Prima dată când am auzit de ideea constructelor sociale la fete și băieți a fost la facultatea de Psihologie, când una dintre profesoarele cu cea mai puternică voce ne vorbea despre inducția aceasta oarecum neprielnică a comportamentului presetat : Continuă să citești Ideologia de gen, predată cu patos de o profesoară
Etichetă: atitudini
”Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame…”
Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame. NU am zis-o eu, este un citat din defectele unui individ.
Dacă vrei să faci negoț sau să închei un mic parteneriat cu oricine, verifică-i profilul de facebook. Niciunde omul nu e mai sincer și autentic decât acolo unde crede că nu-l deconspiră nimeni: pe feisbuc în proiecțiile sale. În afaceri, nimeni nu face excepție, sau cel puțin nu ar trebui. Oamenii se simt atât de liberi pe facebook, încât derapează, le scapă din vedere o mulțime detalii și aspecte care grăiesc despre cine sunt ei dincolo de ce vor să pară.
Continuă să citești ”Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame…”
Marea diversitate: emoji, hieroglife și salata incluzivă
Un KFC corect politic. Cum sună asta? probabil desprins aproape dintr-un viitor ilar, care bate la ușă. Cioc, cioc, primiți cu incluziunea? Sigur, așa că google s-a adaptat cerințelor unor grupuri, și cum nu, din moment ce deja cei de la Apple și Samsung au scos din pictograme le cu mâncare, carnea. Ținând cont că în secolul vitezei și al informației bine comprimate, milioane de oameni din întreaga lume optează pentru emoji, conformarea a venit ca un răspuns prompt, din moment ce utilizatorii și-au exprimat opțiunea. Continuă să citești Marea diversitate: emoji, hieroglife și salata incluzivă
Fapt divers'ificat
Un copilandru arab îl ia la întrebări pe taică-său:
– Tata…
– Da fiule!
– De ce trebuie să purtăm noi pe cap pălăria asta bizară?
Continuă să citești Fapt divers'ificat
Nu e voie cu pufuleți!!!
Ajung grăbită la meci, la grădina de vara, trăgând după mine inamicul- o pungă mare de pufuleți românești, când un tip îmbrăcat în alb mă opreste la poartă și îmi mărturisește cuvintele magice: Continuă să citești Nu e voie cu pufuleți!!!
Scene urbane (I)
Tânărul cu căști pe ureche, acest splendid exemplar al mutismului selectiv, îl întâlnesc mai nou oriunde mă duc. Ultima dată ne intersectam la raionul de carne, la Auchan. Un tip obez, plin cu coșuri, haine ponosite și un grozav simț al infatuării atunci când se mai Continuă să citești Scene urbane (I)
Jazz, om și mulțime
Era pe la începutul anului 2012,când am început să bat ritmurile de jazz, și să-mi și placă. Pianistă fiind, îmi era foarte ușor să înțeleg, nu neapărat să am și răbdare. Dar când l-am auzit pe Avishai Cohen pentru prima dată, și nu doar superficial, ci și având starea potrivită, reușind să trec de primele 15 minute cele mai dificile, m-am îndrăgostit pe loc pentru a 2-a oară.
Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)
Un tip solid, la vreo 35 de ani, mai creol. Are suficient păr pe piept încât să spui, popular, că i-a venit mintea la cap. Este încălțat până fix la genunchi cu o pereche de cizme de lac, lucioase, cu toc cui, ascuțit și ascuțite. Negre. Chiloți, de aceeași culoare. Simpli. De apreciat. Deasupra, pe bustu-i deznădăjduit de-o soartă, Continuă să citești Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)
Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.
E foarte ușor să spui că lumea în general, merită tot răul care i se întâmplă. După o ceartă, o jignire sau o altercație 1 la 1 , orice individ devine cel mai predispus urii. Când cineva ciuntește stima de sine a altuia, pe bună dreptate sau pe nedrept, pe filieră emoțională, ai toate șansele să începi să detești. Însă stima de sine adevărată, reală, nefraudată, nu se rănește atât de ușor.
Continuă să citești Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.
Psihologia și gura lumii: Donald J.Trump vs. Iohannis
Personalitatea anului în Europa este un tip fără loc de muncă, și care ocazional cere bani pe feisbuc. Are studii minime și cursuri ciupite de ici colo, și actul artistic care l-a consacrat a fost când și-a dat cu cartea în cap la un soi de spectacol modern. Este o persoană oarcum greu de reperat, psihologic vorbind, prin faptul că este lipsită de contraste. Nu are nuanțe. Nu găsim grimase. Nu găsim urcușuri și coborîșuri. Și cumva, tocmai aici e problema.
Continuă să citești Psihologia și gura lumii: Donald J.Trump vs. Iohannis