Gânduri despre adaptare, supraviețuire…

Cine se adaptează la o dubioasă lume?

Se adaptează azi complet și fără regret la o dubioasă lume doar ”speciile” care nu au nimic propriu, al lor, și trăiesc în bătaia vântului legilor naturale în plenitudine, fie ele telurice sau social-politice, prin automatisme de tot felul.

Supraviețuiesc, ca și chintesență, cei care plantează și culeg rodul sau semințele ideilor bune, prin educație sau orice altceva. Supraviețuirea fizică a unui om poate fi irelevantă din punct de vedere social, atît timp cît omul acela nu a manifestat o fărîmă din adevăr, al său propriu măcar. Supraviețuirea universului acelui om este vitală însă, spre a-i influența în vreun fel sau altul pe alții.

Azi nimeni nu mai are interesul să ucidă oameni și trupurile lor, căci interesul este acordat ideilor, manifestului simțirii, posibilităților de suflet. Le-au luat unora 2000 de ani să-și de aseama de asta. Sigur le va lua încă pe atîta, cel puțin, să reușească să distrugă lumea din temelii. Sau cel mult să încerce și să nu izbutească.

Poți să arzi o carte, dar nu poți să ucizi spiritul ei.

Poți să ucizi un om, dar nu poți să ucizi spiritul lui.

Poți să cenzurezi o societate întreagă, dar nu poți înăbuși spiritul ei.

Interacțiunea rămâne însă vitală. E singura idee bună care mai poate face pe oameni să miște ceva. Căci vorba unui sfînt: ”Nu a zice, ci a mișca înseamnă a ajunge”.

_______________
strategii de supraviețuire morală

 

 

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *