Scenă din resursa umană

    Un tânăr specialist dar modest s-a angajat la o firmă care vindea produse vegetariene. La o ședință despre importanța produselor vegetariene și necesitatea extinderii acestora și pe alte segmente de consumatori, acest bărbat a ridicat discursul și planul său de acțiune la cel mai înalt nivel, lăsând auditoriul cu gura căscată. Și sefii, și sublaternii au început să se strâmbe, punând la îndoială cele spuse, pentru că li se părea atât de perfect, încât auzind că vine din gura unui angajat pe o funcție mai mică, credeau că acesta încearcă să epateze. Spuneau că omul aberează. Insă tot ce prezentase bărbatul, era un plan extraordinar, logic și bine pus la punct, inovativ, care avea să funcționeze în beneficiul firmei.
   Bărbatul supărat că nu a fost luat în serios, se retrage. A doua zi, același consiliu, același birou. De data aceasta bărbatul nu prezintă nimic, însă un proiect de mare amploare este expus de   niște oameni care par a fi.. niște dumnezei. Ei sunt EXPERȚII. Președintele companiei angajase o firmă specializată, pe care o plătise cu foarte mulți bani, pentru a demara proiectul și planul de extindere a firmei pe piața produselor vegetariene și în rândul consumatorilor.
La final, lumea aplaudă, angajați din toată ierarhia aprobă și felicită experții. Bărbatul tace…se ridică și pleacă, trântind ușa.  Era același proiect în aceeași manieră, aceeași strategie și  aceleași puncte abordate de el, cu o zi înainte…
   De ce credeți că s-a întâmplat așa?
Share this...

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comments

  1. Cred ca este o expunere cu raspuns sugerat.
    Inteleg o (posibila) frustrare a personajului tau insa cine (mai) crede ca meritocratia este ceva cu adevarat dorit intr o companie? Fie ea mare sau mai mica…

    1. este vorba de încrederea noastră în aparențe. Oamenii în halat, diplomele și autoritatea au avut întotdeauna succes, fie că manifestă ceva autentic sau un fals. 😉

  2. Omul, intotdeauna, se crede superior celorlalti, daca unul cu adevarat mai destept se ridica deasupra nivelului de mediocritate din colectivitatea din care face parte, atunci ceilalti se simt atinsi in orgoliul lor si incearca sa minimizeze superioritatea aceluia, minimizand tot ce spune si face, sau i-l iau in deradere. Firea omului ingust si egoist triumfa intr-o colectivitate de egoisti. La romani acest mod de defaimare este sport national. (,,Nimeni nu este mai bun, mai destept, mai capabil decat mine” – este modul de gandire).

  3. ~Prosti da multi,~ vorba aceea…. Aceștia se aliază cînd apare unul mai copt și mai răsărit, apoi se împrăștie, redevenind dușmani… :))))

Comentariul tău