Adevărul din spatele nevoii obsesive de schimbare marca USR | Stradă cu stradă reeducăm România

Cei care vin cu avânt în marile partide, mai ales USR și altii, se prezintă drept oameni politici de primă clasă, avînd campanii prin care ei seduc omul de rînd privind în sus, ca și cum ideologia lor ar fi o pasărea măiastră. Însă sunt preocupați mai mult de borduri, de asfalt, canalizare și parcuri. Nu neg importanța acestor aspecte în viața cotidiană, însă pe noi ne macină de mai bine de 20 de ani problemele de…”mai sus”. Administrația nu trebuie să fie limitată de o culoare politică. Dar în timp ce aceștia ne spun să privim sus per aspera ad astra, ei fac munca de bază, dacă este să ierarhizăm treburile politice.

Ferească Cerul să îi întrebi ce viziune și ideologie are partidul din care fac parte, aceștia nu vor prea ști ce să-ți spună. Un caz particular care m-a pus pe gînduri este într-o localitate de lângă Timișoara, unde membri USR nu prea sunt la curent cu conceptul de neomarxism și progresism. Mult prea dornici să scape orașul de niște gunoaie, (umane, nonumane?) aceștia se pozează cu sapa în mână, cu tricouri cu logo și numele candidatului pe ele, alături întotdeauna de o ECHIPĂ forte, utilitară. Când îi întrebi însă despre viziunea lor politică la nivel de țară, prin structura partidului pe care, evident, îi reprezintă, răspunsurile devin incerte. Și inerte.

Politica a devenit un CEO de fațadă al țării, iar țara, orașele și comunele – departamente sau menajerii – pentru care fiecare se zbate în felul său. Clădim România și orașele- și chiar Timișoara de 20 de ani de fiecare dată cu un ”NOU ÎNCEPUT”. Președinții lor se prezintă ca fiind președinți Full-Time, iar pentru majoritatea covîrșitoare, politica sau administrația e ca un job oarecare.

Cum ai timp să continui ceea ce s-a făcut, să păstrezi ce-i bun, sau s-a dorit să se facă, la aceeași nevoie a oamenilor de atunci, dacă mereu distrugi și începi ceva nou? Nu ai timp, stagnezi. Suntem veșnic într-o permanentă stagnare și pe termen lung, regresie.

Aceasta este descrierea succintă pînă acum a campaniei intruzive a partidului inclusiv USR.

Tineri fiind, cosmopoliți majoritatea, educați pe Netflix și seriale politice care exploatează la maxim eleganța, trufia, n-au ei vreme să cerceteze, și pe bună dreptate. Incluziunea fiecăruia este un soi de luptă de clasă: mult prea slab ca personalitate să te incluzi singur în triburi neinclusive, mult prea ocupat cu viața cotidiană și distracția ca să studiezi puțină filosofie politică, prin marii făuritori de structuri sociale ai lumii. Și ce vreau să zic…. în tot acest timp, cei mai buni dintre cei mai buni, care în timp, vreme de ani s-au preocupat de administrație reală, fără lozinci pe care să nu le înțeleagă și fără a-și consolida puterea pe sindromul de ”gura lumii”, au reușit să rezolve fără prea mult orgoliu problemele vitale (și virale) ale orașului. În timp, aceștia, cei foarte puțini, au reușit să devină oameni politicii de primă clasă.

Din acest motiv, puțin întortocheat acum, campaniile candidaților la Primăria Timișoara sună destul de utopic, în special dacă ai fost uitat și marginalizat până acum. Și pe cât de oficial sună ele, pe atât de simple ar putea fi de implementat, atât timp cît interesele terților n-ar combate interesele terților, iar orgoliile și trufiile narcisice ale multora dintre cei implicați ar fi ceva mai temperate.
Un scurt exemplu: AMBROZIA, inamicul dintîi.  Cum să faci 5 puncte de complexitate medie dintr-o problemă care ar fi putut fi rezolvată fără prea multă filosofie.
 Ambrozia  a fost depistată în majoritatea situațiilor pe terenuri neocupate, nelocuite sau chiar abandonate. Nu s-a ocupat nimeni de ele în tot acest timp. Totuși, este destul de la modă să propui combaterea simptomei, în loc să înlături cauza răului de la rădăcină. Îmi pare o mică incompetență strategică sau pur și simplu toleranța, empatia, formele inferioare ale iubirii declarate manifest politic și nevoia de ”incluzivitate” a acestui partid, respectiv a membrilor săi, sunt nevoi mai mari decît a se preocupa de administrație și politică pe bune. De ce să întreții terenuri părăsite!? Pe acest principiu ar însemna ca din banii publici să spălăm mașinile abandonate mai multe săptămâni la rînd în vreo parcare. Sau să le oferim hrană permanentă celor săraci, și asistență socială categoriilor așa-zis defavorizate, cu care deși s-au cheltuit pe hîrtie milioane de euro în proiecte de integrare (vezi cazurile Rromilor din țară) , pentru ”asistența” simptomelor, nu s-a reușit nici până în ziua de astăzi să se muncească la CAUZE.  Dar USR este un partid care tratează molatec simptomele, cu asta ar trebui să vă obișnuiți. Te doare capul foarte tare? Nu analiza, ia o pastilă de 3 lei și-ți trece. În 5 ani te vei simți mai bine, dar și cauza se va alimenta. Unde mai pui efectele secundare? În acest caz, bani irosiți, eforturi omenești irosite, și ceva mai psihologic: menținerea minții omului ocupată cu monitorizarea ambroziei. Ce urmează, domnilor? Un joc în care veți plăti puncte și bani cetățenilor vigilenți care vînează ambrozia? Mii de euro cheltuiți în campanii de informare publică și de conștientizare?  Cum și cui le targetați, din moment ce acele terenuri sunt majoritar abandonate, iar dacă sunt pe domeniul public, ce caută ambrozia acolo? Veți face campanie împotriva ambroziei? AMBROZIA INAMIC NAȚIONAL, ținând ocupați cu lucruri mărunte, ușor de rezolvat cu puțină voință. Oamenii nici n-ar trebui să mai știe că acolo a fost vredoată ambrozie. Suntem în secolul cel mai evoluat din punct de vedere al minții și al tehnologiei, al creativității omului, iar problema USR de căpătâi este ambrozia. Prin urmare, iată un excelent exemplu de … Cum să faci de fapt NIMIC, în același timp lăsînd să pară că ai făcut TOTUL.  Plus ca… daca mereu lupti impotriva coruptiei ca sa-ti legitimizezi incompetenta si neputinta de a face cu adevarat politica sanatoasa, cum mai ai timp sa imbunatatesti lucrurile? (no comment)
Uniți, mai ușor suntem prostiți!  Alergici la ambrozie din tot orașul, uniți-vă !  Urmează un tăvălug mediatic despre Ambrozie, și despre cît de tare dăunează aceasta progresului. Pe bani publici!
Și așa cum ne-a învățat stînga în ultimele decenii și nu numai, dacă statul îți dă ceva, tot statul îți poate și lua. Vrei sa fii ferikit in Romania? cedeaza-ne libertatea, constiinta, personalitatea, mintea. Asa ceva.
În altă ordine de idei, remarc cu ceva stupoare cum ideologia de la vîrful partidului rămâne tăcută și nemenționată, nepomenită și neamintită pentru liderii și alegătorii de la nivel local. Astfel că, deși promisiunile sunt simple și accesibile oricărui alt consilier sau candidat eligibil la funcție, acestea vin ca o plasă de pescuit, spre seducerea majorității localnicilor dintr-un oraș, fie și el mai mic, sau chiar o comună.
Pe de altă parte, politica  intimă (și invazivă, privit din afară) pe care USR  și nu numai încearcă să o mențină prin afișe atrăgătoare și discurs șlefuit la nivel profesionist nu este nici mai mult nici mai puțin decît o formă destul de parșivă de a cuceri întâi inima- și așa pătimașă – a omului de rînd, ascultându-i- sau cel puțin lăsând impresia că el contează. Cioc cioc, primiți cu martorii lui Iehova? Cioc-cioc, am venit la ușa dumneavoastră să vă întrebăm dacă sunteți… Fericită în România – extras din campania prezidențială a președintelui USR Dan Barna.

Și cum să conteze românii pentru un partid care urăște atât de mult România, cultura, antropologia, originea, copilăria, arta, încât dorește s-o schimbe ”stradă cu stradă”, cartier cu cartier? Iată ce spune, printre altele, Dominic Fritz, candidatul USR la Primăria Timișoara:
Sunt revoltat că în Timișoara, un oraș multicultural, al toleranței, care nu a cunoscut niciodată naționalismul, un liberal încearcă să câștige alegerile cu un discurs demn de Vadim Tudor, Gheorghe Funar și, mai recent, Liviu Dragnea. Timișoara are nevoie de o administrație europeană, cu viziune, care să o aducă mai aproape ca nivel de dezvoltare de orașele europene, acolo unde îi este istoric locul. Iar timișorenii au de ales între naționalismul desuet și periculos de secol XIX și europenism de secol XXI. ”  – continuă postarea amintind de discursul lui Vadim Tudor- despre care nu știe cine este, ulterior aflăm.   Prin urmare, iată o campanie fără substanță, în care un ins carismatic seducător îmi aruncă cu vorbe goale despre care el însuși nu cunoaște nimic.

Să definim însă naționalismul, dar ne-ar lua prea mult timp și  am devia. Sigur că peiorativul e de la sine înțeles, dată fiind modificarea conștiinței și minții colective din ultimii ani. E de prost gust să mai vorbești o română perfectă, academică, e ”cool” să o faci în ”romgleză”. Sigur că  prin filtrul tulburat pe fondul stresului cotidian, poate chiar distrus și înșelător al multor oameni care se doresc ”100% civilizați, si curați ” (Să nu uităm că Hitler era vegetarian, perfecționist culinar iar Lenin- un geniu, elev model, premiat cu medalii de aur), orice punct negru dintr-o grămadă este văzut ca reprezentând grămada în sine. Pentru aceștia orice aparține patriei, limbii, educației clasice, marilor gânditori ai țării și ai Europei, ai lumii în general, ai tradiției, ai simplității, ai lipsei de lăcomie, ai statorniciei și ce aparțin spiritului autentic, puternic și neîndoctrinat- constituie ”formă de naționalism desuet” (veți vedea că lucrurile de fapt într-acolo bat, fărîmițarea culturii întemeitoare de civiliație) Țineți minte cum l-au ”arestat” mediatic pe

Tudor Gheorghe, pentru că îndrăznește să cânte despre frumos, despre oameni, despre dor, despre păsări, despre poezie și despre oportuniștii care conduc România? În constructul lingvistic CEL NOU- acesta este un manifest desuet. Însă civilizat astăzi ar putea să însemne să te plimbi în lesă pe străzile Timișoarei, și să adori obligatoriu tot ce-i nefiresc. Să aplauzi la parade în care vin elegant pedofili și să-ți duci copilul la protest împotriva regimului, ca să impresione

Germania- Berlin Parade

zi o țară. (ETC:) Un exemplu de ”civilizație” îmbrățișată chiar și de Dl. Robu este acesta. Din discursuri aflu că el nu este în măsură să judece arta și artiștii, în timp ce majoritatea usr-istă nu are nicio problemă în a accepta ”manifestul” acestor adunări vulgare. Și dacă nu acceptă, are grijă partidul să îi oblige, pentru că nu poți să fii plătit să te ocupi de ambrozie și de mizerie stradală fără să nu plătești cu libertatea de conștiință cumva.    —->

Însă pentru USR cel mai probabil naționalismul este un construct social. Ca și genul, personalitatea, sau dreptul la proprietate privată. Sau dreptul de a alege, fără ca alegerea ta să devină NORMĂ și obicei social în unanimitate agreat. Există viață privată și apoi există viață socială, între care există o distincție clară. Un lucru e cert: Proclamația de la Timișoara a fost construită de un naționalist, pe numele lui George Șerban, membru în PNȚCD, adoptată în 12 martie 1990, redactată în urma manifestațiilor din Piața Operei. Martirii, rezistența din linia întâi care și-a dat ultima liberă suflare pe treptele Catedralei – simbolul libertății, al credinței (în ce vrei tu) și al naționalismului numit desuet de cel care se dorește candidat la Primăria Timișoara- a fost și este la fel de naționalistă precum limba română în sine este acum. O parte din ce era pe atunci încă o forță reprezentativă numită azi peiorativ de către Dominic Fritz- naționalistă- a plătit cu sînge libertatea noastră de acum. Au fost zeci de naționaliști împușcați pe treptele Catedralei în seara de 18 decembrie 1989. Nu poți să impresionezi pe toată lumea cu campanie emoțională, în timp ce în discursurile tale strecori abil și induci în mentalul oamenilor ideea că tot ceea ce am fost noi și suntem este desuet. Este ca și cum mi-ai spune că trecutul nu mă reprezintă, prin urmare vrei să mi-l smulgi, incapabil să înțelegi că fără trecut, nimeni nu ar mai putea fi ceea ce suntem astăzi. În cazul nostru, apreciem mai mult libertatea, sau pe de altă parte, avem o educație a bunului simț superioară majorității Europei. (o spun sociologii, nu eu). Îmi este clar de ce dorești să schimbi ”stradă cu stradă” România. Și a!- semnătură cu semnătură.
Îmi aduc aminte de un citat al Regelui Mihai:
Trebuie să ne aducem mereu aminte de trecut. Mi s-a spus că nu putem merge înapoi. Pentru mine, însă, dacă nu ai un trecut, nu poţi să ai un viitor. Pentru că trebuie să ştii de unde vii. Ori, o ţară fără un trecut este ca o ţară fără suflet.
 Propunerea ivită dincolo de mesajele siropoase ale campaniei demască de fapt un viitor trăit la cheremul instinctelor și a impulsurilor de moment- fabricate privind în reclame și la televizor, ascutând o singură autoritate- partidul- sursa oficială care deja … dorește să îmi reglementeze chiar și propria fericire, spunându-mi în ce să cred, ce să-i spun copilului și cum să selectez. sau nu. 

Libertate, Libertate, Libertate!     
Sigur că este tentant să spui că orașul a cunoscut toleranța dar niciodată naționalismul, fără să te gîndești că sursa toleranței a fost tocmai naționalismul: sunt atât de sigur pe proveniența mea, încât nu mă tem că alții mă vor dezrădăcina psiho-moral. În limbaj psihologic, amintesc aici de conceptul analizei tranzacționale ușor de înțeles: eu sunt ok- tu ești ok, prin urmare putem coopera. Pe atunci, multiculturalitatea nu era cuțitul înfipt în os al unei minorități ofensate, frustrate sexual sau înfuriate de propagandă,  și niciun lider al vreunei organizații sau partid politic nu intra în intimitatea nimănui, pentru a-i oferi nici drepturi nici libertăți sexuale stipulate în vreun document- sub forma în care se dorește acum.  Înregimentarea omului ca ființă intimă în aparatul statului este însă fix ceea ce dorește USR. Sigur că nu vorbim despre asta, atât timp cît mai există la nivel de mase, lipsa de studiu și informație pertinentă cu privire la adevăratele orientări ale acestui partid. Și pe bună dreptate: ni se distrage atenția de la esențial, seduși fiind de afișe prin care se promite  Timișoara curată, strălucitoare, de vis. Valabil pentru orice localitate. Asta în timp ce, fără o promovare vizibilă, cunoscută doar de… cunoscători, partidul și conglomeratele ong- care se (reciproc) reprezintă, militează pentru modele de acest fel:
Și pentru că oamenii nu cunosc aceste teme, USR profită. Un alt caz este cel prin care se vorbește despre natalitatea scăzută în România. Ipocrizia și minciuna groasă a acestui conglomerat politic continuă, prin afișarea obraznică a mesajelor paradoxale. Pe de o parte, ei înlătură din partid membrii cu principii clasice, conservatoare, antropologic și psiho-emoțional sănătoase, susținători, în acest context progresist ai familiei sănătoase și firești și ai natalității implicit, iar pe de altă parte, se pupă cu transexuali, activiști arhicunoscuți lgbtq în țară, căutând pe toate fronturile o asociere cu aceștia. Sigur că este dreptul fiecăruia pe cine iubește, însă orientarea sexuală și inițierea copiilor  mici în sexualitate, sau acceptarea transexualismului și a genului ”fluid” proaspăt inventat la nivel european de omologi- NU SE IMPUN ÎN ȘCOLI. Iar USR este un partid de stînga. Chiar dacă el își spune de dreapta. Chiar dacă nici măcar membrii din interior nu fac deosebirea între cele două forme de guvernământ. Chiar dacă acum ambrozia nu are culoare politică- în timp, ea se va contura.
Cum să propui soluții pentru Natalitate, atât timp cât tu , USR și chiar PNL (prin personajul fără conștiință numit Președinte), impui educația LGBT în școli, apoi militezi pentru integrarea  pedofililor în această comunitate tot mai protejată, din neglijența oamenilor, la nivel global? 

Pentru cei care au deschis mai tîrziu ”televizorul”, educația lgbt merge în paralel cu distrugerea identității naționale, a culturii și a personalității de tip”vechi”, mai exact omul clasic, care citește și studiază, care gândește liber, care i-a citit pe clasici, care își întemeiază o familie, are câți copii vrea el, pe care îi educă fix cum consideră el, are o afacere și n-are nevoie de un stat agresiv care să-i legifereze până și spermatozoizii, sau care să îi pervertească copilul încă din grădiniță, îndoctrinându-l, furându-l din inocență și oferindu-l pe tavă, servil statului. Pe scurt, lgbt este minoritatea strategică a socialismului și a comunismului, preluând tactici fascist-culturale prin care ”totul este și devine politic”, totalitar.
Revoluțiile și tendințele delicat-distructive ale acestui partid USR sunt însă la vedere. Folosind tactici de propagandă ”eliberatoare” pentru popor, este gata să distrugă cu o forță pedepsitoare, ca un soi de iluminat, tot ce-i vechi, chiar dacă acest ”vechi” a fost și s-a dovedit că poate fi încă bun și folositor. Astfel, minunata lume nouă preconizată de mari vizionari observatori la orizont (Aldous Huxley, spre exemplu, sau Orwell, în ”1984” ), sunt doar cîteva repere de căpătîi la care prin tehnici precise se poate ajunge, și a început să se ajungă deja. Stradă cu stradă, firește, poți să schimbi România. Și om cu om. Egalitatea este visul ideologic al executantului USR care se aliniază, nu-i așa, la dictatul ”lumii bune”, al cărei ideal este atent șlefuit în laboratoarele de imagine unde lucrează pentru noi specialiștii. 
Dar să revenim la asfalt.
Ce legătură este între bordura din comună și alegerea candidaților din partea USR la o oarecare primărie sau Consiliu local?   Tocmai Legitimitatea puterii, obținută pas cu pas prin consimțământ prin înmulțire. Ca orice șarlatan carismatic de nivel înalt, întâi oferi dulciuri, seduci, apoi după ce ți-ai fabricat autoritate și ai preluat simpatia maselor, promovînd oameni naivi carismatici care nu au nimic propriu, al lor, de zis, poți să răpui o idee, o identitate, o libertate, o țară. Nu spun că ai noștri candidați sunt șarlatani, spun doar că există mreje. La nivel local este o ofertă atrăgătoare, seducătoare aș spune. Curățenie pe străzi, asfalt, iluminat stradal, beneficii materiale pentru terți, planuri smart, parfum în wc-uri publice, etc.  Drept e, multe proiecte le-ar putea genera și implementa chiar și un absolvent de liceu. Dar cînd toate acestea se vor fi implementat, cu ce rămânem? Eu una nu pot accepta să îmi vând copilul, educația și viitorul apropiat al orașului, și implicit al oamenilor, al țării  așa cum mai este ea în anii aceștia, pentru că un partid îmi promite că îmi curăță strada  și îmi sfîșie ambrozia din cartier. Această bișniță, troc sau schimb social este inadmisibil și incorect. Nu pot să-mi vînd simpatia, pentru ca în 2-3 ani, după ce sunt aleși, să abuzeze de bunăvoința mea, de încrederea oarbă acordată, pentru a-și impune agenda. Cu sau fără PNL.

https://gazetadecluj.ro/usr-sustine-comunitatea-lgbt-si-oficializarea-limbii-maghiare-drept-a-doua-limba-a-statului-roman/

Sigur că vor fi întotdeauna oameni de bună credință, care vor avea nevoia de toate acestea, însă este greu de conceput că un om harnic, care înțelege deosebirea dintre administrația unei localități și demersurile politice ulterioare legitimate de voturile obținute din sat în sat, stradă cu stradă, oraș cu oraș, e greu de crezut că omul harnic și gospodar al oricăror localități din țară nu va găsi resurse în administrație să rezolve aceste probleme. Sunt la îndemîna oricui, doar puțină voință să fie și organizare bună.  Sunt probleme ușoare, a căror rezolvare promisă de USR nu justifică trocul național făcut cu parșivitate de către acest partid, indiferent de drama, lacrimile și patosul vărsate în campanii impecabile finanțate cu migală de specialiști. Campanii care abuzează și fură la propriu emoțiile oamenilor, golindu-i de propriul discernământ. Emoția e labilă, oarbă, doamnelor și domnilor, întrebați orice specialist psiholog, psihiatru sau ”dezvoltator personal”.

Eu una nu pot accepta că mi se curăță strada, în schimbul educației copiilor mei pe termen lung, sau în schimbul anulării libertății conștiinței mele. Îmi curăț singură strada!
Nu mă poate seduce un plan administrativ al acestor oameni naivi, care fie nu își cunosc partidul și ideologia în care s-au înscris, fie o cunosc foarte bine, însă nu sunt în măsură să amintească de ea. Sau pur și simplu sunt acolo din alte interese. Aceștia sunt în timp însă buni executanți, incapabili să gîndească lucrurile pe termen mai lung, năuciți de promisiunile ilustre ale propagandei- atât îndreptate spre personalitatea lor adesea slăbită, cu principii puține, necunoscători ai politicii în străfund, cît și îndreptate spre publicul vulnerabilizat, neinformat, confuz, căruia li se adresează. Publicul țintă al USR nu va fi niciodată omul școlit, uns cu toate alifiile, trecut atât prin comunism, cât și prin noua libertate, trecut atât prin biblioteci cât și prin gospodărie sau fabrică, actual probabil antreprenor. Campaniile emoționale de acest fel se adresează celor care au venit ”tîrziu” , neavînd o bază solidă. Generațiilor dornice de schimbare- atît de dornice încît sunt gata să se debaraseze de propria agoniseală- social-culturală- pentru a -și vinde onoarea pe cîteva borduri mai frumoase. Cel mai probabil sunt aceiași care au fugit să-și facă provizii pentru că un televizor- o autoritate chestionabilă – a declarat că vine un oarecare război. Să definim război. Sau mai întîi, hai să fugim puțin să cunoaștem istoria și contextul și să oprim postul care ne prezintă obsesiv pe Vulpița sau Las Fierbinți.
 
”OAMENI NOI ÎN POLITICĂ”.

O altă problemă a USR -ului este calitatea oamenilor care se simt atrași de acese idei și ”soluții” la probleme, ce-i drept false, și care au fost ”lansate pe piață” precum un produs făcut în laborator. Și totuși, vocal acum. Sigur, orice pădure are uscăturile ei, însă permiteți-mi să spun, că sunt păduri cu uscături vrednice și păduri cu uscături  nemernice. Fiind partidul și conglomeratul politic la nivel de imagine publică și de mase, el îmbrățișează pe cel diferit, cel marginalizat, cel neinclus, cel frustrat, cel care s-a simțit stingher până acum, lăsând loc până și prostului clasei și celui mai psihopat dintre oameni să se alăture. (nu zic că alte partide nu au, dar cel puțin își țin tulburările-n frîu și nu impun psihopatologia ca lege). Noul proletariat este frustratul  a cărui complex de inferioritate este orientarea sa sexuală, inteligența, urîțenia, personalitatea tulburată, răutatea, viclenia, slăbiciunea de caracter, infantilismul, senzația de ”wannabe”, lenea și chiar orgoliul prostesc. Un exemplu este tipul acesta, primit cu brațele deschise de tolerantii din USR.  Faceți cunoștință cu Ariel coadă de purcel. Cel mai relevant studiu de caz din multe altele, despre faptul că inclusivitatea dăunează grav societății. Priviți:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/candidat-usr-la-consiliul-general-viral-pe-internet-sunt-ariel-coada-de-purcel-1271170

Cine vrea meritocrație, nu poate să-mi spună că susține pe cineva din USR. Pentru că a fi în USR implică a-ți da jos conștiința, a te alinia și aliena gîndirii de turmă, de grup și a milita pentru eradicarea pașnică a tot ce e bun dar vechi, și care mai funcționează ! Dacă USR ar afla că membrii lor care astăzi promit curățenie pe stradă, susțin de fapt familia, cred în Dumnezeu probabil și mai au o conștiință normală, i-ar ejecta din partid. (Vezi cazul Matei Dobrovie). În realitate- ei sunt folosiți doar- o vreme, mizându-se abil pe dorința și entuziasmul lor de a fi ”oameni noi în politică” . Sau vor fi chemați la același troc lipsit de onoare. De dragul corectitudinii politice tot mai prezente și la noi. Nu poți să spui despre cineva că e înalt ca bradul, nu cumva să ofensezi bradul. Sau să nu-i ofensezi pe cei care sunt scunzi.  Noua dictatură a vorbei- iat-o aici !

 

Fabricarea Omului Nou prin REEDUCARE

Ideea de Om Nou este mai veche. Omul nou, așa cum a fost încercată făurirea lui încă din comunism, este un revoluționar aspru, gata să lupte pentru autoritate, el avînd rolul de a înlătura răul existent în lume, chiar dacă acel ”rău” era de fapt ceva bun. Astăzi, revoluționarul este asemănător cu ”cetățeanul vigilent”, sau vecinul- erou care sună la poliție pentru că n-ai purtat mască pe stradă.  Ideologizarea și trecerea în subordinea statului a tuturor domeniilor vieții sociale și intime a dat naștere și continuă s-o facă, la relativizarea moralei, sau modificarea inversă a ei. Așa se explică faptul că în ultimii ani, noțiunea de familie și credință au fost perisate , alungate și marginalizate în sfera ”anormalului”, a celor care ”nu sunt în pas cu lumea”, a ”medievalilor”. USR și membrii săi de la un nivel mai înalt nu suferă aceste, în opinia lor -”constructe sociale” care au oprimat de-a lungul secolelor pe cei marginalizați. Așa ne explicăm faptul că sunt printre primii dornici să ofere dreptul pedofililor de a înfia copii, sau ”dreptul” homosexualilor de a-și întemeia familii, de a crește copii. Sub marea umbrelă a ”drepturilor omului”, USR- dar și PNL și o parte din PSD (Psd încă se mai gîndește) oferă în mod conștient aceste ”privilegii”, cu atac direct și sfidînd întreaga existență sănătoasă umană. Ca să poți să oferi drepturi omului și să reconstruiești din fașă orînduirea și civilizația, pe termen mediu-scurt, întîi ar trebui să știi să definești OMUL.

Spălarea creierelor de odinioară, se petrece astăzi prin lozinci și fraze scurte electorale desprinse din dorințele lumii.  Dacă în comunism avea loc robotizarea individului și dezrădăcinarea lui forțată, prin tortură sau forță și amenințare, astăzi lucrurile se petrec diluat, cochet, cu mănuși. Justiția populară pedepsește și azi- orice este împotriva dictatului propagandistic lucrat pe facebook- mai ales. Gulagul este marginalizarea. Sau, la case mari, cenzura in algoritm. Nu poți să-i spui unui membru USR că psihopatologia și profilul psihologic special al militatului lgbt sau al unui transexual inserat politic este neadecvat cadrului oficial în care activează. Ești un om medieval, nu ai încredere în valorile ”occidentale”, sau mai rău: ești un hater, un urîtor de oameni, acuzat de Hate Speech.

 

Noi nu credem în moralitatea eternă şi considerăm perimate toate poveştile despre moralitate!”

(Lenin, la Congresul Comsomului, 1919)

 

Apoi, ca și cum haosul și ilaritatea evenimentelor, discursurilor și susținătorilor USR din ultimul an n-ar fi fost de ajuns, apare scandalul falsificărilor semnăturilor pentru acțiunea demonstrativă ”FĂRĂ PENALI în funcții publice”. Conducerea USR a eliminat-o apoi pe doamna respectivă, care, avînd probabil un fler idealist aparte, a considerat că este bine să spună despre cele întâmplate. De apreciat, de neapreciat însă naivitatea ei. Prin urmare, cei care spun că luptă împotriva corupților sunt și ei niște corupți la rîndul lor.

 

Apoi, îmi doresc o țară și un oraș, o comunitate inteligentă, nu una care promovează incultura, ignoranța și lipsa de carte, sau mai rău, care se îndestulează cu postări de facebook fără măsură, și judecă tot ce vede, citește și aude prin filtrul unor meme-uri electorale gata digerate de alții.  N-am cum să votez cu un partid al cărui coeficient de inteligență per membru nu depășește media IQ-ului unor copii de gimnaziu, olimpici

la română sau mate. În perioada controversatului și mult-disputatului referendum pentru Familie, mulți simpatizanți USR, lideri de opinie PLUS și membrii ai societății civile care a aderat la crezurile acestui partid au dat dovadă de analfabetism funcțional, demonstrînd încă o dată, că cel mai probabil educația adevărată nu mai are ce căuta printre oamenii de rând, în locul ei substituindu-se interese de grup, idei psihologice îndesate cu forța și debusolări de mase. Niciun lider nu ar avea voie, în termeni legali, să fie atât de…prost!

Aici este dilema Oanei Pellea, actrița de renume, lider al societății civile, care nu înțelege o simplă întrebare. Iar alături, o postare maximă a lui Claudiu Năsui. Q.E.D.

Și ca să fie treaba treabă, intelectualul de noa 9,50 al României (atât ne permitem probabil deocamdată) care uneori spune bine, alteori cotește, alteori deviază sau exagerează, împinge spre noi un adevăr dur, implacabil, care a reieșit în urma unor analize. Se referă într-adevăr la celebrele proteste REZIST , de pe vremea cînd nu puteai să te înțelegi cu nimeni într-o dezbatere, pentru că toți urlau la tine, de la mic, la intelectual, la mare. Sigur că de atunci, lucrurile s-au schimbat. Astăzi ești blocat direct din newsfeed.

 

Acestea fiind spuse, chiar dacă n-am cuprins totul deocamdată, vă invit pe speță analitică și conștiincioasă, conștientă și nealterată de fuziuni amoroase viciate de neștiință, manipulare și entuziasm, să gîndiți, înainte să votați….

Și deși ni se spune că nu votezi partidul, votezi Omul , țin să precizez că afirmația și îndemnul acesta este prostesc, și arată de fapt fix nivelul de cunoaștere și formare al celui care îl asimilează. Nu, oameni, nu votezi Omul, votezi Omul și partidul. Cu cît mai congruent omul cu partidul, cu atît mai mare succesul și organizarea. Cu cît ma instabilă relația, oportunistă și lipsită de fundament și viziune administrativă dar și  politică, aflîndu-se în interese sau chiar conflict, cu atît mai lipsit de succes și mandatul. Pentru că așa cum vei spune că votezi omul, vin în urma ta sute și mulți alții, făcând același lucru, așa cum s-a întâmplat și la alegerile anterioare, chiar și de după căderea comunismului.

Acestea fiind scrise, așa cum chiar membri ai USR-ului au declarat acest proiect ca fiind un Start-up, subscriu. Nu poți să faci politică din scîrbă de cultură, peisaj, ambient și oameni. Nu poți să faci politică folosindu-te de oameni naivi care nu cunosc ideologia propriului partid, fie pentru că n-au timp s-o caute, fie nu sunt interesați de lucruri pe termen lung. Nu poți să faci politică tu considerînd țara, orașul, cartierul, o companie la cîrma căruia te așezi, făcînd negoț atrăgător cu borduri și asfalturi, pe de o parte, pentru obținerea libertății conștiinței și a libertății de exprimare, de identitate, de personalitate și de alegere liber consimțită a educației, a credințelor și a libertăților de orice fel, prin supunerea unui ”anti-vot” complet nedemocratic, care se folosește de psihologia tulburată a unor minorități, pentru a impune egalitatea de gen, egalitatea de stare, egalitatea de conștiință, egalitatea de venit, egalitatea de gândire, egalitatea de abilități, egalitatea de orice fel, de dragul unor nocive și mai vechi aspirații. Nu uit și ura efervescentă și disputele din campanie declanșate de USR-iști împotriva eruditului Paleologu. Dar asta nu-și are locul acum aici.

Nu pot să suțin un partid socialist, un mai modern și bine-pust la punct vizual-imagistic partid decît PSD-ul, care mizează pe inteligența de nivel LAS FIERBINȚI a oamenilor, pozând avantajos în cobai ai propriei administrații ușor de făurit pe nevoile oamenilor care în orice circumstanță, se pot rezolva administrativ, și nu prin acest troc dificil, prin care ni se cere să închidem ochii, conștiința, cunoașterea și sănătatea psihomorală, de dragul curățirii ambroziei și a gunoiului, din orice localitate.

Și chiar dacă jocurile politice par a fi  făcute pe acest palier al implementării proiectului socialist la nivel de țară, de mase, un proiect deloc agresiv, așa cu ai fi tentat să crezi, privind istoria și tehnica sa de implementare- ba dimpotrivă- este foarte cuceritor și ademenitor pentru neiscusiți, țin să precizez că dacă înlocuiți USR cu PNL, rezultatul în teren este aproximativ același, cu ceva mai puțină publicitate. Ce USR visează, adesea PNL doar implementează. Cu sare și piper,  și cu tone de afaceri la activ. Vă îndemn să votați, așadar, pe termen mai lung. Votați corect, lucid, imuni la campaniile emoționale seducătoare care promit incredibila și extraordinara schimbare la față  – de dragul cuceririi libertății, conștiinței și personalității tuturor.  Votați privind măcar puțin și dincolo de ambrozie, bordură !

Votați pe termen mai lung, responsabil !

 

.

 

__________________

VETO

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comments

  1. Corectitudinea politică:
    Doctrina ilogică şi imbecilă, promovată de o minoritate delirantă, care în esenţă susţine că este posibil să apuci un rahat de partea lui curată.

    Nu ştiu cine a spus-o, dar mi se pare o definiţie foarte bună.

Comentariul tău