Femeile și potențialul maxim atent dirijat

Campania Vodafone spune că Milioane de fete nu au șansa de a-și atinge potențialul maxim. Așa că și-au luat angajamentul să ajute 7 milioane de fete să se conecteze și să strălucească, mai puternic, împreună.

Continuă să citești Femeile și potențialul maxim atent dirijat

Scene Urbane: copiii și inocența furată de Halloween

   Eram pe stradă, în plin trafic, între mașini, când la semafor trecu un băiețel de nici 7 ani, însoțit de mama lui foarte tânără, îmbrăcată la modă. Îl ținea de mână în timp ce traversau strada,
și am remarcat încă de la distanță costumația copilului: era un schelet alb, pe un fond negru tulburător, care m-a făcut să-l văd încă de la distanță.  ..
   Pe măsură ce mă apropiam, remarcam pictura macabră de pe chipul său gingaș, alb și plăpând, și îi zăream mersul voios, în antiteză cu ceea ce afișa. Câtă inocență… ! Dar apoi, traversând chiar în fața mea strada, maică-sa îl strângea și mai tare de mână, și îl potoli, fiindcă începea să salte și să chiuie de bucurie, că merge la cine-știe-ce petrecere tematică. În clipa în care maică-sa făcu gestul tipic potolirii copilului- prin ținutul și trasul mai strâns de mână, și privirea fermă, copilul începu să se desprindă de ea, și să înceapă să imite un animal. MI-am zis că nu e o coincidență faptul că adesea, în școlile cele mai dubioase și grădinițele cele mai puțin cunoscute, există un obicei în a-i face pe copii să imite animalele, așa că în cîteva secunde îl vedeam pe copil cum se împletici în propriile picioare, înclină trupul în jos, mâinile spre podea alungite, grohăia precum cimpanzeii, scărpinându-se fix ca ei la subraț. Maică-sa nu zise nimic, ba chiar privi mândră la odrasla- în timp ce se maimuțărea la propiu. Și atunci, cum stătui io în trafic așa, îmi adusei aminte de povestea fetelor- câine , Oxana și Madina, din Rusia, crescute de haite de câini.  Până la 7 ani dezvoltase simțuri și comportamente specifice lor, haitei de câini bagabonzi:  mâncau precum ei, lătrau precum ei, și nu înțelegeau ce e aia natura umană: fără limbaj, fără gândire, fără nimic, câinizate, îndobitocite, la propriu. Sensibilitatea naturii umane, iat-o aici: copilul imită și devine tot ceea ce vede în copilărie. Cealaltă fată, Madina, mergea și ea în patru labe,  caz asemănător. Ambele fete au fost abandonate de mama lor alcoolică.
Care o fi impactul acestor comportamente învățate în fragedă copilărie, nu avem studii și nici date să certificăm cu atenție. Algoritmul șanselor de îndobitocire e complicat. Dar precauția specialiștilor e la ea acasă, când vine vorba de industria divertismentului: Copilașii au voie să imite maimuțe, câini, schelete, ba chiar și vampiri și prostituate, nu care cumva, să crească puri. Face parte din educația lor, exersarea acestor trăsături animalice.  Nevoia de validare socială a părinților în primul rând este foarte mare: copilul trebuie să fie în pas cu ceilalți copii, și dacă se poate, părintele trebuie să pară că își permite și el la fel ca părinții lui Gică bogatu, tot ceea ce face și cumpără el. În fine!

Continuă să citești Scene Urbane: copiii și inocența furată de Halloween

Societatea globală și iluzia alegerii deștepte

Ni se repetă și afișează ideea cu societatea globală, încât noi chiar am ajuns să credem. Așa că treptat, omul de rând naiv se desprinde de toate obiceiurile sale. El este educat de sistem. Reeducat, pardon.

Continuă să citești Societatea globală și iluzia alegerii deștepte

Un anunț la matrimoniale

M-am născut din spermatozoizi campioni, am fost contaminată cu „viața” pe cale sexuală. Te-ai jenat? Ți se pare vulgar? Liniștește-te, e abia începutul.

Te întrebi probabil de unde mă cunoști…poate te-am refuzat de vreo 3 ori până acum, și am vorbit mai ferm probabil cu tine, de fiecare dată, din plictiseală sau lipsă de interes, justificabilă…

„Grandomanie” e explicația, adică obsesia măreției în caz că scriitorul tău preferat este Ion Creangă -probabil prima și ultima carte. Sunt sarcastică sau caterincoasă. Și tu probabil te numeri printre cei care nu acceptă diversitatea adică lucrurile mai puțin banale, și contești orice element străin prostiei liniștitoare. Aud atât de des „doar proaste ca tine stau și își BAT creierii pe tot felul de prostii când viața trebuie trăită la maxim„. Probabil că dacă îți spun că sintagma „trăită la maxim” e relativă și că fiecare își trăiește viața în funcție de propria-i personalitate, aș fi puțin deplasată și te-aș solicita din nou până la epuizare intelectuală, și ar fi pierdere de timp, pentru mine. Și pentru a pune punctul pe i: îmi vei spune că sunt o complexată și o frustrată. Dar asta va veni de la un om al cărui comportament îl poți regăsi doar apăsând orice tastă a telecomenzii, preferabil de la 1 la 10 unde sunt posturile românești de cacao, și al cărui gesturi put a îndoctrinare (e subiectiv).

O să îmi spui că imaginea conteaza. Eu îți spun că frustrarea înseamnă obsesia imaginii tale în lume și permanenta frică a rateului estetic (estetica urâtului chiar). Poate ai văzut țări străine, lucruri mari și realizări grandioase ale unor „proști care nu și-au trăit viața”. Te’a influențat un slogan mioritico-american PROtevist de genul „Noi suntem nr.1” sau „Fii învingător”, și ai hotărât că vrei să fii mare, să ai lucruri mari. Aici imi sare în ochi verbul „a avea”, care exprimă posesia transpusă și relațiile cu oamenii, deci tu devii un tiran posesiv și avar, dar nu verbul „a fi” e important, ci cuvântul MARE.
O să îmi spui din nou că sunt figurantă, părerea mea e că nu ești decât acel ‘om al Peșterii” pe care îl descrie Platon, și despre care ar trebui să citești și să reflectezi un pic asupra gândirii tale, cu însăși gândirea aceasta. Poți? Dar firește, asta dacă te numeri printre ACEI oameni. Nu lua personal nimic din ce ai citit. Este un pamflet si orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.

Sau poate că nu.

2008