Iubesc discriminarea. Vă dați seama ce privilegiu, că astăzi suntem L I B E R I să alegem dacă să cumpărăm pui sau porc, alge marine sau iepure, rom sau român, alb sau negru, stânga sau dreapta. Felul în care am discriminat până acum ne-a adus prieteni de nădejde dar și oponenți delicioși, ne-a adus bucurii dar și supărări din care învățăm cu toții cîte ceva.
Iubesc discriminarea: este singura garanție a libertății de a fi, dar și a altora de a exista. Discriminarea este garanția libertății individuale, acolo unde libertatea socială este și pare tot mai mult a fi o iluzie… Dar libertatea individuală este și când mai mulți oameni se adună pentru aceleași valori laolaltă, și prin definiție, discriminează pe ceilalți, cu care nu împart aceleași valori. ȘI ASTA E FIRESC, să știți ! Noi social funcționăm exact după aceste discriminări de tot felul: de la cel mic, cel pistruiat, cel obez și cel cu strungă, până la cel care se ofensează repede și cel care e dîrz în toate ale sale.
Așadar, când merg la magazin, discriminez, în trafic discriminez…Așa cum și eu dacă intru într-un club în trening sunt discriminată. Sau dacă merg la Ferrari și vreau să cumpăr o mașină,voi fi discriminată și măsurată din cap până în picioare. Așa cum și elitele discriminează. Așa cum și companiile și marile magazine discriminează. E în natura omului să fie SELECTIV. DISCRIMINAREA E SELECTIVITATE.
