Secretul longevității în anul 2030. Preview la ceea ce devenim…

Anul 2030. Un domn de 99 de ani este întrebat:
-Care este secretul longevității dumneavoastră?
– Facebook!
– Ați lucrat acolo?
– Nu. E simplu: l-am descoperit pe când eram cu nepoții, mi l-au prezentat ei, și de atunci nu mă satur. Nu mănânc, deci nu mă otrăvesc. Toate alimentele noastre sunt pline de E-uri: merele, roșiile, ceapa și pătrunjelul babelor, toate sunt infectate cu radiații solare nocive. Nici apa nu e grozavă, ea conține bacterii și niciodată nu provine din sursă sigură. În fond, am renunțat să mai alimentez magnații care fac comerț cu resursele naturale ale pământului. Așa că beau de la robinet!
…Nu mă cert, deci mă mențin. De când vorbesc foarte puțin, am devenit un om deosebit de liniștit. Simt așa, că mi-am expandat conștiința. Am învățat că întotdeauna este bine să taci, chiar și când știi că ai dreptate… spune domnul respirând lent, grăbindu-se iritat vizibil de ceva, către monitor, unde începe să scrie un comentariu anti PSD. Așa că începe să scrie: CAPS LOCK: ”F &(***-VĂ**** că ne-ați furat țara hoților, huooo, ***. O doamnă în vîrstă îi răspunde, așa că are loc un schimb de replici scrise deloc îmbucurător: încep să se jignească, combativi în comentarii tot mai acide. După nici 3 minute de transpirații, domnul nostru revine, și cu un gest tâmp pe față, debusolat și confuz vizavi de realitatea aceasta, și întreabă:
-…ăăă. unde am rămas? Ah, ziceam că sunt o fire pașnică. După cum vedeți, vorbesc puțin și precum asceții la bătrânețe, prefer singurătatea, în apele mele, că afară am auzit că oamenii îs tot mai răi…și toată lumea jignește pe toată lumea. Eu drept vă spun, sunt om bun, vedeți, sunt pașnic…
De asemenea, continuă el, nu fac efort, deci sunt conservat. Nu gândesc, deci sunt relaxat. Când am totul la îndemână la un click distanță, este incredibil cum nu mai trebuie să mă obosesc să aflu și să fac conexiuni, să îmi dau seama singur de lucruri, totul e la îndemână. Și nici măcar nu trebuie să călătoresc pentru asta.
Nu am nici măcar dușmani, deci nu am nicio grijă. Nu am o familie alături, deci nu trebuie să muncesc. Îmi ajunge pensia. La ce prăpăd e în țară, pentru cine să mai muncești, pentru hoții ăia? …și revine la monitor cu un dezgust pe față. Se întoarce apoi, după ce verifică inboxul pe feisbuc, și zice:
-în loc de bani fac Like-uri, și în loc de vorbe dau SHARE. Nu fur, dau copy-paste, nu mă înfurii, dau Block. Nu socializez, dau add… Eu după mult timp pot spune, locuind pe același scaun de mai bine de multe multe luni, că ”Simt că trăiesc! ”
Calculatorul acesta a obosit doar. Se pot vedea tastele șterse, și undeva în dreapta ecranului, ultima flegmă pe care am dat-o când m-am certat cu o proastă pentru că era de dreapta. Îi știu io bine pe toți ăștia, se dau mari cititori și oameni de carte, în realitate sunt niște infatuați, care se îmbracă frumos și au maniere, dar numai în poze, că în comentarii, nici nu prea înțeleg ce tot spun. România e vai mama ei, din cauza hoților, și nimeni nu face nimic… să ieșim toți în stradă, huooo… bip bip… sună chatul… revine la monitor.
România înflorește cu oameni ca el.

Mom-looks-through-binoculars
Tony Luciani photography (C)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *