Gânduri politice de suprafață (II)

     În urmă cu ceva mai mulți ani, cînd erau alegeri prezidențiale încă adevărate, sau pe vremea aceea cînd încă noi, românii, ne mai puteam alege călăii dintr-o mai vastă ofertă, (acum ei ne aleg și paraculeg pe noi, cumva), pe atunci era o întreagă frenezie cu alegerile. Zvîcnea întreg orașul numai la gîndul că ne alegem președintele, oamenii se dichiseau și țin minte că mergeam la vot frumos îmbrăcați. Încă pe atunci mai exista respectul acesta față de o oarecare Agora, dar și o supunere a oamenilor pe care n-am mai văzut-o de mult. În orice caz, era o altă atmosferă: nici de jale, nici de răzvrătire, nici de bucurie mare nici de supărare, ci pur și simplu era o perioadă ceva mai solemnă. Poate pentru că încă nu eram îndoctrinați în așa hal și supuși inoculării de batjocuri la adresa statului, la adresa oamenilor statului, așa încât, s-a ajuns acum să fie huiduit orice om politic care poartă costum și spune ceva. Corupția ucide. Un construct abstract, mic, dar cu putere mare, a reușit în toți acești ani să facă ravagii în mentalul colectiv. Oriunde te uiți, corupție, dom le. Au stat toți cetățenii cu lumânarea la capetele tuturor, și știu ei sigur că nu mai există nicio fărîmă de speranță la oile noastre, prin urmare, s-au umplut toți de ură, de spume la gură…
___
Știți că…părerea de rău față de un hoț sau un călău înobilează omul, dar a ști și a nu fi bun intenționat, a deveni una cu hoțul, îmbăiat în propria ură față de el, e o decădere, o patimă, o dizgrație emoțională.
____
Dar nici nu mai avem timp să stăm să ascultăm. Meme-urile ne ocupă toată ziua, și mintea fragilă, în care nu doar politicienii se înghesuie să concureze, ci și companiile, care mai de care folosind tehnici de manipulare dintre cele mai perverse, spre a adăpa cumva omul de marea vastitate de oferte de modificare de comportament. Furt de conștiință.

Pe atunci și campaniile erau ceva mai rigide. Azi ne putem bucura de adevărate campanii de advertising, inserate atent sau neatent în afișele electorale. Maimuțăreala a început, să-nceapă…maimuțăreala. Și nu oricum, ci în stil advertise, căci dacă în ziua deazi nu atingi corzile emoționale tot mai imune și rigide ale oamenilor, și nu țintești la corazon, nu ai nicio șansă să fii…
 Nu contează că tu, candidatul X nu consumi , să zicem , supă de pui. Trebuie să arăți că îți place supa de pui, fie și pentru 2 minute, cît ține o fotografie. Și poza viral se făcu… dar în social-media poate părea o eternitate. Ce amăgire de sine, ce deziluzie !  Ați văzut pozele cu pisici făcut de danbarna? Sau cînd a jucat șotron?
Nu contează că n-ai făcut nimic tot anul, acum dacă inaugurezi ceva, e ca și cum ai spăla întreaga neputință din ultimii ani, cu lentoare. Din putoare!
Nu contează că oamenii nu au ce să aleagă, trebuie să pară ca și cum oferta este vastă, iar în caz de eșec, tot românii, bieții, să fie vinovați că nu și-au ales bine Președintele.

Nu contează că lipsesc dezbaterile, avem meme-uri și zeci de pagini de propagandă care ne spun ce și cum să gîndim, poate poate vom vira în direcția dorită de ei. Sorbim la micul dejun desene animate cu daffyduck și barna, cu tom și jerry si paleologu, cu furnicari și iohanis, poate poate, ne va convinge, prin argument pueril, să votăm sau să nu votăm. Confuzianismul devine astfel stilul de viață al tuturor. Și nu face discriminare. Până și campania care folosește cuvinte precum Educație și Cultură drept promisiuni electorale, paleoantilogic, nu face nici ea excepție: în spatele ei se ascund adevărate tehnici de manipulare, pentru tîmpirea poporului, înstîngirea subtilă a lui, folosindu-se de rîvna și aspirația multora de a fi ceva mai dotați intelectual, captându-le firava atenție, mizând pe necunoștință, nepricepere și neinformare. sau Dezinformare. Minciuni prin omisiune. Dă-le acestora definiții ale dreptei și stîngii, și te vor trimite să pui mâna și tu pe-un meme. Că au văzut ei într-o postare pe feisbuc, adevărul…. sofisticat.

___
    Ce vreau să subliniez… e că în urmă cu ceva ani era mai simplu. Exista televiziune,așa cum era ea, erau dezbateri în direct și asta ne permitea încă o analiză mai clară asupra lucrurilor, dar și un control mai bun. N-avea nimeni timp să inoculeze, să tergiverseze, să vîre în mințile oamenilor idei cu 2 și 3 fețe. N-avea nimeni timp să comprime în date statistice și algoritmi speciali opiniile tuturor, așa încît, în baza lor, să seducă apoi publicul cu imagini intuitive, cumva familiare , prin care apoi să vireze înspre manipulări josnice, făcându-i pe oameni să decidă în direcții precise.
Pe principiul… Spune-mi ce-ți place, ce preferi, ca să te pot minți mai bine! Alege-ți singur osînda…
În urmă cu ani, exista doar atmosfera colectivă de maximă importanță, pe care oamenii  o respectau, fiindcă exista respectul social, înfrînarea, civilizația adevărată și adevăratul rang nobil al omului: acela al răbdării de sine, al cumințeniei și blândeții, fie că alege un președinte prost sau unul prea bun. Răbdarea, ce virtute de neam!!
Pe atunci, conștiința fiecăruia nu era alterată de viciul consumerist via rețele de antisocratizare. Era liberă, curată și cu mult mai pură, așa încât, în anii ăștia, ultimii 10 , s-a avut timp și resurse vaste, să se pompeze neadevăruri, minciuni, atitudini și comportamente, așa încât am ajuns azi să reacționăm la un simplu hashtag văzut: cînd acesta apare, ieșim și zbierăm în stradă. Condiționarea pavloviană inginerească social a dat roade! Ne răzvrătim ca un popor de nătîngi ce suntem, defilăm în pas bezmetic, îmbrăcați cel mai ponosit din toate timpurile, dar luxos de-a dreptul- cu capul plecat ca și victima ce tocmai merge la osîndă (propria-i osîndă), privind în telefonul inteligent, emanând obediență ,  dar și foarte multă prostie, tînjind la o orînduire perfectă, socială, care să le panseze răni și traume psihologice de demult.Căci nimeni nu vrea să pară sănătos, într-o lume care promovează boala, patologia și decadența ca fiind singurele atitudini și morale de mare succes, de mare unanimitate socială.
O îmbrățișare mai bine, să le dea cineva! 🙂
Răbdarea rămâne  însă o opțiune valoroasă pentru capete tari.
Și pufuleții, că în cele ce urmează, o s-avem un interesant film.

Când omul pierde nădejdea mântuirii, politica rămâne singura armă de mântuire socială, aci, pe pământ. Supremaţia politicului – semn al pierderii orientării creştine.

-Mircea Vulcănescu-

 

___

S-au pierdut valori, și în regăsirea lor, merită să alergi și să rememorezi… TOT TIMPUL !
Share this...

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comments

  1. n,u sunt de acord absolut,cu toate afirmatiile,deoarece adevaratele probleme in „politica romaneasca”,au
    aparut acum…30 de ani !?Cine,ce,cand,unde…s.a.m.d.,acum nu au importanta:am avut timp suficient,cei
    interesati,(care au „uzul ratiunii”) sa hotarasca ce vor face ,fiecare,nu turma !Cel ales a trebuit sa DOVEDEASCA pana acum,prin fapte,NU VORBE,DISCURS,…ca trebuie ales .Daca NU,nu-l aleg !

    Cu al doilea citat sunt de acord,cu primul nu !
    Succes in triere !

    1. Există doar advertising, publicitate si tehnici de manipulare, nu exista dovezi, merite. Urcusul firesc in ierarhia sociala, si politica nu prea exista. 🙂

Comentariul tău