sfântului. toți la fel, toți o apă și-un pământ, chiar și pe palierele de sus ale ființei, maslowian vorbind.
Deci, cum să nu vă placă egalitatea? Uite, fiecare tabără o adoră și cumva fiecare vrea ca oamenii să se îndrepte în direcția ei.Mulți, mulți munciți la implementarea planului, și nici măcar nu vă dați seama.
Rezervați-vă, măcar din când în când, o zi pe săptămână pentru a fi voi înșivă, și pentru a-i lăsa și pe ceilalți COMPLET LIBERI.
Dacă spui că Fiecare viață contează,
nu mai poți să faci nimic, nu mai poți învrăjbi oamenii, clasele și societățile, pentru a le putea potoli apoi, și îmblânzi, întru uniformizarea de mase.
pentru că fiecare viață fiind UNICĂ și cu IDENTITATEA EI PROPRIE ȘI PERSONALĂ, e greu tare să tragi sute de mii de sfori ,
când  e mai simplu acum să te manipuleze prin branduri și slăbiciuni sau nevoi, pentru ca în timp, când se aprinde beculețul, milioane de oameni să acționeze cumva la comandă.
Să dau un mic exemplu de ce egalitatea convine celor care s-au obișnuit să viețuiească în baza unor instincte de turmă și un fals instinct de auto-conservare, prost înțeles și aplicat. La firma la care lucrezi, ai 20 de colegi, toți la fel, toți aproape egali, excepție salarul și felul de a se îmbrăca. Se împacă bine și sunt mediocri, nu excelează cu nimic, nu au ciudățenii, iar fixurile sunt din clasa fixurilor setate de branduri sau seriale, muzică și filme. Apare între ei un om diferit, care și-a structurat o clară putere interioară bazată pe ZERO NEVOI din afară, dar dornic să dăruiească, generos, spiritual și așa mai departe. Nu știe seriale și filme, nu are timp să copieze maimuțăreli și comportamente de-a gata (template-uri psihologice, forme de părjituri), așa că el nu este bine primit în grup. Când apare, ceilalți își dau ochii peste cap, fac grimase, pleacă, îl incită la vorbe degeaba.
Patronul, sătul de discrepanțele între acești oameni, fie alege să-l dea afară pe el, fie va alege să uniformizeze grupul, sau să vrea asta, pentru că , să zicem că mai are vreo 2-3 așa mai….speciali. (adică naturali, dar ei apar ca fiind speciali prin simpla alăturare la cei care se imită reciproc din media și din ei înșiși). Îi este mai ușor să facă management, în mod clar. Ce spune el se poate aplica mai ușor la toți. Dacă nu, cei speciali zboară, împrăștiați în zare de ceilalți mulți- a căror putere nu o putem contesta.
Dorința de Egalitatea este o mare slăbiciune socială a omului. Dreptatea și justiția, ne macină pe toți. Și pe mine m-a măcinat o vreme. Am căzut de câteva ori în capcana acestei minuni socialiste ale naturii. Însă mila individuală și altruismul nu trebuie confundat cu politica incluzivă și cu adorarea psihopatologiei, ca unică formă de viețuire. Dualitatea lumii este importantă- pe ea se clădesc valorile, scara ierarhică a lor. Declanșarea acestei nevoi induse prin evenimente atent selecționate să se petreacă în lume, dublează dorința de egalitate. 
Egalitatea este garanția păcii în lume, pentru cei care nu au pentru că să lupte, pentru că știu că oricum pierd.
Pentru că acolo unde este egalitate, nimeni nu se ciocnește de nimeni și nimic, nu există conflicte indiferent de domeniul, și domnește pacea. Dar de asemenea, domnește și moartea, căci egalitatea înaninte de toate înseamnă latență, înăbușire și reducere la tăcere, o înăbușire de temperament, o îngropare a personalității omului, prin înfrânarea EXAGERATĂ a lui, cu forța. Nici măcar Dumnezeu nu îndrăznește să facă asta!
Aceia care îşi imaginează ca fiind adevărat ceea ce nu este adevărat, şi care văd ca fiind fals ceea ce este adevărat, nu ajung niciodată la Adevăr, ci urmează dorinţe deşarte.   – Buddha-
__________
va urma.

Comentariul tău