E fain să ai o țară, cu granițe. E fain și doare.
Doare, fiindcă multi dintre cei care au aruncat gunoi si pietre in românii rămași acasă, au parte acum, daca vor, de iluminare.
Mulți oameni isi vor da seama că banii nu pot fi mâncati, si că bunătatea nu poate fi cumpărată, nici măcar accesată online. Isi vor da seama că oricât de seducătoare e oferta occidentului, tot la noi a rămas caloriferul. CaloriferulEuropei chiar.
În vremuri de globalizare, omul fără patrie e ca hipsterul care doarme mereu pe ici colo, la prieteni, si isi tine doar hainele la părinți. Obsedat de diversitate, e genul care adora putoarea din hosteluri, sau o rabdă, de dragul de a fi mai presus, facandu-si un selfi cu aranjamentul ambiental , din care si asa nu se intelege nimic. Așa e și globalizarea. Un fel de talmeșbalmeș îngînat într-o ciudată și inexistă limbă, un maldăr de bunăvoință și ”free-hugs” care ascunde dispreț și ostilitate. Un hostel intr-o capitală occidentală, cu pereții mînjiți cu vopsea colorată, și stiluri alambicate, extrase din alte stiluri, mimând ceva mult prea abject și abstract, pentru a putea reprezenta ceva mai mult decât haos. Aici, hipsterul, sau tânărul frumos și liber se regăsește, pe măsură ce se și pierde. Fără rădăcini, o ușă proprie pe care s-o inchizi, pat curat și un dulap oarecare, hipsterul e purtătorul absolut al virusului ideologic. Progresist. El progresează , crede el, dar în sus, si pe măsură ce urcă, neavând rădăcini, își pierde îndată reperul, ancora, înrădăcinarea. Capul .Așa apar si bolile psihice. Grave. Uitați-vă în oraș ce se întamplă cînd oamenii sunt stimulați,jucați și batjocoriți să își piardă capul. In această pierdere grozavă a realității din jur si de sine, numai un șoc poate instaura necesitatea ordinii. Interioare. Un șoc si o decizie! Pricepeți?
Asa că e fain să ai unde să te întorci. E fain să ai o țară, să-i ai pe ai tăi acolo. Cineva să te aștepte acasă. Și dacă nu cineva, acel CEVA, oarecare. Legătura tainică, strămoșească, zidită glorios pe lutul din care faci parte. Țărîna din care provii! Orice criză este o oportunitate. De creștere, de evoluție, pe de o parte, de rău și pasivitate, pe de altă parte.
Si deși țara aia e precum aripa obosită sub care puiul se odihnește, e fain să poți să te mai bucuri că încă-i a ta. Și te vrea.
Dacă înnebuniți puțin sau vă simțiți grav de singuri și speriați în perioada asta de izolare dictatorială, și pare că niciun aproape nu există și fiecare e numai pentru sine, și toți vă ocolesc pe stradă, mai ales dacă ați trecut de o anumită vîrstă, să știți că ați gustat puțin din iadul…
Ei bine, patria este opusul…
Foarte frumos scris! Un om nu exista fara neamul sau.