identitate – Trăsături din Front

După agoniseală, cu ce rămânem?

Există o satisfacție de origine comunistă pentru câteva categorii sociale, să-i vadă pe tineri chinuindu-se și dând din coate pentru niște mărunți zilnic.

Mă refer la familiile acelea înstărite, care în urma comunismului au dobândit avere, și totuși, au o plăcere dubioasă în a-și vedea plozii cum se zbat, să supraviețuiască, încercând din răsputeri să-și mențină condițiile de lux în care au trăit acasă.
Banane, cacao, haine de firmă și cam tot ce-i mai bun și calitate, căci există o educație consumeristă și aici.

Părinții de atunci devin călăii de acum, aceiași care frenetic aproape, se bucură să-și vadă fiul cu mâinile rupte, dar cu un S8 în buzunar și eventual, o mașină tare. Ei înțeleg doar munca de la 8 la 4 și dacă se poate, cu târnăcopul, să lase semne. Munca trebuie să fie evidentă. Nu există intelect, ci doar transpirație, aici, căci așa ne-a învățat comunismul. Orice frustrare care devine nevroză, care devine schizofrenie, este un moft, pare-se, al unui copil care vrea să fie în centrul atenției. Băga-mi-aș !
Nu cumva să cultivăm vocația și valoarea în societate, sau în orice caz, acele exemple deviante care reușesc să strângă cureaua, fără ca măcar să dețină una adevărată.
Dacă mâine se întâmplă ceva și ni se duce agoniseala, cu ce rămânem?
Cine suntem, dincolo de smartphone?
Cine suntem, dincolo de țoale și bani și parfumuri scumpe?
Cine suntem, când nu avem țigări să ne calmăm frustrarea?
Cine suntem, când psihologul o mierlește, și nici propriul părinte nu mai e ce-a fost ?
Cine suntem, când bate vântul în hypermarket, și nu mai e vreo mașină să treacă la terasă să ne admire îmbrăcămintea?
Cine suntem, când se ia curentul, și noaptea pare un chin fără sfârșit, în care unicul tău prieten, dar și dușman, rămâi tu însuți, lipsit de putere, lipsit de…acele obiecte !?

Hm? Răspundem și noi cît mai repede la toate astea!?

Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

Un tip solid, la vreo 35 de ani, mai creol. Are suficient păr pe piept încât să spui, popular, că i-a venit mintea la cap. Este încălțat până fix la genunchi cu o pereche de cizme de lac, lucioase, cu toc cui, ascuțit și ascuțite. Negre. Chiloți, de aceeași culoare. Simpli. De apreciat. Deasupra, pe bustu-i deznădăjduit de-o soartă, Continuă să citești Deznădejdea artei. Anti-arta contemporană și impostura ei. (I)

Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.

E foarte ușor să spui că lumea în general, merită tot răul care i se întâmplă. După o ceartă, o jignire sau o altercație 1 la 1 , orice individ devine cel mai predispus urii. Când cineva ciuntește stima de sine a altuia, pe bună dreptate sau pe nedrept, pe filieră emoțională, ai toate șansele să începi să detești. Însă stima de sine adevărată, reală, nefraudată, nu se rănește atât de ușor.

Continuă să citești Învrăjbirea populației: tehnici și tactici de inginerie socială.

Homofobia și frica iRAȚIONALĂ: părți ale GPS-ului interior.

Homofobia nu este o frică irațională, conform explicației noilor psihologi murdăriți pe față de noroiul modei progresiste.

NU, este o temere profund rațională, care are ca motivație dorința de perpetuare a omului, de stabilitate națională, de armonie și frumos, de sănătate în primul rând.

E vorba de ceea ce lași moștenire, ca neam, ca popor, și mai puțin ca individ- aici e problema fiecăruia.

Continuă să citești Homofobia și frica iRAȚIONALĂ: părți ale GPS-ului interior.

Noaptea Țăranului Român- prezență vie !

Nu, nu e titlu peiorativ. Nu e ceva care va lua peste picior ”țăranii” din România actuală.
Cumva, ar fi ușor de înțeles. De ce când spui ȚĂRAN- îți trece prin cap ce-i mai rău.
Pentru că țăranul a devenit peste noapte civilizat. În loc să facă ce știa mai bine, să trăiască, să evolueze în ritmul său, frumos și armonios, fără să (se) strice, s-a făcut peste noapte european. ”De-acum nu mai cântați pe țăran cu plete lungi și cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul.” (din Caragiale) Continuă să citești Noaptea Țăranului Român- prezență vie !

Calul Troian adăpat din cosmetice: Manipularea pe scurt. (Caz Multiplex)

Într-un interviu cu George Carlin, omul strigă ”Căcat” și e cenzurat. Apoi începe să povestească despre cum s-a drogat, cum a intrat prin efracție în diverse locuri și cum a făcut alte ilegalități, vorbind cu nonșalanță despre toate astea.
Brusc, el nu mai e cenzurat! În mod elegant, restricțiile au fost împinse cu putere în societate, așa încât, păpușarul s-a asigurat că tot ceea ce trebuie promovat, oricât de mizerabil ar fi și ar arăta, ele vor fi primite cu brațele deschise. Continuă să citești Calul Troian adăpat din cosmetice: Manipularea pe scurt. (Caz Multiplex)

Muzica și politica: secera și ciocanul timpurilor.

Toate bune și frmoase la un singur om, sau la mai mulți, până în clipa în care primesti veriga unui lanț: muzica pe care o ascultă un individ.
Promotorii anticivilizatiei si a răstignirii valorilor crestine, deci umane, se pot ascunde după vorbe frumoase, și în realitate, în duhul lor, sub haina lor, în psihologia lor, în eterna stare de spirit adevărată, șade lupul negru al morții si al distructivității diplomatice de orice fel. Sau nediplomatice, depinde despre ce vîrstă și clasă socială e vorba. Continuă să citești Muzica și politica: secera și ciocanul timpurilor.

Fabrica de opinii din subconștientul Facebook

Facebook debordează de date personale și informații care servesc încă de mult la personalizarea îndoctrinărilor de tot felul. Peste 50 de milioane de conturi au fost folosite în campanii care au servit Brexit și alegerile din S.U.A, iar la știre se adaugă încă de mulți ani, campanii de marketing agresive clădite pe spinarea fotografiilor intime ale utilizatorilor de rețea socială. Suntem foartea proape și de a ne fi recunoscute preferințele politice în funcție de ceea ce scriem și like-uim pe facebook. Mașinăria nu doarme, ba chiar s-a trezit, și este înfometată după secrete.Nu discriminează pe nimeni: sufletul celui mai sărac om, contează.

Continuă să citești Fabrica de opinii din subconștientul Facebook