Credință vs. Speranță. Cine tace și face mai mult?

Cum adică Paște luminat de gânduri bune si speranță de bine?

Unii dintre noi avem numai gânduri de bine , speranța am depășit-o de mult prin credință. Vedeti voi, speranța e o frământare permanentă a minții și a sufletului care mereu așteaptă. Să speri înseamnă să eziti, si să aștepți într-un punct de siguranță mereu conditii prielnice, aproape perfecte, să ti se întâmple ceva. Sau să cauzezi ceva. Speranța e inferioară credintei, si nici măcar nu i se supune. Speranța e iluzie și proiecție in viitor, e negarea si amânarea talanților si așa mai departe. Speri pentru că ai o neputință. N-ai chef sa…înfăptuiesti. Dar ai incercat oare tot ce a fost omenește posibil?

Dalai Lama ne vorbește în aceste zile despre speranță. Vaticanul de asemenea. Speranța însă poate insemna si să iti trăiești viața execrabil, apoi să speri că într-o zi, fără interventia proprie a ta, lucrurile se vor așeza sănătos. Speranța e bună mai mult pentru un joc la loto si cam atât. Speri că vei câștiga, in timp ce oricum, iti vezi mai departe de viață. Ce face nimic speranța aici, te tine în iluzia că faci tu ceva, de fapt aștepți doar să..câștigi.

Dragostea însă nu e speranță. Spunea odată un tip din „industria” de dezvoltare personală, că spiritualitatea adevărată e un foc care îți arde curu. Au mai zis și alții cumva asemănător. Dar am ținut minte exprimarea asta pentru că înseamnă a fi in miezul lucrurilor,a le înfăptui. Ți-o cam iei in freză, cu zbici, vorba aia. Speranța ne disociază, ne trece intr-o schismă interioară ce-l împarte pe om în cel care așteaptă pierzându-se in monolog interior, vise și idealizări din viitor, și in cel care are putere sa creadă cu tărie si să împlinească.

Știți ce spun antrenorii de dezvoltare personală, cunoscuți si sub numele de…Sfinți!?!?

Unde îți ții trupul, acolo să-ti șadă și sufletul! Să nu lași mintea să zburde aiurea si să fii absorbit de gânduri și alte imaginații.

În speranță, ești preocupat, frămîntat permanent într-o iluzie mentală despre un lucru de bine ce urmează în viitor. NU știi exact ce, nu ai schița și acțiunea lui, planul lui măcar făcut în minte, doar ”simți” tu ceva acolo. E ca o magie, îți dă peste cap subconștientul, nițel. Poate fi asta ceva bun? da, pentru că distrage atenția de la preocuparea reală și grea a noastră? CE PUTEM FACE SĂ ÎNFĂPTUIM?

Vrei sa găsești iubire în lume? fii! Dă tu! Fă fapte. Nu poți să spui că speri în iubire și asta să fie ok. Arată. caut-o, vezi în lucruri mici. Nu poți? Ai nădejde că vremea neputinței trece. Dar te rog nu iti deschide chakrele si să numești asta iubire, aia e o formă de excretie, de lepădare. E zero. Speranța ideatică nu va veni niciodată dacă noi întâi nu ne amestecăm in acele situații perfect aliniate cu noi, prin care să putem iubi. E doar un exemplu. Si unde să vină, dacă tu stai cu mintea la congo si guatemala inchinat la sfanta globalizare?revin: a înfăptui.

Că citeam la părintele Nicolae Steinhardt, că „nu a zice, ci a mișca înseamnă a ajunge”. Acu vezi, unde vrei să ajungi si just do it, tactic, pas cu pas. Dar nu ca iohanis 🙂

Si gânduri bune? De ce să urezi gânduri bune, dacă tu însuți nu poti pentru tine să le gândești? A se reveni la ce ziceam mai înainte.

Deci, oameni buni, credinciosi sau necredinciosi, spirituali sau de orice altă confesiune sau părere, nașterea Domnului nu este prilej de gânduri bune. Aceste gânduri  bune există implicit în noi, și ele sunt deja o poruncă, sau ca să fiu mai precisă, o descriere din fabricație a Omului FIU. Faptul că deviem azi, e nefiresc, e o anomalie, o reconfigurare pe alt plan spiritual, inferior, jos-nic.

Haideti să îndrăznim să urăm simplu și in acord cu originalul, lăsând domeniile psihologiei și dezvoltării personale să isi facă treaba,

HRISTOS A INVIAT!

Că oricât ar fi de tentant, nici eu nu vă zic „fie ca făina împletită molcom cu apa si uleiul să dea naștere celui mai abundent cozonac”. E ceva firesc, asta.

Sau fie ca ședințele de terapie cognitiv comportamentală sa se aseze in tine precum frunza in adiere pe pământ si să creeze veșmînt…. nici asta.

Sărbătoare de nivel înalt, urare de nivel înalt!

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comentariul tău