Etichetă: social

Mă tem să spun că nu cred în libertatea de exprimare…

Știți și voi, că libertatea de exprimare în vremurile astea este o blasfemie adusă gândirii celei curate, drepte și bune…
 
   Dar vă temeți să o spuneți.  Dacă libertatea de exprimare nu-mi permite să spun astăzi că nu sunt de acord cu libertatea de exprimare, înseamnă că libertatea de exprimare nu există. Și nu în general, în lege, ci în mine însămi- drept urmare, s-ar putea să fiu primul, psihologic, care să abuzeze de ea. Nu sunt un om liber dacă mi-e frică. Iar frica mai sabotează  și discernământul. Iată un cerc vicios al libertății de exprimare în care sunt prinși cei mulți. Ofensații. Știm noi cine. 

Continuă să citești Mă tem să spun că nu cred în libertatea de exprimare…

Odă discriminării individuale!

Iubesc discriminarea. Vă dați seama ce privilegiu, că astăzi suntem L I B E R I să alegem dacă să cumpărăm pui sau porc, alge marine sau iepure, rom sau român, alb sau negru, stânga sau dreapta. Felul în care am discriminat până acum ne-a adus prieteni de nădejde dar și oponenți delicioși, ne-a adus bucurii dar și supărări din care învățăm cu toții cîte ceva.

Iubesc discriminarea: este singura garanție a libertății de a fi, dar și a altora de a exista. Discriminarea este garanția libertății individuale, acolo unde libertatea socială este și pare tot mai mult a fi o iluzie… Dar libertatea individuală este și când mai mulți oameni se adună pentru aceleași valori laolaltă, și prin definiție, discriminează pe ceilalți, cu care nu împart aceleași valori. ȘI ASTA E FIRESC, să știți ! Noi social funcționăm exact după aceste discriminări de tot felul: de la cel mic, cel pistruiat, cel obez și cel cu strungă, până la cel care se ofensează repede și cel care e dîrz în toate ale sale.

Așadar, când merg la magazin, discriminez, în trafic discriminez…Așa cum și eu dacă intru într-un club în trening sunt discriminată. Sau dacă merg la Ferrari și vreau să cumpăr o mașină,voi fi discriminată și măsurată din cap până în picioare. Așa cum și elitele discriminează. Așa cum și companiile și marile magazine discriminează. E în natura omului să fie SELECTIV. DISCRIMINAREA E SELECTIVITATE.

Oamenii urîți sunt discriminați încă din cele mai vechi timpuri. OAmenii frumoși sunt discriminați din cele mai vechi timpuri. Apreciați, rîvniți, simpatizați. Ceilalți, urîții, lipsiți de armonie, sunt respinși. E în natura omului să fie atras de simetrie, fiindcă simetria e o perfecțiune anume, și acea perfecțiune ne aduce aminte de Dumnezeu. E în instinctul nostru să căutăm frumosul, grațiosul, grația și armonia, spiritul creator și toate cele asemănătoare, și NU să căutăm dizarmonia, urîtul, dizgrațiosul, dizgrația și dizarmonia, spiritul distrugător și toate celelalte asemenea. Grosso Modo.

Faptul că acum, oameni cu forme și priviri tot mai dubioase apar în show-uri de modă, în afișele marilor branduri globale și fac reclamă la produse care până mai ieri, erau prezentate de oameni ”frumoși” nu este o coincidență, ci un dictat al noului proletariat, dar asta este o altă discuție. Ei sunt tolerații din cele mai vechi timpuri până astăzi, care NU TOLEREAZĂ. Sună scandalos poate ce spun, dar dacă mergi să dai admitere la un colegiu militar, nu ai ce să cauți dacă nu îndeplinești niște condiții. E ca în viața socială, în grupuri și grupulețe.

Iubesc discriminarea și SELECTIVITATEA, ca garanții ale libertății de alegere personale. Nu-mi place cutare, nu vreau să discut cu X, nu am chef de Y. AM ACEASTĂ LIBERTATE Fundamentală- nu drept, atenție, libertate garantată de Cel-de-SUS.

Cine ești dumneata, să mi-o iei !?
___________________
”Ai dușmani? Foarte bine, înseamnă că ai luptat pentru ceva în viață, la un moment dat…” (Winston Churchill)

Freedom NU înseamnă LIBERTY .

 

Educația dîrzeniei: condiționare vs.libertate.

Modelul de educație care evită condiționarea copilului nu are nicio șansă să ”fabrice” oameni dîrzi, demni și mai ales capabili de voință- această facultate aproape sufletească- dacă nu chiar sufletească, ce zace în fiecare din noi. De ce? Pentru că în condiționare, se presează voința și alte mecanisme fine de ghidare interioară care fac posibilă un soi de ”naștere interioară” a ceea ce numim voință-discernământ- puteri- elemente de anduranță.

Continuă să citești Educația dîrzeniei: condiționare vs.libertate.

Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

20180930_171751    25 de kilometri de Timișoara, și un drum plin de peisaje frumoase, departe de agitația orașului: atât i-a despărțit pe cei 12 șoferi ai unei firme partenere Uber, de un loc cu o pricină: casa de copii unde locuiesc nu mai puțin de 10 copii cu o situație materială și sufletească nu tocmai bună. Continuă să citești Ce nu se prea știe despre o parte din șoferii Uber din Timișoara.

Estetica ruladei cu ouă de casă. Consumerism home-made.

IMG_6298Am primit un telefon de la un domn cu o voce sobră, că a venit! Mă așteaptă doar 10 minute acolo. mă opresc din orice activitate și pornesc spre autogară. A venit! Mă așteaptă.
Preiau coletul și mă îndrept toropită spre casă, alergând prin traficul bănățean. A trecut atât de mult timp de când nu m-am mai simțit ca și acasă… și totuși simțeam mirosul de parcă acum aș fi fost acolo și totuși, nu. Și nu mă refer deloc geografic.

Continuă să citești Estetica ruladei cu ouă de casă. Consumerism home-made.

Un anunț la matrimoniale

M-am născut din spermatozoizi campioni, am fost contaminată cu „viața” pe cale sexuală. Te-ai jenat? Ți se pare vulgar? Liniștește-te, e abia începutul.

Te întrebi probabil de unde mă cunoști…poate te-am refuzat de vreo 3 ori până acum, și am vorbit mai ferm probabil cu tine, de fiecare dată, din plictiseală sau lipsă de interes, justificabilă…

„Grandomanie” e explicația, adică obsesia măreției în caz că scriitorul tău preferat este Ion Creangă -probabil prima și ultima carte. Sunt sarcastică sau caterincoasă. Și tu probabil te numeri printre cei care nu acceptă diversitatea adică lucrurile mai puțin banale, și contești orice element străin prostiei liniștitoare. Aud atât de des „doar proaste ca tine stau și își BAT creierii pe tot felul de prostii când viața trebuie trăită la maxim„. Probabil că dacă îți spun că sintagma „trăită la maxim” e relativă și că fiecare își trăiește viața în funcție de propria-i personalitate, aș fi puțin deplasată și te-aș solicita din nou până la epuizare intelectuală, și ar fi pierdere de timp, pentru mine. Și pentru a pune punctul pe i: îmi vei spune că sunt o complexată și o frustrată. Dar asta va veni de la un om al cărui comportament îl poți regăsi doar apăsând orice tastă a telecomenzii, preferabil de la 1 la 10 unde sunt posturile românești de cacao, și al cărui gesturi put a îndoctrinare (e subiectiv).

O să îmi spui că imaginea conteaza. Eu îți spun că frustrarea înseamnă obsesia imaginii tale în lume și permanenta frică a rateului estetic (estetica urâtului chiar). Poate ai văzut țări străine, lucruri mari și realizări grandioase ale unor „proști care nu și-au trăit viața”. Te’a influențat un slogan mioritico-american PROtevist de genul „Noi suntem nr.1” sau „Fii învingător”, și ai hotărât că vrei să fii mare, să ai lucruri mari. Aici imi sare în ochi verbul „a avea”, care exprimă posesia transpusă și relațiile cu oamenii, deci tu devii un tiran posesiv și avar, dar nu verbul „a fi” e important, ci cuvântul MARE.
O să îmi spui din nou că sunt figurantă, părerea mea e că nu ești decât acel ‘om al Peșterii” pe care îl descrie Platon, și despre care ar trebui să citești și să reflectezi un pic asupra gândirii tale, cu însăși gândirea aceasta. Poți? Dar firește, asta dacă te numeri printre ACEI oameni. Nu lua personal nimic din ce ai citit. Este un pamflet si orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare.

Sau poate că nu.

2008