Un fast-food sufletesc

Deși avem viețile expuse în social-media, zeci de poze cu noi și secretele noastre, mintea downloadată la propriu în informație, pe bloguri și platforme, înregistrări video cu abilități, relațiile în epoca post-adevăr se consumă la fel de repede precum noi între noi:

 
Azi un click, mâine delete.
 
Ne plictisim teribil unii de alții, și n-am sta o clipă cu noi înșine fără să nu ne îmbuibăm cu informație. Posesia materială a devenit posesie spirituală, iar oamenii cu care am lega relații, sunt doar niște cobai înaintea cărora ne măsurăm agoniseala emoțională, și cu care ne antrenăm pentru următorul ”meci”. Întotdeauna e loc de mai bine. Atât de amărîți, veșnic nemulțumiți, în căutare de inedit. În epoca trufiei, dragostea este un arhetip și atât, un abstract care veșnic ne păcălește, și căutându-l peste mări și țări, uităm să privim la minunăția simplității din viețile noastre, și la oportunitatea de a ne lega de oameni reali, și cît mai puțin de niște avataruri,
 
de roboți umanoizi pentru care autoflatarea e sport național. Fiecare își dorește de fapt să vadă în celălalt propria oglindă. Narcisismul e la rang de virtute, capul plecat sabia nici măcar nu-l vede, ce să-l mai taie- și când nu ne convine ceva, îl aruncăm pe celălalt, găsindu-i defecte multiple. Perfecțiunea vieților noastre devine slăbiciunea supremă, alături de trufia- păcat capital. Vampiri de informație și de bunădispoziție, de vibe-uri bune, vorba aia, ne plictisim îndată ce nu ne mai validează. Umflăm ego-ul cu replici siropoase de doi lei, și fugim din calea oportunității de a deveni mai pragmatici. Eroul interior se zbate să iasă la suprafață, dar o frică teribilă îl strînge de gît și-l pune la loc, la culcare: suntem sinele nostru viteaz, dezvoltarea personală. Și deși avem viețile expuse pe facebook, și adevărul despre fiecare ce șade pe chipurile bine lustruite de povara vieților de demult, tot ne împiedicăm în interacțiune, pozând ba în victime, ba în de temut călăi.
 
Cine să ne mai înțeleagă?!
Consumăm tot ce se vede, și mai nou, și ce nu se vede, cu o amorțeală specifică anilor de grabă. Luăm pulsul vieții cu telefonul mobil și numim asta viață evoluată. Ne îndoim de înțelepciunea strămoșilor, și credem orbește, fără să ne îndoim, de politici agresive care propovăduiesc dialogul cu animale. Consumăm emoții pe messenger, dintr-o clipire, ne legăm de oameni, apoi dăm cu ei de pământ: nu sunt de nasul nostru. NEXT!
Devorăm replici, care ne cresc pe moment stima de sine, și precum zahărul ingerat  pe nemâncate, ne mulțumim cu hrană psihoemoțională de cea mai proastă calitate. Epoca FAST_THINKING. FAST_LIVING. Totul e fast, inspirațional, entuziast, pozitiv și uns cu toate alifiile. Trebuie să alunece, altfel, cine mai stă să rumege și să digere tot ceea ce citim!?

Iar într-o așa lume, când îți pierzi inspirația, oamenii te dau la o parte. Într-o lume a posesiilor de tot felul, începând de la cele materiale până la cele psihice, intelectuale, cine nu livrează material gata să îndestuleze stomacul și mințile nehrănite ale celor mai extrovertiți dintre pământeni, riscă să fie exclus din  societatea CONSUMERISTĂ. Ne consumăm pe noi înșine, apoi pe alții, pe rând sau deodată, depinde care are mai mulți rami: jonglăm cu ferestre de chat mai ceva decît jonglam cu măști sociale, și ne numim individualiști.

A devenit așa…cum să zic, neprielnic, să șezi lângă cineva la o primă discuție, fără să nu etalezi ce ai, ce știi, ce posezi, ce poți. Și mai mult: să nu absorbi, pe îndelete, să savurezi, sorbind sufletul omului, noutatea: ceva ce n-ai mai auzit, ineditul, diferitul, originalitatea- repede, unii, s-o îmbrace în fel și chipuri.

Frumusețea simplității și a căii de mijloc echilibrate este un PATH pe care mai calcă doar samuraii. Și ei nu se înfițoșează, ba dimpotrivă: s-ar putea să fie fix ăia pe care nu dai doi bani.

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

2 comentarii la „Un fast-food sufletesc”

  1. Ţaranco, scrii incredibil de frumos! Chiar daca uneori nu inteleg, desi natura m-a inzestrat dar eu am fost prea lenes sa o cultiv, cuvintele asternute isi produc efectul…in mine.
    Continua. O faci frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *