Psihologia iscoadei virtuale: simplă introducere în artileria-hibrid

Fără îndoială, câmpul de luptă în ultimii 10 ani s-a mutat pe facebook. Deși principiile informării (sau dezinformării) au rămas aceleași, sintagme  celebre precum ”ați mințit poporul cu televizorul”, nu-și mai au corespondentul astăzi în această lume minunată a tuturor posibilităților- feisbuc. Spre deosebire de televizor, internetul ne oferă astăzi o posibilitate de a ne exagera ego-ul în fel și chip, prin urmare, el nu poate fi un dușman, un manipulator pervers, e ”imposibil”, iată, că ne e…”prieten” 🙂  Cel puțin așa văd lucrurile cîteva milioane de percepții și conștiințe umane ale căror instrumente de publicare sunt folosite zilnic, formând un număr colosal de date livrate în cloud. Nori de informație și meta informație se cern și disipă zilnic, coborînd de sus în jos, și urcînd de jos, de la noi, în sus, de fiecare dată cînd un zîmbet este pozat și autopozat cu un smartphone conectat la internet. Televizorul a fost odată dușmanul omului: el nu oferea nimic în plus, ca obiect de consum, spre deosebire de facebook . Și atunci, mai poate spune cineva astăzi că ”mințim poporul cu facebook”, în timp ce nația se scaldă în milioane de petabiți, și nu simpli, ci din aceia care le aduc doza zilnică de fericire, hrănindu-se cu like-urile și comentariile superficiale,de consum, ale celorlalți oameni, bazate adesea pe compulsivități de moment. Asta ca să cernem mai bine pădurea. Dincolo de toate acestea, sau mai exact, localizat precis, ÎN INTERIOR, zace ceea ce e cu adevărat important: informația, extrasă din contexte și alte scrieri: o abundență colosală de date care se cere analizată, manipulată și în sfîrșit, corectată, în caz că ceva nu este în concordanță cu agenda națională și chiar internațională, mai nou, de ”bîrfe”, la care omul de rînd să se conecteze la unison. Globalizarea informațională începe și se termină cu newsfeedul pe feisbuc: ceea ce ni se etalează, înaintea ochilor,  atît nouă cît și celorlalte miliarde de oameni conectați la aceeasi bază de date gigant, numită internet.

În acest cîmp de luptă, din cînd în cînd, sau poate mai des decît ne așteptam (sîc), apar și oameni care spun adevăruri. Si spun adevăruri , pentru că adevărul absolut nu poate fi aflat dialectic, după cum bine se știe, prin urmare el reflectă conținutul minții unui om, totalitatea perceptelor și corelațiilor sale, în conformitate cu structura sa psihologică etc.  Ei bine, din cînd în cînd acești oameni să știți că trebuie dezarmați. Nu o zic eu, o zic acțiunile în masă care se petrec în rețea. Dacă observați cu atenție liderii de opinie, veți vedea că în preajma lor, atent lipiți de profilul lor, de postările lor, se perindă alte profile (oamenii adevărați mai degrabă se află în lumea reală, personală), cu interese mai mult sau mai puțin dăunătoare. Alteori acești indivizi apar să întărească convingerile, alteori să le denatureze sensul, să disimuleze și în sfîrșit, să batjocorească, după cum vom vedea în cele ce urmează să zic. Iată adevărații postaci în acțiune: lipiți de persoane de interes, oscilează între a simpatiza cu ei, și a-i detesta din tot sufletul, veșnic aflați într-o psihopatie specifică timpurilor, și vom vedea de ce, mai jos.

Într-o lume a deșteptăciunii la un click distanță, dar și a curiozității exagerate de multe ori a oamenilor interesați de subiecte fierbinți precum politică&co,  se impune o atenție sporită datelor pe care le vărsăm în social-media. Și nu pentru că avem ceva de ascuns, nici vorbă, ci pentru că 1000 de oameni care nu au nimic de ascuns pot servi drept masă de manevră pentru alții 100.000 de mii cu aceleași preferințe, spre exemplu, lăsându-se explorați și exploatați apoi, în slăbiciunile lor. De terți. Sigur că plec de la premisa că nu e război mai parșiv și mai enervant decît războiul informatic, cînd nu-ți vezi dușmanul, cînd căpitan devine singur Adevărul, iar soldații, mici scîntei ale sale, revărsate pe ici colo, asemeni unui șah tridimensional în care fiecare se luptă cu fiecare, iar șahul tridimensional nu este decît încă o piesă într-un șah mai mare. Nu există dușman vizibil, fiecare se luptă cu toți, și toți cu fiecare, iar deasupra vrajbei încropite cu atenție de marii manipulatori în uniforme, tehnici și tactici par a fi divertisment de cea mai joasă calitate, pentru un popor adormit, amorțit în mental cu fel și fel de imagini colorate. Imaginați-vă consumerismul, industriile de tot felul care analizează date și fac cercetare pe consumator, în război: două companii se luptă pentru supremație, drept urmare, nu mai contează cine deține adevărul, contează cine păcălește mai bine, mai mult și mai viclean, așa încât consumatorul să cumpere de la el. Într-un război hibrid de amploare, lucrurile se petrec la fel, cu mențiunea că de data aceasta în joc nu este un produs, ci o întreagă conștiință. O informație care cauzează un comportament specific, individual sau în lanț. Globalist în lanț. În masă. Azi nu se cuceresc teritorii ci mințile și sufletele oamenilor; armele nu sunt nici bâte nici pistoale, tancuri cu atât mai puțin, ci trăsăturile fundamentale de caracter, orizonturile, năzuințele și puterile interioare, abilitatea minții de a desluși canoane, și tăria de caracter. Dușman poate deveni propria minte, iar aproapele, în special în lumea virtuală, nu știi niciodată la ce-ți servește. Sau deservește.

Într-o lume atât de complexă a informației, a spune adevărul poate fi un act de curaj, dar și de cruzime, iar a spune adevăruri mici, servite precum picătura chinezească, poate fi o abordare tactică, asemeni unui luptător care-și extermină dușmanul – ”minciuna”, cu propriile arme. De asta se ocupă (din când în când) presa, liderii de opinie de bună credință, și alții. În acest câmp de bătălie, ca în oricare alt câmp, dezarmarea poate fi o tactică menită să nimicească artileria adversarului, și nu oricum, ci prin tehnici psihologice deja cunoscute de toți. Dintre toate, am să o pomenesc pe cea mai importantă, și ușor de exersat pe canalele de social-media.

Dezarmarea psihologică prin dialog este o metodă strașnică de a opri pe cineva din scris, din meandrele sale, din activitatea sa în general, de a spune și a da mai departe informație vitală, indiferent de forma ei. Vorbim de războiul hibrid, informatic: propaganda și manipularea + contra-actele de stăpânire a lor.

Întîi de toate apare un agent flatant (flatulent), simpatic, uns cu toate alifiile, care menține o relație vie cu ”ținta”, măsurându-i slăbiciunile și înclinațiile firii, apoi treptat, acesta se folosește de tehnici și tactici psihologice pentru a convinge ținta că ceea ce spune nu este important, valid și adevărat, folosindu-se de pîrghii psihosociale precum obediența, apelul la autoritate, simpatia, respectul. După ce toate acestea au fost bifate, se aplică măsura progresivă a negării, a distrugerii ”țintei”, dacă nu ascultă, prin anularea stimei de sine cu orice prilej, denaturarea spuselor sale, chemarea întăririlor în mediul virtual, și apoi, în funcție de caz, știrbirea oricărei autorități intelectuale ale acelui om prin găsirea lui vinovat de neconformități comportamentale…  

Pașii pe scurt:

  1. Flatarea, apropierea de țintă, simpatizarea cu ea, intrarea pe sub piele.  Psihologic, oamenii sunt mult mai predispuși să accepte sfaturi și consemnări din partea persoanelor pe care le respectă și cu care simpatizează. Drept urmare, este nevoie de o consolidare minimală a unei relații, fie prin discuții private, messenger, fie prin comentarii de validare a postărilor- în special cele cu caracter intim, privat. De obicei chestia asta ține 3 luni de zile, pentru ca agentul să fie primit ulterior în cercul de ”prieteni virtuali apropiați”, cu insistență pe..consistență!
  2. Schimbarea subiectului, după ce s-a consolidat legătura pe pasiuni și preferințe așa zis comune,  agentul începe să-și bage nasul și în chestiuni de ordin greu: atacă probleme politice, începe să arate și alte puncte de vedere, are loc schimbul de linkuri, se simte deja diferența de opinii, însă cu tactică, el poate reuși să modifice în timp comportamentul țintei. Dintre principii, aici intervine Mutarea Atenției- distragerea de la probleme, către altele, fie de altă natură, fie de natură opusă, în funcție de ”nevoi”. Punctul acesta e ceva mai vast, pentru că încep să fie lucrate prin arta decepției, percepțiile țintei, după cum urmează…

Se modifică ATENȚIA. Poate fi fain cînd cineva îți spune unde să te uiți, în timp ce tu te uitai în cu totul altă parte. Pornind chiar de la ideea proprie.

PERCEPȚIA. Apoi, după ce ți-a mutat capu, corelând cu ceva deja familiar ție (din informații, discuții, deja preluat și diseminat) , percepția deja e ușor de integrat în schemă. prin discurs, dialog, aprobare și validare, pe aceleași principii sociale de care pomeneam mai sus: ”obediența, respectul, simpatia, nevoia de validare, curiozitatea, apare și factorul

LOGICA– sau momentul acela cînd informația nouă, modificată atent, începe să facă un click în mintea ta. Face sens. Corelat mai ales cu tablouri puternice ale realității accesibile, imediate. Repetat. Cu cît credința e mai șubredă, cu atît mai ușor să se întâmple asta. Ca într-un final, lucrurile să fie ceva mai grave, căci… urmează…

COMPORTAMENTUL /AFECTELE. După ce logica si-a făcut treaba, si aflarea sensului în minte, a noilor percepte și judecăți de valoare, cuibul începe să dea roade. Mai mult cu cît s-a implementat și un program de stres: țintei i s-a repetat, prin tablouri și scheme puternice, că ceea ce tocmai află, are corespondent într-o realitate emoțională. Cu impact. (chiar dacă rațional, și analizat la rece, este în opoziție cu propriile credințe, cu o altă cale mai dreaptă).Aici începe să se modifice comportamentul, și afectele. Nutrind sentimente deja pentru o nouă cauză, omul mai repede devine un bun militant. Înflăcărat, toate cele. Întărirea se face în baza imaginației: ținta este pusă să-și imagineze acțiuni concrete, prin exemple din propria viață, etc.

…Și toate acestea se petrec cu o deosebită insistență, și consistentă din partea agentului. Actor foarte bun, intruziv prin definiție, tulburat fără să știe, antrenat special să ”atace” lasciv, el nu renunță. Nu, nu o să vă vedeți la suc imediat, poate niciodată, dar ca să fie tactica fierbinte, nu se știe niciodată. Și aici mai jos veți vedea principiile influenței, și de ce am zis că tactica poate fi fierbinte: în fond, se mizează pe slăbiciuni. Și ce e mai accesibil de deslușit ca, freudian vorbind, ”slăbiciunea sexuală”.

PRINCIPIILE INFLUENȚEI

Cîteva principii concrete și clare în baza cărora toate acțiunile de mai sus au loc, sunt următoarele.

1.principiul TIMPULUI. Dă-ți răgaz să ”pierzi” timp cît mai mult în online cu ”ținta”/victima noilor programe gata de implementat.

2.DECEPȚIA. Niciodată țintei nu i se va spune adevărul. Înșelare, distragere atenției și camuflare, actorie și răceală psihopată, atunci cînd se cere- sunt cîteva instrumente pe care agentul le va folosi fără regret.

3.NEVOIA. Principiul nevoii este foarte important: acolo unde ținta are o nevoie, agentul poate îndată să o implinească. Și ce nevoi avem noi în lumea virtuală cel mai mult? nevoia satisfacerii imediate de atenție, de a ști, a cunoaște, a fi validați, confirmați, în special cînd vine vorba de treburi politice, în care fiecare e dăștept.

4.NECINSTEA. Niciodată agentul nu va fi cinstit cu ținta de la început. În beția rolurilor, va fi parșiv, viclean, psihopat, aproape de pierderea identității. Dar ei sunt antrenați oricum să fie astfel. Marionete. Păpuși militare, dacă vreți. 🙂 (ups) Politic corect, că ăștia sunt mai repede infiltrați.

5. CIREADA. Principiul cirezii e simplu: acolo unde merge cireada ( în limbaj social- GRUPUL), acolo trebuie să meargă și omul nostru. Cu cît părerile sunt mai extreme și nu se pliază pe mediocritatea dictată, cu atît omul este mai periculos, prin urmare trebuie mânat cu jitele. Și dacă vorbim de o orînduire globală, vă dați seama ce sponsorizări o să mai bage feisbuc la înaintare.  Aștept print screen , apropo, cu ce mai vedeți voi pe feisbuc, la sponsorizări din străinătate.

6. AUTORITATEA. Principiul autorității se bazează pe rezultatul experimentului social  Milgram, care spune așa: cu cît simbolul autorității e mai prezent, cu atît individul ascultă mai repede de acel om. Îmbrăcat într-o uniformă, cineva are mai multă putere și influență asupra unui om, iar oamenii respectă autoritatea, din supunere și frică, negîndu-și propria conștiință. Cu cât ”autoritatea” apare mai contrastantă pe feisbuc, prin profile atent pictate, cu fotografii special alese și identități clare, puse cu un scop, cu atît omul pe facebook va fi mai supus acelui om. 🙂 Prin urmare, dacă vrei să ai influență, prezintă-te pe feisbuc ca fiind doctor și etalează-ți toate realizările acolo, pune poze impunătoare, sau alege-ți nume sonore, simbol.

7. DISTRAGEREA ATENȚIEI. Niciodată ținta nu trebuie să se gîndească prea mult la ceea ce a vrut să spună de fapt. I se va distrage atenția, de fiecare dată, prin tehnici și tactici, sau intervenții intuitive. I se va răspunde evaziv sau deloc, atunci cînd atinge subiecte sensibile în discuții private, sau se va luat în derîdere punctul ei de vedere, ignorat fiind totodată, nu cumva să înceapă să gîndească prea mult… să scobească.

8. RECIPROCITATEA. Permanent ținta trebuie să fie la unison cu agentul de influență. Ai trimis o melodie, primești înapoi o melodie. Tehnica aceasta îi face pe oameni să simtă că ceea ce au ales să facă pe moment este foarte important, și îi validează teribil.  Prin urmare, legătura afectivă se menține ușor. Îți dau o floare, îmi dai o floare. Dar dacă-ți dau șut,  ce dai? ..tăcere. Țineți minte o treabă: interesul unui agent în a continua nu e la fel cu interesul unui om care nutrește sentimente (virtuale) pentru celălalt. Prin urmare, discuția va fi posibil oprită, nu cumva ținta să…se supere, să contrasteze cu refuz sau dispreț pt insistență. Nu e la fel în cazul unei discuții cu iz amoros… sau semi.

9. FLATAREA.   Măgulirea și lingușirea funcționează de minune, atunci cînd ținta are tendințe narcisice. Cum știm asta? păi din ce postează. Așa că agentul va avea grijă să creeze o dependență între el și țintă, spre întocmirea planului, spre influențarea, terminarea și înăbușirea completă a lui. Oamenii care sunt flatați sunt mai obedienți și mai predispuși să asculte pe cei de la care au primit complimente, se deschid foarte ușor și…execută. Prin urmare, sunt slăbiți.

 

Și pentru că , pe lîngă stări de spirit, cum spunea Noica, avem nevoie și de sfaturi și învățături (sau era invers cumva? 😛 ) iată și cîteva metode de a evita toate acestea, în special dacă unii sunteți agili pe feisbuc. Dar probabil că deja știți.

1. Cunoaște-te pe tine însuți foarte bine. Cînd îți cunoști slăbiciunile și punctele forte, absolut nicio intervenție dinafară nu-ți poate modifica programul.

2. STIMA DE SINE. CRESCUTĂ! Cît mai crescută, așa încît nimeni să nu-ți poată oferi la schimb, contra unei opinii, un pic de…orgoliu. Căderea adesea vine la pachet cu slava deșartă, sau ideea că slab fiind, ești puternic. Dar nu ești. Ai fost păcălit.

3. CINE EȘTI ÎN AFARA GRUPULUI. Nu ești grupul din care faci parte, și nu depinzi de ideile de grup. În fond, omul are discernământ scăzut atunci cînd acționează și gîndește în grup, și asta o spun sociologii dar și studiile. Încredere că ceea ce ești și fără grup, este importantă.

4. INTIMITATE. Ține-ți prietenii aproape, și dușmanii și mai aproape. Doar pentru că un străin îți scrie în privat, nu înseamnă că vrea să-ți fie prieten. Nu din prima. Fii atent la semne, și măsoară cu atenție ce are el să-ți spună. Vezi subiectele pe care le abordează cu tine, vezi la ce reacționează și ce încearcă să schimbe.  Dacă el/sa nu se destăinuie, în caz că vorbiți de mult, și ți se pare că joacă un rol lipsit de empatie, fii pe fază.

5. INDEPENDENȚA. Nu ai nevoie de un om la costum să-ți spună ce să faci, cum să gîndești și ce opinii să pui pe facebook. Nici de un profil foarte bine pus la punct, care spre uimirea ta, rezonează foarte tare cu interiorul tău profund. Spiritele libere știu deja asta, așadar, înaintea niciunui costum nu ar trebui să ne lăsăm manipulați. Cu tot respectul, dar obediența își are limitele ei. În sine. În ființa autonomă.

6.OGLINDIREA. Impresionismele slăbesc caracterul, ființa. Cînd suntem impresionați de faptul că cineva ne seamănă, ne pierdem independența, autonomia și în cele din urmă, riscăm să fim conduși, fără să ne dăm seama, pe un drum greșit. În opinii, idei, conexiuni, principii chiar.

7. Piramida lui MASLOW. Cînd ne gîndim la piramida lui Maslow, vorbim despre nivelul la care fiecare individ se află. Înainte de orice discuție mai lungă cu un posibil agent menit să modifice structuri interioare mentale prin programare  (de credințe, valori, principii, orientare politică, militantism, etc), vezi ce te motivează să continui discuția. Uneori oamenii , sub impulsul de moment, pot să decadă în piramidă, în special în lumea virtuală, în nevoi de bază: siguranță, apreciere , validare. În funcție de aceste NEVOI , vei ști încotro s-ar putea muta discuția, și dacă ceea ce ți se va servi, va fi conform așteptărilor. Dar nimic nu-i gratis, și adesea plata poate însemna ceva mai prețios.  Atenție însă, că și extrema cealaltă are o ispită, se numește trufie.

Într-o lume a informației , a iscoadelor, a soldaților camuflați bine, a profilelor psihologice, de caracter și de manipulare dintre cele mai complexe, contrastante, colorate și pline de simboluri mai mult sau mai puțin relevante, vigilența celor implicați în actul de informare publică și tot ceea ce ține de el, este necesară, precum apa călătorului în deșert: ea ține în funcție organe vitale. Și ce e mai vital în aceste vremuri, decît să ne păstrăm nealterate principiile, cuvîntările, credințele și valorile, fie că ele se vor politizate sau nu, publicate sau nu, cunoscute sau nu, intimidate sau nu, de păsările iscusite antrenate, gata să deslușeasă, terfelească și ispitească tot ceea ce-i mai bun și pur, într-un om, în mai mulți oameni , și doamne-ferește, la un moment dat, chiar în toți.

 

____________________
LIBERTATE, INDIVIDUALITATE, PERSONALITATE

 

Bibliografie: R.Cialdini, E.Durkheim, S. Moscovici, S.Chelcea, Platon, Psihologia personalității, Facebook.

Uniformizarea maselor în laboratorul minții

Pe vremea în care devianțele și patologiile se manifestau în ascuns, departe de ochii societății, nimeni nu știa despre nimeni ce face, cine este și cu ce se ocupă. Concluzia la schimbarea socială este că deși ea dăunează teribil societății, prin destabilizarea ei,  vor putea înfrîna pe cel curat, și vor ațîța și mai tare pe cel murdărit de coloratura noilor norme. Le știm . Pe șleau, o să fie atît de ușor să NU discuți cu unu și cu altul, pentru că acel unu și altul nu se vor mai ascunde. Mă refer la progresiști.

Cred totuși că n-am greșit cu uniformizarea maselor cînd spunem că ea are un scop și o limită. Adevăratul tablou este instrumentat de seceră și ciocan. Un ciocan care ne îngroapă în abisuri, iar psihologic vorbind, chiar în pulsiuni freudiene subconștientale, înăbușind lumina noastră, și o seceră care să-i taie pe cei mai (in)adaptați dintre pământeni, cei care prin felul lor de a fi, reușesc, poate mereu sau doar din cînd în cînd, să scoată capul la lumină, ridicându-se deasupra capetelor la fel, ce s-au amestecat laolaltă, prin tehnici și tactici meschine, în marea plajă de oameni la fel:ușor de guvernat, ușor de prevestit, ușor de dirijat, căci orice tehnică e mai ușor de aplicat cînd toți sunt la fel.

Nu va mai exista nicio dreaptă și stîngă: în lumina constrastului progresist la care asistăm încă azi, ca și într-o perioadă istorică de tranziție. Pentru cei din stînga, dreapta cea mai accesibilă pe care o vor putea vedea se va afla la mâna lor dreaptă. Pentru cei din dreapta, dreapta cea mai accesibilă pe care o vor vedea, ar putea fi stînga colegului de bancă. Iar pentru stînga, dreapta poate însemna orice este mai priceput decît emisfera rațiunii, care deși înțelege tot, nu a priceput nici esența. Liniaritatea gândirii- o necesitate în vremuri în care 7 miliarde de oameni sunt total diferiți, și e imposibil să faci 7 miliarde de tehnici și practici de mobilizare interioară, aflare și descătușare ființială, prin care acei oameni să respecte o direcție, preferabil globală, de trăire și manifestare, de aspirații și comportamente aliniate dictatului. Democrația astfel fabricată în laboratoarele deloc ascunse ale internetului este o realitate accesibilă.

Lucrurile puse la comun, prin urmare, captează în ele valoarea dată de dorința și nevoia unui om dar și a celuilalt de a avea acel lucru și de a-l administra împreună. Dacă obiectul nu este prioritar pentru ambii, sau pentru o comunitate, stați liniștiți, nu se înlocuiește obiectul, ci se trag acele sfori psihologice via media și alte platforme prin care nevoia să devină, chiar peste noapte, una comună. PAs cu pas. Miliarde de dolari sunt pompați în ”fundul” oamenilor, spre manipularea în diverse direcții. Astfel, te îngrijești ca nimeni să nu bănuiască un posibil dictat. În afară de eticheta ”sponsorizat” pe feisbuc, nu vei știi niciodată mai mult: cine și ce se ascunde în spatele acelor oferte:de la dezvoltare personală, la ideologii și doctrine, sau alte detalii conexe despre un fapt necsear să se întâmple în societate, sau altul. Și zic necesar, din punct de vedere al celor care-și doresc niște rezultate, și guvernează. Așa se fabrică democrația: în laborator. Iar majoritatea slabă, culmea, are mereu ultimul cuvînt. Nevoia de liniaritate și deslușire a etichetelor politice îi face pe mulți să cadă în capcană: ba e capitalism, ba comunism, ba totalitarism. Tot nu vedeți cum se împletesc toate, complementar?!

Însă din fericire, ”problema” rețelelor sociale azi este că ele nu arată absolut niciun adevăr profund despre om. În afară de laturile sociale ușor de manipulat, dar care nu reprezintă omul în esență, ci doar o pulsiune a sa. Deși portretul psihologic este adesea bine și ușor de conturat, el arată doar individul psihosocial. Tot ceea ce este reprezentat de subiectivitatea și prejudecata noastră este despre noi înșine, mai mult, nu despre el. Omul care trăiește cu adevărat îl poți afla doar în realitate, restul sunt constructe sociale. Stephen Hawking era un om ”mort”, metaforic spus, care scria cărți, spre exemplu. Nu există un exemplu mai bun pentru ce urmează să se întâmple cu omul internetului, decît acest personaj, care deși imobilizat, latent și împietrit energetic, stîrnea simpatia și adorația maselor. (…)

Căci dincolo de spațiul virtual, suntem universuri, dincolo de curente politice fixe, suntem un amalgam din toată politica lumii, care funcționează perfect într-o simbioză totalitar-democratică de sorginte divină, așa cum e făptura umană. Cine să poată controla în totalitate așa ceva? Uniformizarea maselor, prin urmare, rămâne un vis machiavelic al celor mai slabi dintre pământeni: elitele care guvernează, dorindu-și acerb o putere de sute de ani, sau cine știe cînd, scotocind științific prin experimente și programe avansate de control al minții, descoperiri chintesențiale despre om, inginerie genetică, și alte deranjamente ”în vitro”, poate-poate, vor reuși, cîndva, un control total pe sufletul și deci, făptura umană. Citesc recent, pe fugă, că se încearcă deja injectarea ADN-ului de porc într-un embrion uman. Vă vine să credeți!?Cui servește un asemenea gest diabolic de împletire a spurcatului cu divin, generic vorbind?  Downloadarea minții e deja posibilă, dar mintea nu este totul. Defulările grotești prin scris haotic- nici ele nu pot arăta în context integral ce conține în el însuși un om, iar portretele psihodramelor depistate de experți psihologi- cu atît mai puțin. Am nădejdea că roboții viitorului vor fi foarte inteligenți, dar foarte foarte proști ! 🙂

În încercarea aceasta de a depista interiorul omului, prin te-miri-ce tehnici și tactici războinice, apare un singur scop la suprafață: controlul total. Dacă e Dumnezeu, n-ai nevoie să te arăți, că EL știe, dar dacă e o imitație, atunci fii sigur că va face totul posibil să te spovedești pe te miri unde. Nu poți avea control total, dacă nu ai decriptat integral conținutul vasului, nu? Prin urmare, ca să uniformizezi un popor, în direcția dorită (adică inversul său) e nevoie ca mai întâi să-l vezi pe neamul acela în acțiune, să știi ce-i place, ce nu, la ce reacționează agil, la ce se răzvrătește și mai ales- ce apără, apoi să răstorni cupa, așa încît să se apropie cît mai mult de preferințele tale. Apoi, avînd toate acestea, poți trage sfori marionetiste în toate direcțiile, spre a le potoli trăsăturile, după mijloace, și mai ales după nevoi. Nevoia unitară rămâne de fiecare dată uniformizarea. Vorbind de continent, ar fi aberant să credem că s-ar dori să existe cumva italieni și europeni: se va dori să existe  europeni și atît, iar firea lor făurită în laborator- scopul tuturor mijloacelor tactic, lucrată asemeni unui programator care face de la zero circuite și aplicații, avînd un rezultat precis, de-a fir a păr, în cele mai mici detalii.

Dintre toate, cel mai accesibil exemplu al puterii de uniformizare în sfera psihosociologiei este cel al feisbuc: cineva scrie public o idee, iar oamenii se înghesuie să comenteze, ajustîndu-și opiniile în funcție de simpatii și respect, unii altora, iar spre finalul conversației, veți observa în foarte multe cazuri, majoritare, că oamenii  părăsesc discuția având într-un final aceleași opinii, fie prin compromis fie prin renunțare la propia opinie, de dragul menținerii unei imagini bune, de om pașnic, înaintea celorlalți, sau chiar din teama de a nu fi catalogat drept extremist. Toate acestea se petrec cu ajutorul trolilor, sau a ceea ce numim agenți ai ordinii, antrenați special în diverse misiuni sociale precum aceasta de a veghea conturile de facebook, intervenind în cele mai importante și populare discuții. Curentele fabricate în laboratorul peiorativelor, iată-le în acțiune. Cînd auzim cuvîntul Extremist, parcă ne apucă așa, o durere de cap: nimeni nu-și dorește să fie asociat cu așa ceva. Deci, cine , de fapt și ce, conduce, dacă nu curentele fabricate în ani, în laboratorul minții celor mai intelligenți dintre pământeni? iată o întrebare bună.

Prin urmare, ce este democrația azi, ce a mai rămas din ea, dacă nu doar o reacție psihosocială la pârghii și sfori trasate de dinainte, în laboratoarele ferecate, ascunse complet de ochii ”profanului”, prin care se dirijează atent cursul oamenilor, prin imperative ca ”Divide et impera”, !? Și numai într-un viitor ajustat ca la carte, de păpușarii veacului, va fi posibilă o autoguvernare, sau ceea ce numim comunism, în toate formele sale utopico-distopice de-a dreptul, pentru că până atunci,  la felul în care avansează lucrurile, este foarte posibil ca generațiile viitoare să fie deja programate social, pentru a făuri noua civilizație de ”elite și proști bine îmbrăcați, infatuați cu toții”, dintr-o nevoie bolnavă, ancestrală de prea mult control, înlocuind divinitatea, din om, din mersul lumii, cu o pulsiune excentrică de a se crede, fiecare, după posibilitate, un fel de zeu.  Și nu orice zeu, născut natural sau dăruit lumii, ci unul prefabricat, fals, la care s-a ajuns după ani de muncă și inginerie socială, exploatând ce e mai rău în ființă, spre uniformizarea teribilă a maselor. Liberul arbitru devine discutabil, mecanismele de alegere interioare, și ele, o iluzie. Toate acestea, așa încât să nu mai existe …

                         LIBERTATE, PERSONALITATE, TREZVIE

 

 

 

Bibliografie: Dark Psychology, S.Moscovici, V.Volkoff, etc

 

Credit social. Pizza din Viitor NU sună bine

S-a zvonit o perioadă, fără prea mare succes în a atrage atenția și discernământul românului de rînd, despre situația controlului la Beijing. Acolo deja se lucrează de zor la implementarea sistemului cu ”puncte de încredere personale” sau ”credit social”, prin care persoanele  și entitățile sunt urmărite îndeaproape. Nimic nu va mai putea fi ascuns. Motivul lor? ”Sporirea vigilenței față de cinstea și credibilitatea din interiorul societății.” Pe scurt, dacă nu placi oamenilor sau angajaților sistemului, ești depunctat, iar dacă ești ascultător, obedient, cu taxele la zi și cu mentalitatea pe placul sistemului, poți să placi, și să aduni puncte.

Ce se va întâmpla însă cu informațiile minuțios culese despre indivizi sau firme? Păi vor fi analizate, spre a da un verdict despre un om sau altul, dar și pentru a-i permite sau îngrădi accesul la servicii publice, la angajare, în antreprenoriat chiar.  Și toate astea în timp ce noi încă ne lovim cu pumnul în piept fizic că biruim jandarmeria într-un protest-mascaradă de stradă…

În orice caz, viitorul bate la ușă și aduce deja de mai multă vreme izul orwellian al distopiei descrise perfect  în romanul ”1984”.  Schițez aici un fragment din viitorul care ne așteaptă, și pentru care facebook și mașinăriile ne pregătesc acum, pentru a vărsa tot și toate în lumea împânzită de date, căreia nu-i mai ajunge și vrea și mai mult, tot mai mult, până la absolut, spre mărginirea independenței și chiar preluarea ei cu totul, spre un control indirect de amploare. Spun indirect pentru că mecanismele de control trec aproape insesizabile de către omul neantrenat mental, capabil să preVADĂ ce se petrece cu el, și cum apar schimbările de opinie în primul rînd.

Iată scenariul:

COMANDÂND O PIZZA ÎN VIITOR:

Telefonul sună către primul număr de telefon al pizzeriei, și singura pe care o puteam alege, căci e aproape de mine. Nu am voie să sun la alta, așa e sistemul creat automat. Răspunde dispecera cu o voce neutră, nu-mi pot da seama dacă e femeie sau bărbat, dar bine că este. Încep să-i spun cine sunt, mă oprește, știe deja cum mă numesc, știe unde locuiesc și când am sunat ultima oară.

-Bună ziua, sunt…

-Nu-i nevoie, avem numele dvs. în baza de date comună.

– Aș dori să comand două pizza: una cu pui și una cu salam…

-Verific acum, spune dispecera, butonând de zor. Vă costă în plus 20 $, pentru că sistemul a accessat datele dvs. medicale și aflăm că aveți colesterolul mărit, și o presiune prea mare a sângelui. Taxa de 20$ va fi adăugată la asigurarea dvs. medicală.

-Ok. Adresa de livrare este…

-Știm, locuiți într-o zonă rău-famată a orașului. Vă costă în plus 10$ taxa de livrare.

-Cum adică zonă rău-famată, ce vreți să spuneți? E o zonă liniștită.

-Sistemul tocmai mă informează că în ultima lună, în zona dvs. au avut loc 3 spargeri și două violuri. Taxa în plus merge către asigurarea șoferului: își asumă un risc că vine în acea zonă să vă aducă pizza.

-…E cam mult totuși să plătesc 60$ pentru două pizza… zic nedumerit și puțin confuz… Apoi, de la capătul celălalt, se aude din nou butonând, și un piuit de robot parcă dă iar răspunsul, iar doamna execută:

-Nu sunteți îndreptățit să vă plângeți de această plată: ați cheltuit recent 300$ pe două bilete la un concert.  Dacă v-ați permis această cumpărătură, vă permiteți și această comandă…

-… pOFTIM!?? de unde șt… Ok, nicio problemă. Anulați comanda, doresc o pizza vegetariană și atât.

– … o secundă, vă rog! O alegere excelentă!  Va fi spre binele abdomenului dvs. Ultimele cumpărături arată și perechea de blugi cu un diametru peste norma agreată de stat, cumpărată recent. Sunteți sigur că ar trebui să comandați acum o pizza?

-Bine, nu mai comand nimic. Mulțumesc, la revedere. !!#@!$@$ @! zic cu o nervozitate greu de ascuns…

-Detectez un nivel de furie nepermis. Am blocat ușile apartamentului dvs. Psihologul a fost anunțat deja, vă rugăm să așteptați cu calm sosirea specialistului.

_________________

Iată o lume care pare aproape ireală, dar care se întâmplă deja, și pentru că am fost sedați deja cu filme, este foarte greu să o mai percepem ca fiind însăși lumea cel mai aproape de noi: o lume în care controlul uman nu are nevoie de instituție separată , și nici măcar minister, căci ea a fost implementată subtil, treptat, pas cu pas, an de an, în fiecare segment al vieții noastre. De la aplicații care ne spun cum să pășim, la specialiști care ne dau peste mână, dacă ceva nu facem conform manualului, și în sfîrșit, la roboți care ne trasează fără inimă limite setate de oameni de știință, toate pentru ce? pentru cumințenia globală pregătită cu migală de cei mai obsedați dintre pământeni. Și pentru acea creștină ”puritate” cu forța, despre care nimeni, dar nimeni nu prea vorbește…

 

Dacă până recent, se afirma , citând din  mari autori, că acest control social are loc mai cu seamă prin FRICĂ, astăzi, oamenii, prin neatenția față de datele pe care benevol le livrează, intră singuri sub cupola BigBrother, fără să poată să înțeleagă, din neatenție, grabă și captivație față de lumea virtuală, despre riscurile din viitor la care se supun…