Scene Urbane: copiii și inocența furată de Halloween

   Eram pe stradă, în plin trafic, între mașini, când la semafor trecu un băiețel de nici 7 ani, însoțit de mama lui foarte tânără, îmbrăcată la modă. Îl ținea de mână în timp ce traversau strada,
și am remarcat încă de la distanță costumația copilului: era un schelet alb, pe un fond negru tulburător, care m-a făcut să-l văd încă de la distanță.  ..
   Pe măsură ce mă apropiam, remarcam pictura macabră de pe chipul său gingaș, alb și plăpând, și îi zăream mersul voios, în antiteză cu ceea ce afișa. Câtă inocență… ! Dar apoi, traversând chiar în fața mea strada, maică-sa îl strângea și mai tare de mână, și îl potoli, fiindcă începea să salte și să chiuie de bucurie, că merge la cine-știe-ce petrecere tematică. În clipa în care maică-sa făcu gestul tipic potolirii copilului- prin ținutul și trasul mai strâns de mână, și privirea fermă, copilul începu să se desprindă de ea, și să înceapă să imite un animal. MI-am zis că nu e o coincidență faptul că adesea, în școlile cele mai dubioase și grădinițele cele mai puțin cunoscute, există un obicei în a-i face pe copii să imite animalele, așa că în cîteva secunde îl vedeam pe copil cum se împletici în propriile picioare, înclină trupul în jos, mâinile spre podea alungite, grohăia precum cimpanzeii, scărpinându-se fix ca ei la subraț. Maică-sa nu zise nimic, ba chiar privi mândră la odrasla- în timp ce se maimuțărea la propiu. Și atunci, cum stătui io în trafic așa, îmi adusei aminte de povestea fetelor- câine , Oxana și Madina, din Rusia, crescute de haite de câini.  Până la 7 ani dezvoltase simțuri și comportamente specifice lor, haitei de câini bagabonzi:  mâncau precum ei, lătrau precum ei, și nu înțelegeau ce e aia natura umană: fără limbaj, fără gândire, fără nimic, câinizate, îndobitocite, la propriu. Sensibilitatea naturii umane, iat-o aici: copilul imită și devine tot ceea ce vede în copilărie. Cealaltă fată, Madina, mergea și ea în patru labe,  caz asemănător. Ambele fete au fost abandonate de mama lor alcoolică.
Care o fi impactul acestor comportamente învățate în fragedă copilărie, nu avem studii și nici date să certificăm cu atenție. Algoritmul șanselor de îndobitocire e complicat. Dar precauția specialiștilor e la ea acasă, când vine vorba de industria divertismentului: Copilașii au voie să imite maimuțe, câini, schelete, ba chiar și vampiri și prostituate, nu care cumva, să crească puri. Face parte din educația lor, exersarea acestor trăsături animalice.  Nevoia de validare socială a părinților în primul rând este foarte mare: copilul trebuie să fie în pas cu ceilalți copii, și dacă se poate, părintele trebuie să pară că își permite și el la fel ca părinții lui Gică bogatu, tot ceea ce face și cumpără el. În fine!

PRIMIȚI CU REEDUCAREA!?
 
Adulții dornici să frapeze, din oarece motiv de invidie și neâmplinire personală, își saltă copilașii puri în brațele industriei grotești de mascaradă, îmbrăcându-i în costume morbide, celebrând indirect moartea, patima și îndobitocirea umană- aceeași la care asistăm pe toate planurile de mai bine de 50 de ani încoace. Grosso Modo.
 
   Am trecut intersecția urmărind cu atenție copilașul dar și pe mă-sa, și gândindu-mă la sute, mii, zeci de mii de cazuri asemănătoare, îmi veni în cap peisajul social în care se vor scălda, adăpa și înregimenta viitoare generații. Aceștia, dacă vor fi suficient de proști și ambițioși, vor conduce lumea pe un drum. Iar părinții, mult prea egoiști și sătui de viața lor proprie, îi vor dichisi, fix precum această mă-sa, deosebit de adaptat și potrivit unei lumi tot mai întunecate. Imaginați-vă un Macron care își condamnă mama că l-a născut, iar mă-sa făcându-i statuie, fiind total de acord cu el, regretându-i nașterea, și ambii sărbătorind ”victoria” terestră. Dar iată: o lume întunecată care celebrează halloweenul de parcă cimitirele ar fi ceva firesc. Nici măcar poetic, ci de-a dreptul monstruos. Fără niciun Memento Mori, ci direct cu pete de sânge, cadavre schițate și grimase întăbulate în noaptea însingurată a strigoilor. o adevărată parcă inițiere în tainele vrăjitoriei, ale magiei și ale acestui ”deces ” personal, prin care identitatea, lumina și dîrzenia sunt înmormântate, privindu-se în oglinzi murdare, aplaudați de cei mai puțin înstăriți financiar care nu și-au permis un costum de nivel ”înalt”. Restul, tăcem.
 
   Tac și-mi văd de drum mai departe, petrecându-l pe băiețel cu privirea. Mai încolo, la alți 50 de metri, alți 3 copii se plimbă la fel de costumați, cu mamele lor mândre de așa odrasle. Au investit mult în costum, în pictura aia de pe față și în ciocolăți, cu siguranță.  … Simt gramul de furie și nu pot să fac nimic. Mă nimicesc interior de parcă aș face combustie, mă asigur din stânga și trec mai departe încercând să uit.
Îmi aduc însă aminte de fetița cu urechi roz și coadă neagră, văzută după-masă, pe lumină, în centrul orașului, alături de mama ei, umblând pisicește, privind cu seducție la toți trecătorii care o priveau.  Nu avea mai mult de 8-9 ani. Pășea atât de mândru și țanțoș, parcă știa exact ce face, iar mama ei, alături, mergând în dreapta ei, cu capul plecat, își căra povara privind resemnată peste niște cearcăne mari.
 
Asta-i lumea.  N`ECCE HOMO  !!! Puiul omului batjocorit, inocența terfelită, puritatea alterată.
Doar ni s-a zis! Dar copiii sunt din ce în ce mai lipsiți parcă de libertatea de a alege. Condamnați la programarea socială , deschiși foarte spre o lume imbecilă. Toate se vor furate, chiar și dreptul la inocență, iar cel mai grav este că tocmai părinții permit.
___________________
VETO
Informaţiile publicate pot fi preluate doar în limita a 700 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *