Noua democrație este puterea poporului și îndrăzneala de a fi în control cu datele sale: ce livrează, ce furnizează sectelor bancare virtuale, însetate după puterea de manipulare asupra individului, pe baze psihologice: cumpărături online/cu cardul, liste de clickuri, preferințe, muzică, prieteni, check-in, idei, filosofii și multe alte chestiuni ce țin de universul fiecăruia dintre noi.
Noua democrație înseamnă puterea poporului individualist, neafiliat la nicio grupare, căci rolul programelor sociale care rulează azi, sunt de control, mai mult ca oricând, începând cu formațiunile politice, până la dogme ucigătoare de suflet și alte orientări filosofice liniare, ce nu își au locul în Adevărul tridimensional care ne ia cu asalt pe toate planurile.
Tupeu și control nedemocratic e cînd statul îți cercetează viața, și decide pentru tine dacă poți să plătești ratele, așa încât nimeni din familie să nu sufere. În civilizație nu se cunoaște noțiunea de economie sau strângem cureaua. Cuvinte ca ”înfrânare”, nu sunt politicaly correct oricum, și devin o blasfemie la adresa modernității și a traiului BUN. Sănătatea și echilibrul devin încet -încet, niște noțiuni demne de cenzură, nu cumva să incite la violență împotriva religiei, căci religia va fi adesea asociată cu acestea, pentru a fi clar în perceptia colectivă- cine e ”dușmanul” și cu ce noțiuni operează el.
Libertate e când îți iei un credit și de bună voie și nesilit de nimeni pui tu singur bani la ciorap, să-ți permiți niște chestii. Și tu singur decizi pentru tine dacă cumperi pâine de 5 lei sau de 1 leu. Nu vine statul să-ți pună preț pe coșul mediu, să spună apoi să-ți vinzi aurul, ca să ai ce pune pe masă , deși poate tu ești ascet sau te hrănești cu hrană vie și atît. 🙂 În libertate nu vine poliția economică să-ți cotrobăiască în garderobă, să vadă ce haine ai, și care este prețul mediu pe care îl plătești, și via carduri bancare, să controleze ce cumperi și cu ce frecvență, să te poată numi eligibil- adică sclav cu abandon propice de sine, pentru un credit la o casă. Și mai mult, în baza datelor livrate de tine, să creeze campanii speciale, personalizate, așa încât să consumi și mai mult. Sau, după caz, să te lupți – cu te miri ce porniri- mai mult și cine știe, poate mai bine. Ce facem de fapt, în tot acest amalgam informatic? ne alegem singuri metodele prin care să fim seduși și mai mult, și mai puternic, în viitor. Și dacă nu noi, generațiile viitoare. Consumăm și furnizăm date, pe pilot automat, fiind siguri că astfel ne ușurăm viața, fără să ne putem da seama că răul astfel produs, din comoditate și lene, și din nevoia de a avea totul absolut la îndemână, se va răsfrînge asupra urmașilor, și chiar urmașilor urmașilor noștri. Consumatori din fașă, conectați la creiere centrale care veghează și dirijează totul.
În libertatea noastră, cea adevărată, tu decizi, singur, cât de privată ți-e viața, nu civilizația, nu ”ultra-democrația” pe care o elogiază azi cu toții, de parcă ar fi unica formă grozavă de orânduire socială.
Dintre toate aceste minuni ale noii lumi, ceea ce urmează însă de fapt în epoca informațională este un soi de comunism al informației. Originalitatea e pe ducă, ideile unice și individualitatea vor deveni istorie, iar trupul omenesc, o mașinărie a dictatelor brandurilor, menită să transporte, să promoveze și să miște (doar în virtual, însă) orice. Însă în zadar ni se vîră înaintea ochilor ideea că deținem controlul datelor pe care le livrăm, căci mașinăria stochează totul, și absolut orice. În baza acestor date, vom fi proprii noștri dușmani, și doar cînd va fi prea tîrziu, ne vom da seama că tot ceea ce am etalat, se va putea întoarce subit împotriva noastră.
