Rotunde, hexagonale, lungi, pătrate, triunghiulare, bicolore, transparente. Verzi, roșii, albastre. Cu fum, fără fum, cu pajiște, cu munte, cu universuri, cu materie cosmică. Inele, pandative, instrumente de scris, cercei. Toate provin din aceleași mâini iscusite care făuresc cu migală lumi interioare. Lumile interioare nu sunt însă asemeni celor pe care le vedem, ci sunt la distanță mai mare, când atenția devine sporită.
În interiorul bijuteriei. Acolo unde majoritatea s-ar gândi că e binevenit un material prețios, de întreaga lumea acceptat ca fiind nobil, adică aurul , argintul și toate cele, Ioana s-a gândit să umple locul cu universuri, lumi naturale bogate, peisaje minuscule care arată precum o fotografie desprinsă parcă din basmele cu zâne, din trilogii celebre, sau chiar materia primă a pământului, dacă mă întrebați pe mine: apă, cer și pământ, cântă împreună, unite de puterea lemnului, un destin elemental imposibil de ignorant, de către cei care cunosc, ca bătrînii, importanța acestor materiale. Dacă odată aurul era (și încă este) metalul prețios și nobil al omenirii, pe care s-au dus războaie și s-au cotropit națiuni, s-au distrus ideologii și oameni de stat, lemnul are o semnificație aparte. Celuloză și lignină compun acest maestru al construcțiilor încă din cele mai vechi timpuri: un material prin excelență tradițional, o materie primă ce înglobează în structura și simbolul său moartea și coruperea, reînnoirea și viața.
Spectaculoasele bjuterii debordează de eleganță, prin însăși simplitatea lor. În chip nevăzut, ele frapează complexul, prin apariția în toată goliciunea lor, lipsite de prea multele elemente: zorzoane, brizbrizuri, puncte, ștrasuri și alte ornamente menite să complice până la saturație, bijuteria. Oferă în schimb răgaz gândurilor, imaginației, și oferă o luciditate aparte, căci au conceput în ele însele lumea așa cum era odată: simplă, pură și autentică, îmbinând elementele naturii primordiale vieții, așa cum nu va putea fi niciodată de acum încolo: apa, lemnul, arborele și ceea ce le leagă: cerul, ploaia, frunzele, munții. În centrul acestor minuni naturale se află întotdeauna omul. Aceste bijuterii devin astfel, pentru privitor, o întreagă lume, reușind cu iscusință, migală și viziune, să aducă la degetul mic, un colț de rai, un munte, și în sfîrșit, un adevărat exercițiu de conștiință, propulsând omul din întunecimea orașelor, în idealul pe care îl are sădit în el: natura în toată splendoarea ei, și apoi, regăsirea omului față de sine însuși, în acest melanj de materii primordiale, fundament al mapamondului, așa cum îl știm. Bijuteriile sunt Creația omului, sunt simbolul și pecetea lumii sale interioare, și aceste bijuterii nu fac excepție. Dar spre deosebire de dorința de agoniseală a celor mai scump vândute pe piață materii prime din lume, dorința de a purta la gât o lume de basm, o fantezie concretă extrasă din cadrele naturale, rămâne pentru unii un simbol al micimii, iar pentru alții, o declarație umană atât de necesară zilelor noastre: omul să prețuiască natura, spre a-i servi lui, apoi, aducându-și aminte cât de mic este el. Și totuși, cât de mare…
Ioana-Mădălina și Florin din Timișoara sunt cei care concep bijuteriile. Diferențele de personalitate și specialitate și-au spus cuvântul în lucrările lor: Florin a făcut ucenicie mai mulți ani într-un atelier de rotărie în Reșița, apoi a absolvit școala profesională de modelor- mai exact tâmplărie de precizie, lucrând în domeniu o vreme. Ioana, pe de altă parte, are pregătire umanistă și înclinație către designul contemporan. Împreună formează cuplul tehnică-inspirație, creativitate-disciplină și perfecțiune și răbdare, atribute regăsite în toate lucrările lor: lemnul îmbrățișat în adieri de texturi și culoare.
Create folosind crenguțe și conuri stabilizate și încapsulate în rășină transparentă, piesele sunt șlefuite și luistruite manual, una câte una. Nicio piesă nu seamănă cu cealaltă, exact așa cum amprentele degetelor noastre sunt unice. Natura însăși e unică, ea urmează tiparul, dar nu devine unul. Exact așa și bijuteriile. Deși toate piesele au fost procesate prin aceeași tehnică, ele nu se aseamănă, lăsând privitorul să descopere singur o idee, o lume și o frântură de imaginație ce se poate ascunde în spatele ei. Mai exact, chiar în ea însăși.
Aceste bijuterii nu sunt și nu pot fi doar simple accesorii, ci adevărate frânturi ale unor lumi de basm, fragmente din natură, din creație și din Univers surprinse în toată splendoarea lor. Într-un mic obiect , artiștii au reușit să îndese o parte din cosmos, sau dintr-un tărâm spiritual. O lume grandioasă se poate afla într-un obiect atât de mic…în același fel în care numai un om grandios ar putea purta ceva atât de simplu, în aparență, dar cu o încărcătură atât de specială. Unii ar vrea luna la picioare, și stelele și alte astre, dar artiștii au reușit să aducă dorința într-o bijuterie. Purtând inelul albastru-turcoaz, în a cărei rășini înnoptează, oarecum, un munte, pot spune că am lumea la degetul mic. Și nu orice lume, de o încărcătură greoaie, ci una duioasă, autentică, lipsită de griji și pacoste, și de infiltrațiile atât de dăunătoare azi tuturor.
E precum drumețul care urcă pe munte, și după ce ajunge, își ia acel răgaz să admire cerul, așezat pe iarbă. Așa mă simt și eu zilnic, când mă așez, după o zi de muncă, privindu-mi mâinile, pe care strălucește o lume, o posibilitate, o cucerire, amintindu-mi de ceea ce sunt. Și noi toți suntem creatori mai mici sau mai mari ai resurselor noastre.
…Și nu doar la degetul mic, ci și la gât, sub formă de pandativ, sau chiar și cercei, oricine poate avea o lume fantastică, un tărâm spre care ne poartă imaginația, și în sfîrșit, o bijuterie cu stil pusă într-un concept poetic.
O metaforă subtilă asamblată în rășini cu măiestrie de creatori, creatorii acestor bijuterii, adevărate lucrări cu suflare de artă…
Unii ar vrea luna la picioare și stelele, ei au reușit să aducă darul acesta într-o ”simplă” bijuterie.
Fiecare își poate găsi lumea proprie.
Trebuie doar s-o cauți pe https://www.breslo.ro/FireflyDream
