Ce fain ar fi să fie un mare BINE peste tot, nu!?

Comunismul începe cu binele colectiv, sau măcar cu tentația lui: ce fain ar fi să nu mai fie…. oameni dezaxați, urâți, ciungi, lipsiți de maniere, proști, bolnavi, săraci, flămânzi, cu probleme, trafic intens, poluare, producție de carne și o mulțime de altele pe care le știm. Unele reale, altele născocite, majoritatea dintre ele născocite parcă, de specialiștii mesei rotunde. Apoi te duci în eugenie, socialism, egalitate socială. Vrei ca de exemplu, anumite categorii sociale să nu se mai înmulțească.  Apoi, treptat începi să omori copii nevinovați bolnavi (vezi cazuri deja reale), începi să eutanasiezi, la început cu acord, apoi abuzezi, și faci ca ”fără acordul” să devină proiect de lege. Inventezi vaccinuri care să taie lanțul…slăbiciunilor. Continui apoi cu reproducere asistată, după care refuzi dreptul la proprietate privată – că nah, oamenii nu știu bine cum să-și administreze proprietățile- începi să pui legi dure pentru firme- și să încalci dreptul la viață și la alegere al celorlalți. Totul de dragul binelui colectiv. Îți place cerul perfect albastru ? Ce frumos ar fi ca cerul să fie NUMAI PERFECT ALBASTRU !  Ăștia-s comuniștii: visători prin definiție, duri și ageri, specialiști în meseria lor, deosebit de ignoranți când vine vorba de oameni…. ALȚI OAMENI! 
Visezi la o lume perfectă, cea construită după ”chipul și asemănarea ta” , și începi treptat să pierzi din vedere tot ceea ce se petrece, în timp ce ești prea ocupat să pui în aplicare cu o pornire diabolică, planul. Pentru ca tu să vezi cerul albastru alături de alți oameni, ai fi în stare să mergi până-n pânzele albe: fixiștii psihopați au tendința aceasta… 
 
La început e fain, că zici că e spre BINELE tuturor. Ce mărinimie, câtă generozitate socială! totul  e UAU.  În realitate, treptat, constați următoarele: cu cât de apropii mai mult de utopia socială, cu atât dreptul personal este mai tare anihilat. Și aici vorbim inclusiv de dreptul personal al unui om de a face ce-l taie capul. Cum ? Păi simplu: eviți diferențele sociale. Când omul se crede cel mai sus la vârful piramidei, uită în vedere că alți oameni s-ar putea să vadă cerul de o altă culoare: albastru prăfuit, gri, alb, alb cu nori, albastru închis, roz cu mov, cu soare, fără soare, și așa mai departe…  Tu, ca și comunist, nu poți să vezi asta, pentru că NU AI FOST ÎN LOCUL ALTOR OAMENI. NU AI FOST vreodată MIC ȘI NEÎNSEMNAT și LIBER. Am spus mereu, în special în ultima vreme: comunismul este cea mai mare formă a trufiei… și nu mă întrebați de ce, dați-vă seama singuri. Când mama ”impune” voia copilului, ea este grijulie, dar când își lasă fiul mai mare să greșească , îl iubește necondiționat, îl trimite spre maturizare. Sesizați diferența!? 
…Dar începi apoi să vezi că proștii se înmulțesc, și ți-ai dori ca asta să nu mai fie posibil. Te-ai săturat să vezi jegoși și nesimțiți în tramvaie, și oameni care consumă carne spre propria lor plăcere. Tu, fiind vegan convins. Îndoctrinat, chiar aș spune. (nu explic de ce) . Pui niște legi dure, până în clipa în care constați că prostul ești chiar tu. Că deși te crezi mai presus, întotdeauna există cineva MAI PRESUS CA TINE, care te conduce pe tine, oaie-șefă, către apucăturile astea.
 Ca orice dar firesc de la natură, ai vrea să dai naștere unui copil: nu poți, că ești prost. Dar parcă tu dădusei legi chiar împotriva prostului, înseamnă că tu trebuie să fii cel deștept- ei bine, e cineva cu mult mai inteligent ca tine, care ți-a îngrădit chiar ție dreptul de a te reproduce. Cineva din ”stat” te va verifica, să vadă dacă ești eligibil sau nu să procreezi, și atunci , tu, cel care ai fost odată de-acord cu astea, îți vei aduce aminte într-o zi, cum ai susținut fix aceleași cauze. Felicitări, inteligența s-a întors împotriva ta. Știi cum e, ca în partid, pe vremuri. Călăul are o victimă de care este responsabil, dar călăul dă raport mai departe către călăul mai mare.  Nu-i de mirare că oamenii care suferă cel mai tare sunt cei tirani…
Apoi , apare surpriza proprietății private. Este atât de rău că oamenii aruncă gunoaie pe spațiul lor privat, cumpărat cu proprii bani, de la alții. Și atunci ce faci ? Începi să dai legi și măsuri dure: oricine aruncă un chiștoc de țigară pe terenul său, e amendat. În timp, chestia asta se va traduce cu: oricine face o casă urâtă pe terenul lui, i se va confisca terenul. Nu mai sunt suficiente amenzile, oamenii ”o iau razna”.  Păi cum, domnle, să nu pună geam la mansardă? E ”strigător la cer”….  Așa că încep ”măsurile dure”. Încercați să aplicați chestia asta la copii. Vezi Barnevernet  și cazurile aferente. Cum domnule, să-i dai o pălmuță copilului? Așa ceva nu SE FACE, așa că , având legi precise împotriva acestor comportamente, le aplicăm. Comunismul întotdeauna va fi scutit de o lege. În special în zilele noastre, când omului i se insuflă importanța legii. Iată obediența lui- ce ”frumos” și tactic se creează…
Treptat, pe măsură ce gusturile tale personale se aplică social, oameni care nu țin pasul cu tine, și nici nu  se ridică la valorile pe care le impui, vor începe să cadă secerați. Le-ai luat terenul pentru că n-au știut ce să facă cu el, le-ai impus biciclete gratuit, deși ei ar prefera să-și conducă mașinile în continuare, chiar dacă poluează. Le-ai impus să nu mai consume carne, deși oamenii au nevoie de proteine , pentru a putea funcționa la parametri optimi. Le-ai impus să nu mai facă niciunul mai mult de 2 copii, de dragul planetei, așa că unii s-au bucurat, pentru că oricum nu -și doreau mai mult de 2, dar alții se întristează: și-ar fi dorit minim 3 copii. Le-ai luat libertatea de a-și aranja familia așa cum vor ei.
Apoi, stochezi toate datele oamenilor pe servere speciale: îmi doresc tare mult să comand o pizza salami, cu mult sos de usturoi și multă carne, dar la telefon, centralista îmi spune că nu am voie, pentru că analizele mele nu arată prea bine. Ce lume desfrânată: nici să mori liniștit nu mai poți. Ți-ai dori să-ți pui capăt zilelor, camerele de supraveghere vor analiza fiecare mișcare și expresie facială, și îndată te vor raporta la centrală…Specialistul ți-a pus cămașa: nu ai voie să te răzvrătești, vei fi arestat pentru neconformitate cu ”LUMEA”.
Și mergem spre Orwell, la 1984,  pentru 2040… ați prins ideea !?
O lume liberă cu adevărat, în care binele colectiv este un soi de castă mai mare, în care nu poți să miști nimic fără să nu se sesizeze vreunul. Vigilența aproapelui se va traduce în ”trădarea și turnarea aproapelui” . Disprețul față de om va fi direct proporțional cu trufia și slava deșartă dată de un trai bun. Cei care n-au avut- vor avea , și aceia vor fi cetățenii model. Călăii. Efectul în lanț prilejuiește o pacoste personală mare: statul face orice ca tu să fii fericit, sănătos, să trăiești în abundență, să-ți vîre sănătate și fericire pe gât, cu rația. Nu trebuie decât să te supui, să tai voia ta, să faci voia grupului. Că în fond, știți cum se zice, în manualul de sociologie, grupa mică:
Aflat în mulțime, omul are o capacitate redusă de discernământ.
______
 iar
Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul.   – Winston Churchill –
Și… pentru cunoscători:
Socialismul ne face pe toți în mod egal bogați. Dar dacă ne face bogați? Bogați și foarte proști?

După agoniseală, cu ce rămânem?

Există o satisfacție de origine comunistă pentru câteva categorii sociale, să-i vadă pe tineri chinuindu-se și dând din coate pentru niște mărunți zilnic.

Mă refer la familiile acelea înstărite, care în urma comunismului au dobândit avere, și totuși, au o plăcere dubioasă în a-și vedea plozii cum se zbat, să supraviețuiască, încercând din răsputeri să-și mențină condițiile de lux în care au trăit acasă.
Banane, cacao, haine de firmă și cam tot ce-i mai bun și calitate, căci există o educație consumeristă și aici.

Părinții de atunci devin călăii de acum, aceiași care frenetic aproape, se bucură să-și vadă fiul cu mâinile rupte, dar cu un S8 în buzunar și eventual, o mașină tare. Ei înțeleg doar munca de la 8 la 4 și dacă se poate, cu târnăcopul, să lase semne. Munca trebuie să fie evidentă. Nu există intelect, ci doar transpirație, aici, căci așa ne-a învățat comunismul. Orice frustrare care devine nevroză, care devine schizofrenie, este un moft, pare-se, al unui copil care vrea să fie în centrul atenției. Băga-mi-aș !
Nu cumva să cultivăm vocația și valoarea în societate, sau în orice caz, acele exemple deviante care reușesc să strângă cureaua, fără ca măcar să dețină una adevărată.
Dacă mâine se întâmplă ceva și ni se duce agoniseala, cu ce rămânem?
Cine suntem, dincolo de smartphone?
Cine suntem, dincolo de țoale și bani și parfumuri scumpe?
Cine suntem, când nu avem țigări să ne calmăm frustrarea?
Cine suntem, când psihologul o mierlește, și nici propriul părinte nu mai e ce-a fost ?
Cine suntem, când bate vântul în hypermarket, și nu mai e vreo mașină să treacă la terasă să ne admire îmbrăcămintea?
Cine suntem, când se ia curentul, și noaptea pare un chin fără sfârșit, în care unicul tău prieten, dar și dușman, rămâi tu însuți, lipsit de putere, lipsit de…acele obiecte !?

Hm? Răspundem și noi cît mai repede la toate astea!?