Andreea. Semnificația Numelui

Amotz.  . Numele biblic al unui profet mai mic decît Isaiah, despre care se zvonește că ar proveni numele de ANDREAS- care înseamnă în greacă, bărbăție și curaj. Parcă în ton cu politica vremurilor, în limba engleză Andrew, care este echivalentul lui Andrei – este tradus prin cuvântul MEN.  Fără supărare, fără ofensă până aici. Sper !

Grecescul Ἀνδρέας, provenit la rândul său din grecescul aner/andros,  care înseamnă BĂRBAT (în opoziție cu noțiunea de femeie), are puternică rezonanță în noțiunea dîrzenie. Creștinătorul României, Sf.Andrei, purta acest nume, al cărui rădăcină profundă ne întoarce cu foarte mult timp în urmă. Era nimeni altul decât tatăl profetului Isaiah și se numea Amotz. Zvonuri , calcule și socoteli arată și conduc la ipoteza conform căreia la baza numelui Andrei, și chiar a grecescului Andreas, se află AMOS.

Dar ce înseamnă de fapt acest cuvînt, în ebraică? Înseamnă ”a căra poveri” și a învinge prin curaj și determinare.

                                                                  אָ מ וֹ ץ

Andrei/Andrea . În vremurile noastre, se află în top 100 cele mai căutate nume de  băieți dar și de fete, din o mulțime de țări de pe tot mapamondul. S-a răspândit uluitor, și în număr foarte mare.

Un alt derivat tradițional al numelui este ANDREA. Din bogăția limbii greacă, se poate afla repede, la o simplă cercetare pe net, că acest cuvânt derivă din ”ANDROS” care înseamnă BĂRBAT. Numele original Grecesc, Andreas reprezintă în schimb diminutivul, menit să dea o notă afectivă numelui inițial, a cărui rădăcină este ANDR.  Așa s-a format apoi cuvinte precum ANDROcles,  (Omul Gloriei), ANDROnikos (Omul Victoriei). Rădăcina ANDR- stă azi la baza noțiunilor precum: Androgenie, misANDRie, Andrologie, și chiar poliandrie (când o femeie are mai mulți soți).

Andreea este femeia lui Andrei, cum s-ar zice. Această VITORIA LIPAN al numelor în privința semnificațiilor și simbolurilor, mă duce cu gândul la o stare de voință. Unul dintre cele mai populare nume de fete în România anilor 1988, un nume emblemă al generațiilor din preajma acelor ani, aflat pe locul 3 apoi după 1987, reluat în 2009 și aflat pe locul 4 în preferințe, în 2014.

Zbuciumul interior și dîrzenia, capturate din masculinul puternic ANDR, care așa cum am spus mai sus, înseamnă ”om pe pământ”, înfipt, înrădăcinat, vin în antiteză cu acest ”endearment” din continuarea ”EAS”, care oferă nota de feminitate în raport corect. Hai să-i spunem drăgălășenia ce temperează masculinul. Dar Andreea și face, explorând și oferind lumii câte ceva din bogăția ei interioară. Un Cer și pământ sculptate metaforic într-un singur nume. Altruism și energie creatoare sunt cuvinte care le caracterizează pe aceste femei. Masculinitatea își spune și ea cuvântul, căci n-ai cum astfel să încarci la pachet  ”BRAVERY”, care sună atât de bine în limba engleză, cu încă pe atîta cantitate de feminitate și pozitivism. Tot ceea ce simbolizează Andreea, a reușit mai bine să arate istoria.

A FI și A FACE:

Îmi aduce aminte de Ioana D`Aarc în luptă pentru convingerile ei, de  Anne Frank viețuind în tăcere, ascunzându-se de naziști iar latura sensibilă o evocă parcă pe Maica Theresa alături de cei săraci. Nu uit nici de momentele în care Andreea îmi aduce aminte de Regina Maria, în noblețea ei de spirit. Nu uit nici de trăsăturile unei Junko Tabei cucerind pentru prima oară Everestul. Să porți numele de Andreea poate fi și așa… ca și Constantin Brîncuși sprijinindu-și Cerul pe coloana infinitului, sau ca Martha Bibescu întorcându-se după o călătorie în Persia.  Și nu mă refer la faptul de a fi obosită.

Andreea nu obosește niciodată. Este mereu activă, ba hiperactivă, și își află orice oricând oricum o interesează. Este interesată, și nu face pe interesanta. Aptitudinile ei savante, tipice masculinității de care aminteam mai sus, o propun cu lejeritate la categoria Marie Curie: gata să descopere ceva , altceva, fără să uite trecutul. Nu o lasă ANDR – omul pământului, bine sădit în ea, rădăcina la care după ce explorează, se întoarce mereu și mereu, într-un semn pașnic de loialitate. Față de ea, dar și față de alții. Nicolae Iorga evocă  atât de frumos în ”Femeile din viața neamului românesc”, (o carte de la 1911), frumusețea contradicției acestor femei: deschisă noului dar constrînsă de rigori, jovială și morală, cu abilități tehnice dar gata să-și îndeplinească și rolul de mamă, excelent administrator și om politic, dar și gospodină înnăscută.

Acestea au fost Andreele din viața mea:  OAMENI adevărați, Oameni compleți, cum de atât de puține ori mi-a fost dat să cunosc, și să pot să păstrez. Oameni așa cum toți ar cam trebui să fie…

La mulți ani, Andreea! 

🙂