Democrația și big-data

   Noua democrație este puterea poporului și îndrăzneala de a fi în control cu datele sale: ce livrează, ce furnizează sectelor bancare virtuale, însetate după puterea de manipulare asupra individului, pe baze psihologice: cumpărături online/cu cardul, liste de clickuri, preferințe, muzică, prieteni, check-in, idei, filosofii și multe alte chestiuni ce țin de universul fiecăruia dintre noi.

Noua democrație înseamnă puterea poporului individualist, neafiliat la nicio grupare, căci rolul programelor sociale care rulează azi, sunt de control, mai mult ca oricând, începând cu formațiunile politice, până la dogme ucigătoare de suflet și alte orientări filosofice liniare, ce nu își  au locul în Adevărul tridimensional care ne ia cu asalt pe toate planurile.

Tupeu și control nedemocratic e cînd statul îți cercetează viața, și decide pentru tine dacă poți să plătești ratele, așa încât nimeni din familie să nu sufere. În civilizație nu se cunoaște noțiunea de economie sau strângem cureaua. Cuvinte ca ”înfrânare”, nu sunt politicaly correct oricum, și devin o blasfemie la adresa modernității și a traiului BUN. Sănătatea și echilibrul devin încet -încet, niște noțiuni demne de cenzură, nu cumva să incite la violență împotriva religiei, căci religia va fi adesea asociată cu acestea, pentru a fi clar în perceptia colectivă- cine e ”dușmanul” și cu ce noțiuni operează el.

Libertate e când îți iei un credit și de bună voie și nesilit de nimeni pui tu singur bani la ciorap, să-ți permiți niște chestii. Și tu singur decizi pentru tine dacă cumperi pâine de 5 lei sau de 1 leu. Nu vine statul să-ți pună preț pe coșul mediu, să spună apoi să-ți vinzi aurul, ca să ai ce pune pe masă , deși poate tu ești ascet sau te hrănești cu hrană vie și atît. 🙂 În libertate nu vine poliția economică să-ți cotrobăiască în garderobă, să vadă ce haine ai, și care este prețul mediu pe care îl plătești, și via carduri bancare, să controleze ce cumperi și cu ce frecvență, să te poată numi eligibil- adică sclav cu abandon propice de sine, pentru un credit la o casă. Și mai mult, în baza datelor livrate de tine, să creeze campanii speciale, personalizate, așa încât să consumi și mai mult. Sau, după caz, să te lupți – cu te miri ce porniri- mai mult și cine știe, poate mai bine. Ce facem de fapt, în tot acest amalgam informatic? ne alegem singuri metodele prin care să fim seduși și mai mult, și mai puternic, în viitor. Și dacă nu noi, generațiile viitoare. Consumăm și furnizăm date, pe pilot automat, fiind siguri că astfel ne ușurăm viața, fără să ne putem da seama că răul astfel produs, din comoditate și lene, și din nevoia de a avea totul absolut la îndemână, se va răsfrînge asupra urmașilor, și chiar urmașilor urmașilor noștri. Consumatori din fașă, conectați la creiere centrale care veghează și dirijează totul.

   În libertatea noastră, cea adevărată, tu decizi, singur, cât de privată ți-e viața, nu civilizația, nu ”ultra-democrația” pe care o elogiază azi cu toții, de parcă ar fi unica formă grozavă de orânduire socială.

Dintre toate aceste minuni ale noii lumi, ceea ce urmează însă de fapt în epoca informațională este un soi de comunism al informației. Originalitatea e pe ducă, ideile unice și individualitatea vor deveni istorie, iar trupul omenesc, o mașinărie a dictatelor brandurilor, menită să transporte, să promoveze și să miște (doar în virtual, însă) orice. Însă în zadar ni se vîră înaintea ochilor ideea că deținem controlul datelor pe care le livrăm, căci mașinăria stochează totul, și absolut orice. În baza acestor date, vom fi proprii noștri dușmani, și doar cînd va fi prea tîrziu, ne vom da seama că tot ceea ce am etalat, se va putea întoarce subit împotriva noastră.

 

 

Salut pentru bună dimineață!

În yoga, ritualul de dimineață constă în salutul soarelui si tot felul de poziții mai mult sau mai putin indecente de a ne arăta supunerea si flexibilitatea (față de stele, auzi). In România, la mine în Timișoara, ritualul dimineților de weekend in special, constă în salutul prietenilor, pe feisbuc si mai mult la o cafea, la terasă, în zi însorită ca asta.

Și salutul acesta intre prieteni durează asa, vreo 2 3 ore. Drept e, nu costă 99 de centi,cât era ultima oară oferta promo pe feisbuc la yoga (ce ieftineală, nu?) , ci e ceva mai costisitor:implică minim 10 lei de fiecare dată, dar mai ales timp. TIMP DĂRUIT celuilalt, prietenie, afectiune si subiecte bune de dezbătut, ce implică atentie,ascultare, răbdare si jovialitate si chiar rezolvare. Proaspete mereu ca un surâs in beznă…

Hai să vedem acum, care viitor credeți că sună mai bine?unul in care oamenii se izolează supuși unor astre de a căror proveniență oricum nu cunosc nimic, făcând treburi individual, egoiste, sau a doua versiune, care implică niște răbdare, și alte forte si investitii psihoemotionale si interactiuni dedicate pe termen mai lung?

Să fac yoga singur acasă si să mă simt atotcunoscător sau să mă văd cu prieteni oameni, înaintea cărora e necesar din cînd în cînd  și să mă fac mic, de dragul lor, să-mi înfrunt defectele si să-mi explorez muncind calitățile!?

Hm, pare greu de decis…!?

 

Numai proastele (nu) fac copii.

   A devenit o rușine tot ceea ce este mai frumos și mai natural la o femeie: aceea de a fi mamă, bunică, educatoarea generației sale. Globaliștii, și nu numai, au decis prin tehnici și tactici, aceleași, să pună degetul pe ”jet” și să înăbușe orice tenativă a naturaleții firii. Așa că au ales maimuțoii veacului, să ne spună nouă, că numai proastele fac copii. Sau mă rog, femeile care nu au avut parte de educație. Fără să -și dea seama(oare?) a jignit prin asta chiar pe mamele colegilor săi ceva mai bătrâni și mai înțelepți, și nu numai. S-a jignit pe sine. Continuă să citești Numai proastele (nu) fac copii.

Gaura Neagră a Europei

Miezul nopții, 16 aprilie. Au trecut doar cîteva ore de la momentul culminant cînd flăcările învrăjbite parcă, au distrus catedrala Notre Dame. Un simbol dintre cele mai puternice ale civilizației Europei, așa cum e ea în esență, a ars în direct la TV, și pe ecranele a milioane de smartphone-uri din întreaga lume, pe facebook sau alte canale media. Brăzdați pătimaș de neputința de a face ceva, am asistat cum s-a mistuit cumva și Franța, pierzându-și peu à peu sufletul creștin. Continuă să citești Gaura Neagră a Europei

Păcăleala de sine nu miroase a bine

Să zic ceva de 1 aprilie, că n-am apucat. Poate ceva care să pară a glumă, dar nu e de fapt. Ceva serios, puțin spre deloc  ”răstălmăcibil”. Știați că… nu e păcăleală mai mare ca minciuna cu care ne amăgim pe noi înșine zilnic? încep dieta de luni, termin proiectul vineri, îmi sun într-o zi toți prietenii, de mâine mă port mai frumos, de mâine am să pun lacăt pe facebook și am să-mi transmut oamenii în realitate, la o cafea, sau o știți pe aia cu : de mâine nu mai fumez, sau alealalte cu… ”sunt prea prost să reușesc”, nu pot, mi-e greu să fac asta, ”dacă aș avea bani aș face nu știu ce” și toate celelalte pe care fiecare și le știe… Unde apare ceva proactiv, acolo e și țopăitul de negativitate, auzit de cele mai multe ori fie din gurile proprii, fie din gura acelui individ care întotdeauna vrea să facă pe înțeleptul. Auzind unii că tăcerea e de aur, deschid gura doar ca să îndese opreliști înaintea pornirilor de acțiune ale celor mai activi dintre pământeni. Dar trecem peste, îi cunoaștem.

   Ne facem auto la orice, inclusiv la păcăleală. Selfie. Doza de narcisism este direct proporțională cu scopurile mărețe pe care ni le cere lumea. Soțietatea. Gura lumii slobodă și știți voi ce. Sărbătorim o zi în care ne ducem ifosele în zona de confort, și planurile mărețe în zona falsei înțelepciuni, prin care găsind bețe în roate, negativisme și eșecuri specificate înainte ca măcar să mișcăm un ac, oprim cu totul orice început bun. Se spune că 1 aprilie este ziua păcălelilor, eu zic că nu există nicio zi mai potrivită pentru a începe să fim mai serioși, asumați, drepți și decizi, fermi și statornici, autentici și porniți în a face tot ceea ce ne-am mințit, păcălit și amăgit, că vom face. Luna aprilie- luna sfîrșitului oricăror păcăleli.

De sine sau de ceilalți, în fine.

 

-publicat în Zile și Nopți,  5-18 aprilie 2019

Eu vs. Grupul. Say OUR name!

Gândirea de grup și adaptarea la grup distruge individualitatea și puterea personală. Într-un mod simplu:
 
Vreau să scriu ceva despre doctori, ceva mai puțin pozitiv, și îmi aduc aminte că am doctori în listă, nu vreau să-i supăr, prefer să aparțin acelui grup de tovarăș, așa că tac.

Continuă să citești Eu vs. Grupul. Say OUR name!

AntiReveillon-ul la final de an

Mi se pare și azi încă firesc, ca Noul An să înceapă la 1 martie, și nu la final de decembrie, în mijlocul iernii. An Nou înseamnă înnoire, și natura înflorește, permițându-i și omului să înflorească odată cu ea. Dar așa, cum să-nflorești? Plouă, curge nasul, că-i frig de crapă, te trezești cu noaptea-n cap să pleci la muncă, și facturile la întreținere sunt tot mai mari.

Continuă să citești AntiReveillon-ul la final de an

Jandarmii conștiinței și chiștocul etic

Mai bine arunc un chiștoc pe stradă, ocazional, și creez locuri de muncă, o nevoie de curățenie la care să răspundă statul, organizațiile etc, decât să fac nevroză.
 
Vedeți voi, problema jandarmilor conștiinței este că în timp, au învățat să impună asupra celorlalți propriile moduri de gândire, îngrădind, fără să știe poate (sau știu?) libertatea de exprimare a celuilalt. Niciun om cu capul pe umeri nu va arunca gunoiul pe stradă, asta este de la sine înțeles și CLAR. Cine o face? Ignorantul. Omul fără conștiință. De asemenea, oamenii fără conștiință mai comit și infracțiuni.
Însă mai mult decît actul în sine, mă tem de cei care simt că ar împușca pe cel care aruncă un chiștoc pe stradă. Vă dați seama ce raportare? Un individ simte FURIE și acționează, pentru că un altul și-a permis luxul și libertatea (garantată oare?) de a fi EL ÎNSUȘI- adică PROST, lipsit de conștiință ambientală. Bine, unele orașe arată mai urît decît conștiința ăstora, dar nah… Și știți ce face furia, nu? Ei bine, din furie și spirit justițiar mulți indivizi au comis crime, doar pentru că EI AVEAU DREPTATE. Astăzi, furia s-a îmbrăcat oribil, duhnește a birt vintaj și cidru, și înlocuiesc treptat conștiința socială. Ei își zic Toleranții  și au o gravă intoleranță la adresa celor care nu le bifează norma de perfecțiune.
 
Sigur, noi ca societate pedepsim prin legi acele acte care dăunează PENAL, dar între un individ care simte furie și e în stare de orice la momentul respectiv, în spiritul ”dreptății și a propriei justiții” și un altul care, prost, ignorant și pe moment lipsit de alternativă, aruncă, nervos sau pașnic, chiștocul pe stradă, care din cei doi este mai condamnabil? Dar mai periculos?
Să nu mai zic de faptul că dacă mai mulți aruncă mizerie pe stradă, apare nevoia locurilor de muncă:
 
Dar nu, jandarmii conștiinței umane, acești stîngiști undercover , nu au înțeles încă, deși sunt cu ea pe buze, că libertatea înseamnă nu doar să NU fi de acord cu celălalt, ci și să -l lași pe cel mai prost să facă ce vrea el în limita legii.
 
Strategia asta de a mustra direct, și poate într-un mod obraznic, nervos, pe cel care a greșit, sau a fost răuvoitor cu chiștocul, aruncându-l pe asfalt în loc să-l stingă domol pe limbă…. seamănă izbitor cu strategia taxei pe CO2 inventată de BillGates.

Continuă să citești Jandarmii conștiinței și chiștocul etic

Andreea. Semnificația Numelui

Amotz.  . Numele biblic al unui profet mai mic decît Isaiah, despre care se zvonește că ar proveni numele de ANDREAS- care înseamnă în greacă, bărbăție și curaj. Parcă în ton cu politica vremurilor, în limba engleză Andrew, care este echivalentul lui Andrei – este tradus prin cuvântul MEN.  Fără supărare, fără ofensă până aici. Sper ! Continuă să citești Andreea. Semnificația Numelui