De ce meditația nu alungă frica!? | Repere PSY

       Am să scriu pe scurt, pentru cei care au ochi să vadă și urechi să asculte. Din experiența mea trecută cu aceste tehnici new-age, documentată în ultimii ani, am să exemplific pe foarte scurt problema care arde în aceste zile, sau începînd de acum.

   Dacă observați atent, la televizor suntem predispuși în aceste zile să percepem mai degrabă emoția tumultoasă și disperarea din tonul vocii multor prezentatori- ceea ce înseamnă că ne alimentăm cu frică. Gravitatea situației este dată mai mult însă de FRICA tuturor, de groaza și disperarea (care par atent marketate de sus, dar asta e alt subiect), pe care le proiectează apoi asupra tuturor, ca și cum mai avem de trăit o lună. E cumva apocalipsa și nu știm? Pe de altă parte, este suficient să empatizăm cu cineva care simte frică, și asemeni antipatiei și simpatiei, sau actiunii neuronilor oglindă, putem prelua complet starea lor. Ați fost în mall în aceste zile, și v-ați întors istoviți, panicați, sau speriați degeaba?

*neuronii oglindă au fost depistați în 1996, dar au fost menționați și de Dalai Lama, sau alte manuscrise orientale-aceștia ne ajută să realizăm un soi de simulare într-o realitate virtuală a acțiunilor celeilalte persoane, astfel încât să putem da un înțeles comportamentului altor persoane, să le înțelegem felul de a gândi, de a simți, să le intuim acțiunile și să empatizăm cu ei.

Frica este o energie tulburătoare, de o densitate mare, capabilă, în funcție de zona în care se localizează, să distrugă sistemul psihic dar și sistemul imunitar, și chiar să paralizeze. Poate știți, experimentul lui Avicenna cu mielul care a murit de frică, încarcerat alături de un lup. Avicenna a lăsat în aceeași curte, într-o zonă restrînsă, un miel și un lup, observîndu-le comportamentul timp de mai multe zile. Animalele erau despărțite doar printr-un gard de lemn, suficient cît prin el să se poată vedea reciproc. În timp ce lupul mîrîia, mielul tremura de frică, avînd treptat zile fără să mănînce, fără să bea apă, fără să se mai poată odihni. Stresul la miel s-a instalat crîncen, iar în cele din urmă a decedat, deși era sănătos la începutul experimentului.

Ei bine, ceața asta densă numită frică, și a cărei reprezentăriarată odios în toate manualele de psihanaliză, descrisă de sute de mii de oameni de-a lungul anilor în exact același fel, se proptește în funcție de locurile cele mai mari, în careavem slăbiciuni. Dar aici e prea detaliat, și spun doar atît: e în corp, în corpul subtil, într-o fiziologie mai adîncă decît cea pe care o putem palpa.

Astfel că, dacă subiectul închide ochii și se cufundă într-o stare de pace și bine, liniște temporare, respirînd controlat, el se afundă totodată și în această energie subtilă numită FRICĂ. Este ca și cum ai obișnui un corp cu vibrația unui alt corp, prin urmare, are loc o acomodare , o îmbăiere plăcută în toată psihologiași fiziologia asta. Se liniștește organismul, prin urmare, subiectul va crede că frica întreagă a dispărut. E ca și cum ți-ai coborî nivelul conștiinței, în planul fricii, sau închizi ochii în fața pericolului, și pericolul, evident, a ”dispărut”.

În realitate, ea nu face decît să se alchimizeze. Pe unde credeți că iese? Sau .. chiar credeați că iese?? De asemenea, dacă credeați că frica e parte din voi, în acele momente în care meditati, vă înșelați din nou amarnic. Sigur, sunt unii care trăiesc în frică și nici nu știu că o fac, se trezesc însă peste ani, că n-au realizat nici măcar început vreun plan personal. Iată ce face frica.

Într-una din zile, odată, pe vremea marilor oameni, exista un antrenor , un adevărat maestru care antrena sportive, și acesta se numea Cus D Amato. Sigur că, alături de alții reprezentanți ai adevărurilor delicat spuse, a formulat și el o ideecu aplicabilitate imediată, în segmentul lui, în sport, despre frică.

El spune așa:

Şi eroul, şi laşul simt acelaşi lucru, însă doar eroul îşi înfruntă teama şi o transformă în foc.

Iar citatul original:

“The hero and the coward both feel the same thing, but the hero uses his fear, projects it onto his opponent, while the coward runs. It’s the same thing, fear, but it’s what you do with it that matters.”

Acum vedeți, eroul, spre deosebire de ”laș”, nu se cufundă în această frică, nu o ”liniștește”, astfel încît să se identifice în mod subtil cu ea, ci o folosește pe post de combustibil, asemeni unei forte interioare alchimizabile prin efort de voință. În sport, fiindcă îl antrena pe Mike Tyson, era loc de asemenea gesturi, Acum raportat la viața noastră zilnică, frica poate fi un la fel de bun combustibil, cu condiția să nu ne acomodăm cu ea, nici măcar să încercăm să o înțelegem, ci să o transformăm în putere de înfăptuire.Știți ce-l face pe om să alerge foarte tare, atunci cînd e amenințat de un crocodil? FRICA!Nimeni nu stă să mediteze în acele momente. Dar sigur că asta este o situație extremă, și arată capacitatea naturală a organismului de a folosi drept combustibil, frica, transformînd-o în energie puternică, gata să mute munții.

Asemeni luptei corp la corp, unde frica se poate proiecta prin forța alchimiei în adversar, constituind o forță personală dinamică (asemeni energiei cinetice), capabilă să pună în mișcare anumite elemente de corp, și în alte acțiuni și planuri personale, frica poate avea exact același rol.

E ca și cum ai mătura praful dintr-o cameră, și în timp ce cureți și cureți, praful acela se transformă la un moment dat într-un mic maldăr de praf, și apoi într-un pumn de nisip, pe măsură ce mizeria se adună, pe care îl poți arunca, transformîndu-l implicit în forță . Poți lovi cu el, poți crea, poți face tot ce-ți trece prin cap, în măsura posibilităților.

  Important este însă ca Detașarea și lipsa de identificare cu această frică să se petreacă. Din clipa în care subiectul simte că se instalează frica, este foarte important de menținut trezvia. Luciditatea. Conștiința, spuneți-I cum doriți, prezență de sine, conștiență. Atunci, se poate plasa frica, în mod voit, în afara spațiului personal. Deși o simți, nu te cucerește.

DAR, Pe de altă parte, în cazul meditației, se întîmplă exact pe dos: are loc identificarea cu frica, atașarea de ea, prin respirație, prin liniștire, prin ”unificare” interioară, și toate acele tehnici meditative pe care le vedeți acum pretutindeni atent marketate. Ei nu spun nimic despre mecanismul de ”debarasare de frică”, nu știu să-l conceapă. Asta pentru că nu există așa ceva precum debarasare de frică- în tehnica meditativă. Ar însemna să mintă vădit, să formuleze teze fără veridicitate, care nu pot fi reperate nici măcar în cele mai complexe cărți de psihologie sau spiritualitate.

În altă ordine de idei, dacă priviți puțin la psihologia și somatizarea în ansamblu la cei care meditează vs. cei care fac sport (și au dezvoltat spiritul de competitie și motivația succesului), primii sunt mai retrași, devin mai apatici, reținuți, sceptici la multe acțiuni și fapte, mai mult trăint o iluzie de viață în minte, decît în realitate. Adică execută, înfăptuiesc mult mai puțin, spre aproape deloc. Dar cei mai „mundani”, dezvoltînd simțul realității și al conștiinței dinamice ceva mai mult, sunt mai generoși, mai vioi, mai prezenți, curajoși! Excepție cei care meditează superficial- că sunt și aceștia. Urmăriți profilul!

Dezidentificare cu frica vs. identificare cu frica.

Tot în cazul meditației, omul devine el însuși una cu totul, cu sine, cu metehnele, cu fricile și anxietățile, el fiind aproape paralizat pe plan conștient, fiind incapabil să dezvolte simțuri auto-observării și al auto-corectării. Se pierde într-un univers fiziologic interior, de unde revine apoi ”blindat” dar precum o mică legumă, cu toate acele energii și deșeuri interioare pe care el le consideră ”lumină”. Frica e doar una dintre ele.

În schimb, a ști să rămîi în picioare, ca un stîlp conștient, lucid și treaz, văzîndu-ți frica, simțind-o plenar, dar refuzînd să acționezi în baza ei, constituie o cale aparte, rar specificată în vreo carte modernă de psihologie. În fond, același lucru se petrece și în terapia cognitiv-comportamentală. Nu doarme nimeni, nu meditează, ci lucid, în trezvie, analizează toate acele mecanisme care opresc omul profund și înalt de la a face ceea ce dorește să facă, spre binele său suprem pe toate planurile.

Interior vs. Exterior

Afundarea lăuntrică însă este o afundare în teamă. De cele mai multe ori, te afunzi, în loc de beatitudine și extaz mistic (cum îți promit boșii guvernului new-age) într-un morman de frustrare, frică și anxietate, sau cine știe, poate chiar psihopatologie. Pe pămînt, nu știi! Deși ai putea fi păcălit în prima fază că ieși din starea de meditație sau transă un ”alt om”, un om mai fericit, mai lucid, mai…prezent, în realitate doar are loc o scufundare într-un abis subconștiental- adică exact folderul psihic din care provine și unde se instalează, de acum sau de mai demult, frica. Și nu doar frica, ci și alte metehne mai mult sau mai puțin grave.

ȘTIU CĂ NU ȘTIU NIMIC  – (stoicismul, ca aliat)

Exact așa cum spunea Socrate odată, dovedind O MARE LUCIDITATE și TREZVIE, detașat complet de nimicnicia pe care deși o trăia, nu se identifica defel cu ea, așa și în cazul dezidentificării cu frica, se poate afirma că ”ȘTIU CĂ SIMT CEVA CE NU ÎMI APARȚINE”.

Frica este o stare nenaturală a organismului ,a psihicului. Înseamnă lipsa iubirii, pe un anumit plan, dar și lipsa credinței, și a îndrăznelii de a fi și rămîne tu , în orice circumstanțe. A te teme înseamnă a te îndoi. Îndoiala naște îndoială fizică, șubrezire psihică, și firește, chiar și distrugerea sistemului imunitar. Cocoșirea omului- este o somatizare a fricii, a neputinței, a lipsei de verticalitate- verticalitate care înseamnă credință, stîlp de bază, pilon, soldat în prima linie! Spuneți-i lașitate. Lașitate vs. soldat în prima linie! Iată arhetipurile.

„De fiecare dată când apare teama şi este limpede că nu vă este viaţa în pericol, înseamnă că aveţi ocazia să vă dezvoltaţi. Frica este modalitatea noastră de a evolua.”

Kim Kiyosaki .

Așa că indiferent de locul în care se instalează frica, ea ne va spune întodeauna de ce ne temeam noi oricum înainte, cel mai tare. Ne vorbește despre angoase, anxietăți, iresponsabilități și alte circumstanțe nefaste psihice interioare, iar ultimul lucru pe care dorim să-l facem este să ne cufundăm în ea, devenind una cu această forță vibratorie de ceață, care pune stăpînire în timp pe forța creatoare, pe mișcare, pe focul interior al fiecăruia, pe pasiune, pe credință, pe iubire, și mai cu seamă pe curajul de a rămîne noi înșine în absolut orice împrejurare. Meditația sau îmbăierea în frică va atrage, mai devreme sau mai tîrziu, realizări pe măsura ei.Comportamentul evitat, interiorizarea, izolarea, infatuarea, complexele de inferioritate mascate în superioritate- sunt toate generate de frică, pe multe planuri. Arhetipurile acestea sunt cultivate masiv de societate, corporații și o mulțime de branduri în ultimii ani.

Frica îndoaie spiritul, subjugă omul, potolește îndrăzneala și supune orbește autorităților omul,făcîndu-l în disperare, treptat, să-și caute salvatorii nu în el însuși, așa cum e sănătos și n(moral), ci în afară, salutîndlipsit de vlagă pe cei care înrobesc.

Iar meditația nu ajută. Ce face ea cel mai bine? oferă doar iluzia că frica dispare, în realitate apare doar un mic calm, asemeni efectului unei pastile tranchilizante. Meditația înlătură simptomul, nu cauza, dar boala profundă rămîne, ea nu dispare. E ca și cum ai mînca un bigMac și ai spune că te-ai hrănit. Carbohidrații te ajută temporar, dar după un timp, s-ar putea să devii obez, și să nici n-ai cine știe ce energie! Știu, o să spuneți mulți că vă simțiți foarte bine după cîteva ore de stat într-o oarecare transă, sau aprofundare a propriilor metehne, în realitate, v-ați unificat doar cu pulsiunea. Freudiană sau nu. E efectul drogurilor, așijderea. Cu cat te ~baricadezi~ mai mult, cu atat devii mai predispus la metehne, si atunci cu atat apelezi la meditatie mai des.

 

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinţă

 

_va urma_

Bibliografie: Vasile Andru, Constantin Dulcan, Freud, Avicenna, Socrate, Buddha, experimente proprii.

 

Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe  www.trasaturidinfront.ro pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea  articolelor publicate aici, vă rog să mă contactati.

 

Social share & recomandare

1 Comment

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.