AntiReveillon-ul la final de an

Mi se pare și azi încă firesc, ca Noul An să înceapă la 1 martie, și nu la final de decembrie, în mijlocul iernii. An Nou înseamnă înnoire, și natura înflorește, permițându-i și omului să înflorească odată cu ea. Dar așa, cum să-nflorești? Plouă, curge nasul, că-i frig de crapă, te trezești cu noaptea-n cap să pleci la muncă, și facturile la întreținere sunt tot mai mari.
 
Réveillon, din franceză: înseamnă „trezire”, dar noi ce facem:? Ne îmbuibăm și ne bețivim într-o singură noapte cât pentru o lună întreagă, fiziologic vorbind, ne destrăbălăm având conștiința bleagă și întunecată, facem schițele financiare din viitor, ne punem dorințe orgasmice și pășim în noul an lipsiți de discernământ. Ca să permiți noului să vină, trebuie să te pui în regulă cu vechiul, dar în petrecere, ce ordine să-ți faci în viață, când abia reușești în dulap, la o adică?! Rezultatul? Un haos la miez de noapte, câteva lacrimi vărsate în treacăt, că nah, o cere empatia de grup, ca și cum aceea ar fi singura șansă, hormonal vorbind, ca organismul să spulbere visele neîmplinite, amărăciunea și regretul. Dar ce face omul după momentul ăsta? Bea și mai mult, mănâncă și mai tare, și merge mai departe alături de prieteni care rareori contează, în gloria petrecerilor lipsite de sens, de -o noapte. Magică. La care adaug consumul excesiv a unui vin stricat (da, șampania s-a creat din neatenția unui călugăr orb, expert în vinuri) , care a devenit în timp, simbol al bunăstării, al bogăției și al autoimportanței, aroganței: șampania! Adesea dă dureri de cap, fiindcă e foarte prost făcută, produce gaze, indigestie, migrene acute și o senzație de imbecilitate de moment, efervescență și spontaneitate crasă, la care mulți visează tot anul, spre a-și surpinde în sfîrșit prietenii cu ceva interesant. 
Complexele de inferioritate nu se opresc aici: e noaptea în care totul e permis: de la costumație tip halloween, la măști senzuale, pornoșaguri , substanțe și în general un mare dezmăț care se simte în aer încă imediat după Crăciun. Ca și cum semaforul a trecut pe verde, și brusc o întunecime pune stăpânire pe mințile tuturor. Oamenii în magazine cumpără cele mai luxoase mîncăruri, unii nici măcar n-au auzit despre ceea ce cumpără vreodată, doar au văzut oferta în vreun catalog sau le-a zis o cunoștință în treacăt. Andive, mango în crustă de șprot, buline de cașcaval cu reducție de lacrimi de porumbel mieros, portocale în sos belgian, salată de vegetale cu foiță de aur și vinuri spumante de cea mai proastă calitate, totul trebuie să sclipească, în ciuda faptului că prețul nu face ”toți banii”, sau chiar viceversa.
Dintre toate obiceiurile, rămân respectabile cele din moși strămoși, și nu, străbunica nu tăia gâtul celei mai frumoase rațe și nu-l împopoțona cu aur, și nici nu-și dădea ultimii bani pe un rahat de coș cu fructe de pe Marte, așa cum în curând, se va obișnui la noi. E o frenezie de nestăvilit, și o buimăcire totală, când fiecare vrea să ia cât mai bun, cît mai mult, cât mai special și unic, de Revelion. NU aduce Anul, ce aduce revelionul, și în excesul acesta de zel și de de toate, de produse, în combinații nefaste, sunt tot mai mari cozile la urgențe. Problema? Mereu aceiași: indigestie.  O rușine, pentru un adult care presupune că are deja o experiență cu sine, de viață…! Și drept de vot 🙂
 Se spune că nimic nu ar trebui să înceapă pentru oameni, decît atunci cînd ei, individual, sunt pregătiți. Dar Anul Nou ne ia mereu pe nepregătite, psihologicește, intim vorbind și nu știu cum facem, dar mai adăugăm anual mii de planuri neefectuate, milioane de gînduri de regret și resemnare, frustrare la cote maxime și foarte mult chef si spor de cumpărături în anul ce vine. Aș spune mai degrabă că suntem fericiți cât timp consumăm, și nu suntem fericiți constant, trăind într-un echilibru despre care ni se tot spune, și s-a tot scris. Preferăm superstiția de-o noapte, în locul bunăstării minime de zi cu zi, și preferăm ignoranța la extrem comprimată într-o noapte pe cinste, în locul lucrului cu sine și a antrenamentului psihic delicat, pentru stări de bine generale, și nu extatice. Ne alcoolizăm până uităm cine suntem, și alergăm spre noul an de parcă am fi lăsat ceva la coadă, gata să-l redobândim. Pare că ne învîrtim adesea într-un cerc vicios, și de la an la an, în cerc îi tîrîm și pe alții, sau îi excludem pe cei mai răsăriți, care au reușit nițel să se împace cu sine.
Bem și mâncăm ca și cum despre asta e vorba, și ca și cum asta înțelegem prin ”a petrece bine în viață”; ne îmbolnăvim, cădem și ne ridicăm amețiți, dar fără să învățăm nimic, repetând greșlile, și trecem prin viață fără niciun REVEILLE. (franceză=TREZIRE)
Cum ar fi dacă într-o singură noapte, nimeni n-ar mai consuma alcool, și fiecare ar sta în tăcere, în noaptea dintre ani, puțin singur cu sine!? Un fapt periculos, pentru că aflându-se pe sine, omul se poate speria, și atunci, cine mai consumă? Cine-și mai bea mințile și își umflă stomacul? Cine ar mai păși cu dizgrație în cele mai de jos trepte ale piramidei lui Maslow, considerându-și viața mai degrabă o povară decât un prilej, și goana după cumpărături și mâncare, unicul scop al unei existenței precare!? Cine, dacă nu aceiași care fac asta zilnic, într-un complet anti-reveillon al zdruncinării de sine!?
Da, chiar, cum ar fi !?
Că încă văd oameni care sărbătoresc ”trezirea”, dar ei dorm în papuci, și votează cu dosul. Femei care nu dorm noaptea la gândul despre ce vor îmbrăca în noaptea dintre ani, dar închid ochii în restul anului la ocaziile de a se educa pe sine. Ne grăbim să pășim în noul An, fără să-l încheiem cum se cuvine pe celălalt, sărbătorim de parcă am fi fost niște zei 365 de zile, 24 din 24, și petrecem până în zori ca și cum foarte multe am fi împlinit tot anul.  O grandomanie cu final amorțit, sau încă o născocire de marketing, prin care superstiții imbecile sunt inventate și tot ceea ce e creștin și cuminte moare de la an la an, lăsând loc desfrîului, putorii și efervescenței unei grandori și false abundențe de-o noapte.
Trezirea! 
și
La muți ani vrednici de respect!
 

Batjocura din social-media și ce mai vreți voi…

Există postări pe facebook în afară de cele cu iz de scandal, batjocură si ocară? Social-politic, zic. Că despre unghii, nu discutăm aici.

Eram pe lungul drum de aeroport când răsfoiam galeria căutând o ilustrație recentă, de care mi-am adus aminte văzând pe stradă oameni cu capul plecat, ce nu se sinchiseau să se dea la o parte la trecerea mașinilor. Stăteau Pe telefon. Sau telefonul stătea pe ei, mai exact. Și  am găsit-o pe asta, poza cu maimuțele si eram gata să o postez pe facebook. Dar apoi m-am oprit, spunându-mi ca nu. Stop. NU Se poate ca despre asta să fie vorba. Sau DOAR despre asta. Chiar dacă adunam mai multe like-uri și împărtășiri decât ar aduna o postare despre sfinți, oameni faini și psihologie, de exemplu, sau despre cum o tânără gravidă a continuat liceul, pana la capăt, in ciuda situației ei de a avea un copil pe nepregătite… !  Am pus telefonul jos, lăsând incă fotografia în așteptare pe micul ecran, și m-am pus, pentru o fracțiune de secundă în locul celui care va vedea splendoarea de postare cu pricina. 

   E Știu că e la modă să îl huidui pe Dragnea, dar am dat un search pe google la imagini cu el și am găsit numai scîrboșenii și mizerii precum astea, alături de dăncilă, firește. Și care-i problema? Păi astea toate nu arată despre cât de rău sau bun e dracnea (opa, uite că m-am lăsat și eu manipulată  ), ci arată nivelul intelectual și cultural al celor care râd încă și fac bășcălie la aceste imagini, fără să cunoască nimic despre scena politică. Faceți mă, mișto de Patapievicie , De Eminescu, de Socrate, de Corneliu Coposu, de Noica, de ce s-a mai citit în România în ultima vreme, în afară de revista kaufland și osho, că pe astea le știm.

Majoritatea nu are niciun argument când îi intrebi DE CE? Așa că o să repete ce au auzit în presă în ultima vreme, împrumutând idei temporare lansate de unii și alții, în spațiul public. Comic si dramă e faptul că noi râdem de noi înșine, și facem caterincă adesea ieftină despre halul în care am ajuns.  Ieftină sau de nivel înalt, depinde de puterea fiecăruia, dar tot caterincă se numește, roadele sunt aceleași. Mie una mi-a fost silă în acel moment chiar și de mine, și am zis că de astăzi nu o sa mai afișez vreo fotografie care să facă batjocură de ceea ce am devenit ca oameni, ca nație, ca popor, ca orice vreți voi. Dar nici să ascunzi mizeria sub preșul roz…

Ai căzut ?! Ridică-te!

Dar nu continuând cu aceleasi tâmpenii care parcă v-a scos pe mulți din bula de confort și v-a așezat într-un rând cu toți proștii. Îmbrăcați la costum și bine  parfumați, mulți pun zilele astea cele mai odioase poze cu dragnea și restul, si caută pe toate căile să frapeze cu frișcă proastă, cu glume de cel mai precar gust, vulgare…de parcă ar fi mai inteligenți și mai culți, prin comparație. Prin comparație cu obiectul amuzamentului imbecil de care dau tot mai mulți dovadă. Nu îi fac odă lui dragnea, dar nici nu-mi etalez ”furia oarbă”, fiindcă din păcate n-o am…

Revin la poza mea cu maimuțele: am decis s-o afișez. Cumva, e mai de actualitate  decât Dragnea. Și deși nu doresc sa rănesc pe nimeni intenționat, m-aș bucura teribil să se întâmple. Că unde rană și durere nu-i , acolo nu-i nici vindecare.Degeaba faceți mulți detox cu legume și apă chioară, sau chiar dezvoltare personală unii, ceea ce sheruiți fără minte, vă reprezintă.

Oare?!