Frînturi din psihologia Omului Nou – Raed Arafat

Frânturi din Psihologia OMULUI NOU – Raed Arafat.
 
Un om rece, suferind de balbism și logonevroză pe filiera cuplabilizării interioare, a frustrării nevorbite și a stimei de sine scăzute apărute timpuriu, în copilărie. Ca orice ființă provenită dintr-o familie înstărită care a neglijat educația fiului pentru a se ocupa de afaceri, Arafat știe ce e aia marginalizare. Mai ales când și-a dezamăgit părinții. În loc să preia afacerile familiei, a urmat Medicina. Fapt divers: tatăl său a fost șofer pe ambulanță. Pe fondul frustrării interioare, Nu știm dacă în sinea lui a vrut să-și pedepsească proprii părinți pentru neglijență, sau să demonstreze propriului tată care l-a neglijat, că este și el demn de stimă și validare. Astăzi, cu înverșunarea purrtată vreme de ani, la foc mocnit, încă din copilărie, are prilejul de a se manifesta, de a face lege și ordine peste tot și toate, în termenii proprii, ai săi. Metehnele împlinie și neîmplinite ale copilăriei se spune că ne urmează peste tot, chiar până la moarte. Pe fondul unei foste nevroze tacite arse la foc interior mocnit, scînteiat cu efect somatic din copilărie, putem presupune de ce acest om se simte bine în ipostaza de comandant dar și de bun executant care niciodată nu se îndoiește. Limita e cerul, pentru unii, pentru cei mai mulți însă limita este propria credință oarbă în rigorile unui sistem nenatural, nefiresc, impusă de rigidități, dictate și lipsă de rigori academice absolute și cu atât mai puțin empirice. Studiile OMS sunt doar studiile OMS și ele exclud, după cum bine știți, studiile concurenților OMS- care sunt marginalizații sistemului, gânditorii liberi, cercetătorii cu idei neconvenționale care nu au semnat vreun contract în industria farmaceutică și n-au veleități de ”politicianiști”. Aceștia, să zicem, sunt adevărații oameni de știință, gânditorii marginalizați de secole, care cel mai probabil au depășit barierele minții materialiste, dar șșș- despre asta nu prea avem voie să vobim. (nu uitați că marii oameni de știință ai lumii, uitați în ultima vreme de însăși știința, au pus întrebări la care puțini au putut răspunde).  Cert este că, în urma unor calcule simple pe pagina dânsului, pe care oricine are interesul să afle părerea lumii- ar putea să le facă, am constatat că sunt mai mulți români care sunt împotriva lui, chiar dacă ei nu se manifestă sau sunt mai greu de găsit, decât cei care chiar au încredere. Cineva să anunțe partidele, vă rog, pentru o mai ”smart” democrație!

DAR: OMS a zis, OMS a făcut. OMS spune cutare, OMS dezminte cutare. OMS este Dumnezeul său căruia de mult i se închină. De fapt, acest moment pandemic este apogeul carierei sale. OMS a fabricat medicina, iată supunerea oarbă arafatică dornică să-și cunoască întemeietorul, Creatorul de drept și legal căruia de mult i s-a supus sau a dorit să i se supună. O autoritate vizibilă este cel mai bun stîlp de susținere pentru oamenii cu încredere șubrezită în ei înșiși. Cu cît urmezi mai bine și mai perfect dictatul și totalitarismul venit din gura unui dictator sau a unei autorități care destramă orice îndoială, orice scepticism și orice echivoc, cu atât mai apărat poți fi. Iată, un  pui de Arafat acum nemarginalizat. 
 Într-un interviu în cadrul emisiunii ”LA Cină”, Arafat mărturisește, printre altele, că nu consumă deloc carne, ci doar carne de pește. Vorbește nu despre ce îi plăcea în copilărie ci despre ce NU îi plăcea- un fel de mâncare despre care povestește că nu îl savura deloc, fără să schimbe vreo grimasă. Apoi, invitat la profesioniștii, Arafat pare un om proaspăt, uns cu toate alifiile, dar vizibil antrenat pentru disimulare.  Astăzi, prin comparație, e doar împovărat și foarte foarte obosit, cu markeri psihosomatici încă acolo, dar care vag au reieșit să ”dea pe-afară” în public în ultimii ani. E atât de bine înfipt în rol. Caracteristicile de limbaj al trupului provenite din moștenirea poporului său îl ajută, iar un relevant gest care veșnic îl trădează este unirea degetelor de la mână spre a puncta o idee, fie cu arătătorul, acuzativ, fie pe degete, numărându-și cu limitarea umană, reușitele.
Ca multe victime care sfîșesc prin a deveni, legitim sau nu, călăi, omul acesta pare a fi și un bun executant și comandant , fără pic de substanță patriotică față de ai săi. Când îl întrebi de ce se supune OMS-ului, nu are habar. Multe comentarii rușinoase la adresa provenienței sale- nu întâmplător alese, au apărut organic pe pagina sa de facebook. Gura lumii adevăr grăiește uneori. Chintesența noastră, românească, aprinsă de derapajele unui domnitor venit de la mii de kilometri, care nu se lasă impresionat de dezbatere, opinie, și nu ascultă defel de cunoștințele, experiența și expertiza ”semenilor” sări- ROMÂNII, ELITELE NOASTRE- pe care, chiar le avem!  Nu, nu suntem un neam de xenofobi, ci un neam sănătos încă, ce înțelege triunghiul cîrdășiei în iubirea de nație. Chiar dacă nația nu-i doar a ta, ci și a unuia care vine din altă parte. În Arafat pare a fi de fapt doar omul nou.
Implementarea abilă a P.R.-ului Arafatic este și devine pe zi ce trece, chiar dacă în mod suav și cochet, un sincron al tacticilor totalitare a regimurilor care – după cum se arată- de data aceasta nu se impun prin forță fizică a bocancului militar înfipt în gură, ci aderă tactic la partea sensibilă, firavă, a consimțământului fiecăruia dintre noi. Acolo cenzurează din fașă, planificând mintea prin narativa repetitivă- să îngurgiteze zilnic același ”adevăr”.

Bruce Lee spunea așa: Nu mă tem de cineva care repetă 100 de mișcări de câteva ori, mă tem de acela care a repetat o singură mișcare de 100 de ori !

În completarea acestei idei, readuc în prim-plan fraza Ministrului Propagandei Publice din regimul nazist:

O minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr. ”

Inoculează astfel, de luni, în mintea oamenilor o așa -zisă misiune istorică sub numele de Pandemie, în jurul căreia se derulează între fenomenul represiunii. Chiar dacă pentru alte țări ea s-a încheiat, mai mult sau mai puțin oficial, deja. Folosirea sintagmelor precum ”filiera conspirativ-negaționistă”, cu termeni preluați parcă din aranjamente militaro-tactice, se încearcă destrămarea agresivă a oricăror tentative de a avea și manifesta dubiu și scepticism pe bună dreptate venite din partea oamenilor. utelor de mii de oameni, chiar ! Cu cât fraza dătătoare de opoziție este pusă în reflector, cu atât mai repede se grăbește el, (echipa) să o destrame. Astfel instigă în mod vădit spre un fenomen al represiunii, organizat în mentalul colectiv, fără dar și poate. Cum?
 Cine nu este cu noi este împotriva noastră !
Faptul că își subliniază autoritatea și vehemența prin permanenta împreunare a celor două degete arată
Cel mai drept dintre drepți, el- avatarul OMS-ului în țara noastră, OMS care a angajat influenceri (adică persoane care sunt plătite să joace un rol) pentru a promova pe bani mulți virusul, izolarea, frica, masca, pandemia în psihicul a milioane de oameni de pe mapamond. Ascultă știința, ascultă-i pe oamenii în halate albe. Vreau să amintesc celor care au ”deschis mai târziu televizorul” de experimentul MILGRAM- cel mai relevant experiment replicat de-a lungul anilor, prin care omul ascultă orbește de autoritatea care poartă simbolistic halatul alb, în detrimentul conștiinței care îi spune clar NU FACE ASTA, pentru că de partea cealaltă a zidului cineva suferă, și chiar poate muri, cu fiecare nou șoc. Mai multe detalii puteți urmări aici.
Pentru Arafat, atins timpuriu de condițiile marginalizării sau nenorocul de a se naște într-o familie care nu i-a arătat (destulă) atenție, și-a găsit mama protectoare și tatăl adoptiv în imaginea supremă a Organizației Mondiale a Sănătății, în numele căreia și pentru care acțonează, din pură credință. Limitativă, ce-i drept. Cea mai dreaptă dintre orînduirile sociale. Iar el, cel mai drept dintre drepți, pentru că nu-i așa, a reușit să-l eclipseze pe propriul său tată, atunci când a demonstrat nu doar că (paradoxal) face ce vrea el în viață, alegând să abandoneze afacerile familie, ci face și ceva superior profesiei de bază a tatălui său- care era șofer de ambulanță. SÎC. A demonstrat ceva.
Același ins cu apucături psiho-tranzacționale dornice să dovedească, veșnic îngrijorat de propria-i marginalizare caută acum să purifice nația românească și așa șubrezită și torturată de oameni care nu cred- fie în el- fie în pandemie- fie în virus- fie în sursa oficială. Se recurge astfel la îndemnuri oficiale și neoficiale de INCITARE la ură și vigilență cetățenească de tip milițianist prin care ești vânat și demonizat de aproapele- fie dacă nu porți mască- fie dacă abdici de la vreo normă impusă- majorității care fie nu gîndește, fie se simte descurajată de media, autorități, propria sensibilitate, propria negrijă față de informare și discernământ.
 „Când inamicul refuză să se predea, trebuie distrus”. 
(M. Gorki, scriitor, simbol al culturii sovietice)
   Așa cum a fost format în propagandă omul nou, în același fel s-a format și Arafat. Dictatul de la Centru nu îl contestă nimeni.  Totalitarismul științei este o realitate cu care trebuie să ne obișnuim. Este una dintre cele mai puternice unelte fabricate în laboratoarele de inginerie socială prin și cu care de-a lungul vremurilor, omului i s-a spus că e prost, bolnav, habarnist și nu știe sau nu poate, marginalizat de o ignoranță de cele mai multe ori inventată sau ruptă din context. Societatea actuală în segmentul dezvoltării psiho-emoționale se bazează pe aceeași schemă inventată de nicăieri: EȘti bolnav, vino să te vindec. Reeducarea!  Astfel că docilitatea și imensa ignoranță a acestui om se reflectă mai departe în schemele de gîndire pe care mai departe le promovează. Le repetă la nesfîrșit ca pe o mantră. Dacă în trecut aveam de-a face cu ”homosovieticus”, astăzi suntem la un pas de implementarea completă a impunerii pe piață ca lider de opinie și de comunitate (vezi model USR, deopotrivă) a ”homo medicalus” sau ”homo științificus” (apropo de ficus?) , închinătorul la sfintele moaște nevăzute ale științei care fabrică medicamente pentru boli nevăzute de nimeni până într-o vreme. Dacă Flatulența mâine e declarată boală, aceștia sunt primii care se vor înghesui să cumpere medicamentul, căci omul nesigur, marginalizat, frustrat dar și complexat în mare (cu toții suntem într-o inegală sau mică măsură), este dornic de stâlpul cunoașterii unanim acceptate, agreat de ceva căruia nu i te poți opune. Ateismul militantist și materialismul dialectic sunt teme de același interes, cu bătaie lungă în explicarea mai largă a fenomenului aici menționat. Omul mașină este foarte bine reprezentat nu doar în persoana acestui medic devenit căpitan de operațiune, ci și  în  tot mai mulți lideri și chiar jurnaliști ai ”presei libere”. Cu o forță mare în a-și controla pulsiuni și instincte, omul nou execută la cel mai înalt nivel ordinul și jurământul conglomeratului din care face parte, fără a-și pune întrebare. Omul nou este stahanovist, un fericit al treburilor duse până la capăt fără a cârti, un torționar absolut al minților oamenilor. El duce cu mână de fier un jug popular al revoluției- până la capăt și nu poate fi pus nici la îndoială, nici la încercare, căci mintea lui s-a agățat de un singur scop-maestru pe care îl urmează obsesiv, fără să se (poată) abate de la el. Marile revoluții și schimbări sociale au avut întotdeauna un simbol, o emoție și un lider pe front, capabil din toate punctele de vedere să omogenizeze în timp- scurt sau lung- masele, spre obținerea identității unitare- necesară schimbării de mentalitate și de direcție psihosocială a tuturor- în cazul de față- obținerea unui consimțămîn unitar în a agrea Noua Paradigmă a Medicinei în Post-Adevăr (Post-Medicina, chiar), ca fiind o autoritate înaintea căreia trebuie să te închini, să te supui , dacă mai vrei să fii ”omul-bio-psiho-social” agreat de mase. Nu și liber. Din ce în ce mai mulți s-au supus, crezând, prin puterea dictaturii și carismei de sorginte totalitară, că sunt pe calea cea super-dreaptă.
”Aşa cum tiranul este ascultat şi poate domina mulţimile, nu pentru că mulţimea ştie, ci tocmai pentru că e neştiutoare şi oarbă, tot astfel, retorul, cel ce se foloseşte de topoi, poate convinge mulţimea de cele ce zice, fără ca acestea să fie neapărat adevărate. Ori nu este asta oare doar o linguşire? Retorul nu face decât să rostească acele lucruri pe care mulţimea vrea să le audă pentru a se lăsa sedusă.”   – PLATON
Ca orice om nou , rasat, prezentabil, nici Arafat nu se poate lipsi de limba de lemn. Refuză orice apel la raționalitate, de altfel raționalitatea supremă pentru el este dusă la rang de fanatism, de credință oarbă, iar scepticismul este actul rebeliunii supreme, acțiune teroristă demnă de arestat. Psihologic. Statul de drept îi devine astfel un moft sau o dovadă de crasă imbecilitate. Cu scepticismul marginalizat și gândirea critică marginalizată la nivel de ”boschetăreală intelectuală cronică” nedemnă de aerele infatuate ale laboratoarelor academice și fals academice omologate ale SURSELOR OFICIALE, acest om, în spate cu restul, sunt laolaltă dornici să reconstruiască lumea după chipul și asemănarea lor. A se reveni la complexul de inferioritate menționat în prim plan.
Omul Nou, rețineți: este un biet animal rațional care vine de nicăieri și se îndreaptă spre niciunde.”
_________
Timișoara, Piața Operei, 2020
 

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comentariul tău