Când m-am angajat în IT, mi s-a spus că IT nu este doar despre cifre și litere înșirate, că o să fie bine și e o meserie de viitor, care îmi va asigura câștiguri financiare. După câțiva ani petrecuți în câmpul muncii, mai bine zis de lucrător, am zis că e momentul să spun colegilor și nu numai, care-i treaba cu industria.
Mi s-a spus că nu am nevoie de facultate și nici de zile de studii și formări, deși am terminat o facultate de specialitate, și sunt inginer de profesie, IT ul a fost oarecum un domeniu potrivit pentru mine, chiar dacă nu am avut nici un curs în domeniu.
După primele luni, începuse să fie satisfăcător și în afară de multe zile petrecute la birou peste program, n-am simțit că aș fi vreun nefericit profesional sau că duc lipsă de un salariu. Apoi, am început să investesc în dezvoltarea mea personală, să am mai multă grijă de mine, iar compania și ea ne susținea cu diverse cursuri, afirmându-și mândria față de noi ca și angajați. În toate articolele din presă veți putea citi despre cât de multă libertate este în companiile de IT și cât de fericiți sunt angajații, respectați în societate și având salarii mari.
În fiecare an, o mulțime de joburi și oportunități de dezvoltare de softwareuri și aplicații, atrag prin anunțuri de angajare care mai de care mai creative, care le spun angajaților  despre cât de bine și confortabil este să lucrezi cu ei. Pe lângă asta, în societate, IT ul este destul de respectat, iar softwarerurile și aplicațiile sunt bine văzute, fără însă a se discuta și despre lucrurile care nu se spun, dar pe care noi, cei care lucrăm zilnic cu astfel de lucruri, le cunoaștem. Când nu prea știi încotro s-o iei profesional și vezi astfel de anunțuri, este destul de ușor să crezi în ideea de succes, însă multe sunt doar ambalaje.  Anunțurile în domeniu sunt de nivelul ”merge și fără studii”, ”merge și fără diplomă”, lucru care ne-ar putea face să credem că nu ai nevoie de cine știe ce cunoștințe, deoarece multor companii nu le plac angajații care subminează autoritatea. Se face mișto de patronii români că ar fi nesimțiți, sau având aere de superioritate, dar când trebuie să treci pe la o grămadă de mese neprimitoare, pe care stau grămezi de lucruri inutile pentru a spune o părere, iar apoi ești trimis pe aplicații, unde nu îți răspunde nimeni, asta este considerat respect. Ceea ce companiile acum fac cu oamenii, prin impunerea tehnologiei și a automatizărilor, în opinia publică,  în IT se întâmplă cu noi aproape zilnic. Credeți că suntem fericiți? Uitați-vă cum ne îmbrăcăm. Unii dintre noi nu ne spălăm cu zilele, prea obosiți să mai facem ceva după muncă. Sex? niciodată. Seriale ieftine cu abonamente la fel de ieftine? bineinteles. Sex de proastă calitate? tehnologia aici nu ajută. veganism forțat de dragul de a părea că avem grijă de noi? Ne-ar marginaliza colegii. Discuții despre nimicuri doar ca să nu stai la țigară singur? Sală ca să părem bărbați? Dacă n-am fi izolați psihologic și amețiți cu aplauze false că am fi buni la ceva în afară de a avea un salariu respectabil, nici sala n-ar ajuta. Uneori mai dăm de câte un material de dezvoltare personală de calitate, pentru că majoritatea ne sunt impuse de către manageri. Nu e nimic respectabil în profesia mea, în afară de salariu. Însă pentru că am văzut multe postări de dezvoltare personală de la oameni care au timp și împlinire să se ocupe cu așa ceva, respect lor, știu că oamenii trebuie respectați pentru ceea ce sunt ei nu pentru salariu sau pentru autoritate care abuzează de legi sau plătesc politic pentru a impune produsele. Când o firmă are contract cu statul, nu e normal, dar când o companie IT impune produsele sau impune în mod nenatural obligativitatea folosirii produselor,  cum se numește? Dacă mâine o companie decide că meseria de casier trebuie să dispară pentru a-și impune produsele, nu poate fi vorba despre evoluție ci despre impunerea tehnologiei, ori eu ca angajat IT în mediul privat, consider acest lucru un abuz. Cu ce e mai respectuoasă meseria mea decât cea a unui soldat care invadează o țară și distruge viețile omenești? De ce aș fi eu, ca și angajat al unei companii IT care fabrică anumite aplicații și softwareuri pentru a marginaliza meserii și oameni și a susține că ne face un bine, invadându-ne bunăstarea în care stăteam bine până acum? Dacă invadezi o țară și furi zâmbetul unui copil lăsându-l pe drumuri, și acest lucru este condamnat de către societate, cum pot eu, angajat în IT, lucrând la proiecte dăunătoare și care au invadat libertatea oamenilor, să am pretenția de a fi scutit de impozit? De ce aș fi mai presus de lege? Doar pentru că am un salariu mai bun?  Nu cred că suntem atât de cocalari, încât să fim guvernați de nevoi financiare, fără să ne gândim dacă ceea ce facem ne împlinește, ajută, este normal.

Am mai citit însă ceva pe feisbuc, la un coleg care are mai mult timp ca mine să se ocupe de lucrurile care contează.
”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos”.

Nu știu cine a zis-o, dar mi-a plăcut și cred că este ceea ce avem nevoie să știm.

Softwareuri și aplicații despre care se spune că ar fi atât de necesare.

După scandalul cu caserițele și având dese cunoștințe care au început să aibe probleme la locul de muncă din cauza roboților sau software-urilor care încercau să le fure treaba, am stat să mă gândesc dacă acest lucru are legătură cu ceea ce am realizat și eu și colegii mei, în cadrul companiei.

Știm că în ultimii ani, industria de software și servicii IT a crescut mai rapid decât economia națională, având un ritm de creștere de peste 15% pe an. Într-o țară în care oamenii țin la ceilalți oameni și le pasă pentru locurile de muncă și nu doar atât, pentru profesiile celor mai mulți, eu ca și angajat, am stat să mă gândesc foarte bine dacă meseria mea aduce un folos societății, ținând cont că am lucrat pe unul dintre proiectele care a realizat casele self pay, în urmă cu ceva vreme, iar acum, se discută despre proiecte prin care datele sunt folosite pentru a gestiona și restricționa anumite servicii și chiar cumpărături, ori acest lucru, dacă stai să te gândești, înseamnă puțin restrângerea libertăților noastre.

Deși ar putea fi văzut ca un scop bun, dar mai mult ca o idee despre care nu știi nimic, sau nu ți se spune, sau unii sunt prea orbiți de entuziasm ca să îi vezi rezultatul, acest lucru le-a plăcut și colegilor mei, până zilele acestea, când văzând anumite opinii și ceea ce au spus tot mai mulți casieri, am zis că nu se poate să fie vorba doar despre așa ceva. Spun asta în condițiile în care managerii alături de care lucrăm sunt foarte entuziasmați de produsele și softwareruri de acest fel. Deși nu ne înțelegem aproape deloc bine și uneori am senzația că fac parte dintr-un mediu inuman, lipsit de empatie și toleranță față de ființa umană (în vremuri aglomerate, aveam program fix de masă și programare de ședințe în care nu aveam voie să vorbim decât urmând anumite reguli și subiecte de discuție cu privire la proiect), însă aceste lucruri fac parte din rutină. Și totuși, acest entuziasm mă sperie uneori, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat în cazul casierilor, iar dacă în alte țări, oamenii își permit un job, la noi lucrurile nu stau chiar așa ușor, pentru că nivelul de trai este mult mai scăzut, așa că ducem lipsă de joburi pentru oameni fără studii.

Mai mult, în ultimii ani, s-a promovat mult ideea de anajgare a persoanelor cu dizabilități la caseriile hipermarketurilor, precum și joburi pentru tineri, part time, bazat pe nevoia lor de a -și câștiga un salar făcând un lucru nici greu nici ușor, dar unde sunt potriviți datorită abilităților lor în lucrul cu oamenii, a amabilității și acelor lucruri care mie și colegilor ne fac ziua mai bună, după o zi de lucru la birou. Noi avem zile că nu vorbim cu nimeni.  Să nu credeți că suntem clienții aplicațiilor, poate apreciem mai mult lucrurile normale, la noi toată lumea e atât de rece și impunătoare, ai zice că oamenii ăia nu-s fericiți că lucrează acolo. Dacă ai ceva de transmis, ești trimis pe aplicație. Dacă ai mesaj pentru HR, ești trimis pe aplicație. Acolo de multe ori sunt probleme și nu poți să spui ce te doare. Și poate că nici nu au cum să fie fericiți, deoarece e mai greu la noi cu împlinirea și cu sănătatea.  Colegele sunt cum sunt, nu e cazul să susțin lucruri pe care toată lumea le știe, iar acest lucru se reflectă în calitatea relațiilor și în societate. Și asta îți dai seama după ce citești puțină dezvoltare personală și începi să faci lucruri raportat la tine și la ceilalți, dintr-un mod mai puțin intruziv, fără a impune anumite șabloane sociale a căror date financiare îi dau pe spate pe cei mai mulți.  În IT, singurul câștig sunt banii, dar după program prelungit, nu prea ai pe ce să îi cheltui și nici nu te bucuri de viață. Distracțiile cu care ne lăudăm, atât eu și colegii, sunt trecătoare, ne ajută doar să facem față la o nouă săptămână de lucru, apoi ne punem zâmbetele impuse de companie, și facem ce zic ei că ne place.  Apoi ni se spune să cheltuim salariile tot pe aplicații, lucru care nu ajută pe nimeni. E mai multă promovare pentru job decât frumusețea jobului.

Când lucrăm fără să știm la experimentari cu scopul de a produce schimbari sistematice asupra noului contract social care guverneaza viitorul muncii, prin introducerea unei etichete locale care sa actioneze ca instrument financiar… spuneți voi ce părere aveți despre asta. Pentru omul de rând, se prezintă ca fiind ”un mediu mai sigur la cumpărături” sau ”uită de grija mersului la cumpărături”, ”uită de grija de a avea o relație”, sau ”fii smart și stai pe canapea toată ziua”, plătind abonamente unor aplicații care nu aduc beneficiu. Sigur că mersul la psihoterapie și psiholog pentru cei mai mulți poate fi cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla, după o săptămână de nevorbit la job, în care ai de-a face doar cu aplicații și mesaje  care îți transmit că ești prost, idiot, că nu te descurci cu aplicația, sau că ne pare rău, nu este disponibil. Nu mai zic de clasicele ”cu ce te putem ajuta”. Nici măcar persoanele cu dizabilități nu s-au simțit atât de marginalizate vreodată, cât ar trebui și suntem, pentru aceste lucruri, despre care se spune că ”ne fac viața mai ușoară”.

O altă problemă este relația cu mediul politic, pe care compania noastră l-a avut. Am avut câteva proiecte premiate de către ANIS , la Gala IT, însă din discuțiile cu manageri de proiect,  multe softwareuri fabricate la noi, se doresc a fi ”îmbunătățite” în alte state, iar apoi vândute statului ca și parte din proiect de robotizare și automatizare, despre care orice companie IT este mândră să vă spună mai multe.

Eu revin la caseriță și întreb dacă acesta este rolul nostru în societate, de a lucra, fie și pe salarii peste medie, la denaturarea lucrurilor care ne plac și care funcționează. Pentru că în hipermarketuri, lucrurile nu mai stau așa cum erau mai demult, când era frumos și plăcut să te afli între oameni, chiar dacă uneori trebuie să aștepți la rând. Noi suntem mereu  în grabă, și ni se impune graba sau soluția impusă cu orice preț, deși nu avem nicio problemă cu asta, cei mai mulți. Îmi lipsește caserița la fel de mult cum îmi lipsește mersul la ghișeu, unde dacă întâlneam o doamnă amabilă era bine, dacă nu era amabilă, tot deveneam eu mai tolerant și mai bun. Însă toleranța dintre noi este doar ceva care nu există, tolerăm totul pe feisbuc dar în realitate, nu tolerăm nimic. Izolarea față de ceilalți e singura problemă psihologică pe care o avem, și mai  ales izolarea față de noi înșine. Când ești cu gadgeturi și interacționezi cu lucruri inutile, nu mai ai timp de tine. Sedentarismul e boala secolului dar ce bine că avem o aplicație care să ne țină pe canapea în timp ce ne spune câte calorii să consumăm făcând tumbe jignitoare în fața unui automat, pentru a obține mici reduceri. Nu tolerăm un job al unei caserițe pe care oricum o subestimăm, pentru că ne dorim să impunem tehnologie în locuri în care aceasta nu ar avea ce să caute, îngrămădindu-ne la cozi la automate, păziți de paznici. Ce urmează, să fim păziți de roboți? Există astfel de proiecte în IT, să nu credeți că vorbim s.f.uri, vă punem la dispoziție o listă cu toate proiectele din IT care trebuie să vă dea de gândit. În compania noastră, ne sunt supravegheate orele de muncă, și dacă cu omul te poți înțelege, când ai penalizări pentru că ai stat la țigară mai mult, sau ai făcut orice altceva pentru tine, și ți se ia din salariu automat, pentru că asta fac automatizările, fără să ai niciun drept de scuză. Când acest lucru se va întâmpla în societate, și oamenii își vor da seama că IT ul n-a plătit impozit pentru că s-a ocupat cu aplicații pentru o guvernare pe care n-a votat-o nimeni și care nu îți dă voie să-ți cumperi anumite produse numai dacă ai făcut anumite lucruri, veți aprecia mai mult ceea ce aveți deja. O formă de eliberare condiționată, dacă vreți. Aplicațiile la care lucrăm în prezent sunt pentru medicina care dorește să salveze oamenii, considerând că a nu lăsa pe cineva să consume un aliment, este o măsură de prevenție a bolilor. Lucrăm în prezent alături de o companie străină la acest proiect, însă nu de tot proiectul, și nu avem detalii despre ceea ce facem, însă atât vă pot spune. Acum gândiți-vă că mergeți la hipermarket și sunteți obligat să mergeți la case automatizate, care vă scanează medical, și vă spune că nu aveți voie să cumpărați un aliment deoarece vă dăunează.  Sau că ați cumpărat prea mult ceva și nu veți mai avea bani pentru seriale. Sau că trebuie să cumpărați prezervative deoarece v-a supravegheat fiind alături de o persoană de sex opus. Sau să primiți amendă pentru că ați înjurat un polițist, în timp ce vorbeați cu un prieten.

Și poate angajații din industrie nici nu știu de multe ori pentru ce lucrează. Noi facem softuri pentru comandă, pentru străinătate, sau verificări ce țin de anumite proiecte, nu mereu ni se spune care este produsul și la ce folosește. Sau mai grav, cum va afecta oamenii.

E ca și cum ai lucra într-o fabrică de arme și ai lustrui o parte, iar o altă companie ar avea anajați care ar face o altă parte, apoi produsul se ambalează ca fiind folositor.  În realitate, nu este folositor, deoarece nu există nicio problemă reală, la fel cum nu există problema cozilor la case, acest lucru nu a existat niciodată. Tehnologizarea este o agendă politică și cam atât, nu este o nevoie comercială și nici măcar o nevoie pe piața muncii, nu e o nevoie a oamenilor Asta trebuie înțeles de la cei care lucrează în IT, și care nu pot spune fără să nu urmeze impunerile companiei dacă produsul la care lucrează este util, folositor, sau ajută în vreun fel societatea, sau mai bine zis persoana, și nu doar ne face niște adormiți pe canapea. Sau mai rău, ne face să credem despre noi că suntem eroi, dacă le folosim, în timp ce vedem că aceste lucruri nu lucrează pentru noi și de dragul nostru.

Mi-au spus colegii că li se cere foarte multă empatie față de niște produse care nu ajută și că de multe ori nu știu ce să mai spună despre ele pentru a le face simpatice. Cred că trebuie să fii foarte prost să crezi că e ceva inovație acolo sau sprijin pentru oameni, apoi să vezi că se abuzează locurile de muncă sau să vezi că o firmă îți ia bani automat de pe card, sau că o aplicație la care ai uitat să te dezabonezi ți-a mărit tariful. Nu există așa ceva ca părerea clientului, respectul pentru el. Automatizările în HR fac același lucru, afirmă empatie pentru oameni, iar când ajungi la a-ți spune problema, ești plimbat de pe un site pe altul. Cu ce e asta mai evoluat și respectabil decât a te plimba la un ghișeu? Apoi îți ia ceva până te dezmeticești, experiența a fost mai degrabă una nefericită, neavînd comunicare, nefiind practic implicat în lucruri.

Se câștigă foarte mulți bani, se licitează, proiectele mari sunt finanțate de companii care dețin companii și de multe ori merge pe filieră politică. Site-ul unei primării care a impus verificări automate în trafic și care colectează anumite date își trece datele întâi într-o altă țară și apoi revine cu datele la primărie. Se poate întâmpla orice acolo, dar deși noi cetățenii între noi mergem în colaborări profesionale folosind contracte de colaborare și sau termeni și condiții, în aceste situații nimeni nu poate să garanteze nimic. uneori se încurcă lucruri, mai pică un server undeva , dar nu vei ști, deoarece noi și colegii ne-am ocupat de mesaje gen ”Ne pare rău, serviciul este indisponibil momentant, te rugăm să revii”. Și apoi te trezești fie că nu beneficiezi de acel serviciu fie nu știi ce se întâmplă, dar mesajul pare amabil.

Unicorni. Asta ni se spune că facem.

Se vorbește accelerarea proceselor de digitalizare în economie, dar și în administrația publică, lucru care va genera oportunități pentru companiile din domeniul IT. Încă e greu de crezut cum o aplicație care îți spune o zi bună sau îți face singură anumite lucruri, ne va ajuta să evoluăm ca oameni, mai ales că ne ține mai mult în gadgeturi decât în prezența oamenilor și a lucrurilor care contează. Viitorul sună bine” nu cred că este ceva ce poate fi impus, ținând cont de scandalul caseriței și implicarea multor oameni în a susține meseriile, chiar dacă la automatizări și alte lucruri am lucrat și noi ca și specialiști. Însă nu cred că un tânăr căruia i se spune că robotii sunt ceva cool, își dă seama de implicațiile pe care le poate avea realizarea lui. În unele state, roboții fac muncile oamenilor, nu înseamnă acest lucru o calitate mai bună a vieții, ci o plictiseală socială, o izolare și o marginlizare a ocupațiilor care ne ajută. Să nu -mi spuneți că un automat sau un serviciu self pay este un lucru pe care vi  l-ați dorit , sau la care ați sperat, însă știu cu siguranță că ceea ce ne avem de făcut este să ne luptăm pentru a păstra meseriile și a rămâne oameni. Există respect pentru caseriță și există respect și pentru meseriile care se doresc marginalizate. Să nu credeți că un robot va putea să vă facă vreodată o mâncare bună, sau să vă spună că arătați bine, sau să vă facă temele în locul vostru, dacă eu ca și lucrător în IT mi-am dat seama de nefericirea și inutilitatea profesiei, sper să vă dați seama și voi.

Sigur că s-a iscat scandal mare când un supermarket a introdus aparatele self-scan și toți doamnii și doamnele cu aere de superioritate, din acea categorie care nu își fac singuri freza la coafor și nici spălându-și farfuriile singuri la restaurant, se plâng, în opinia unora, că ”nu mai sunt serviți”. Obicei al civilizației și al aprecierii între oameni, foarte multe industrii s-au bazat pe serviabilitate ca și prilej de a bucura oamenii și de a oferi servicii de calitate. Începând de la hoteluri și până la restaurante sau servicii de menaj, taximetrie și medicină, a servi este la loc de cinste, arătând grija și respectul pe care cineva le are pentru celălalt, pentru oameni, pentru clienți, pentru ceea ce suntem în acele momente: mai buni, mai evoluați, mai plăcuți și mai folositori celorlalți. Iar ceilalți ne respectă pentru ceea ce le oferim, dându-și și ei seama că pot fi mai buni în relație cu celălalt, fie el și un ”job inutil”.  A servi nu este la feminin nici la masculin, de aceea este mai important decât victimizările celor mai mulți care fac apel la diversitate, atunci când ne referim la casieri sau la casiere. A servi este pentru cei mai mulți un lucru util și plăcut, pentru unii, o corvoadă probabil, căci a servi fără stimă de sine și respect față e aproapele nu face echipă  cu respectul, ba chiar slugă îl face.  Sluga corvoadei. De când e lumea modernă, și de când trăim și ne bucurăm de servicii și afaceri, fie ele mai mari sau mai mici, a servi aduce respect și apreciere, indiferent de meserii. Caserița, deși unii poate nici nu își mai dau seama dacă e femeie sau bărbat, dacă are o zi proastă sau zâmbește, poate trece neobservată de cei mai mulți, grăbiți în goana lor după cumpărături rapide, după boala omului modern de a face totul rapid, ieftin și să iasă el și numai el cât mai bine, chiar dacă are nevoie de aplicații, terapeuți și o grămadă de cărți de dezvoltare personală pentru a-și spune și a i se spune (uneori abuziv) că ar fi bolnav de prea multă modernitate.

Sigur că trebuie să îți descarci coșul la casă, era și este o treabă ușoară pentru cei mai mulți. Alteori, de cele mai multe ori, efectul psihologic al obligației de a-ți scana singur cumpărăturile, stând în picioare (deci nu pe scaun), înseamnă pentru mulți un impediment și o corvoadă. O mulțime de oameni renunță văzând fie coada formată, mai mică ce-i drept, dar cu timp de așteptare mai mare, deoarece oamenii se împleticesc făcând treaba asta, iar alții preferă cumpărăturile în locuri mai prietenoase, care respectă clientul și nu fac rabat de la calitatea experienței la cumpărături. Cei mai mulți însă, obișnuiți cu comenzi și livrări rapide, s-ar putea să vadă cumpărăturile mărunte pe care le fac ceva  ușor, deoarece majoritatea tinerilor nu fac cumpărături, bucurând-se de liniștea economisirii, salvând bani cumpărând mâncare junk din aplicații și gătindu-și rareori, lucruri banale. Nu ne batem capul cu lucruri gospodărești. Și atunci, de ce atâta dezbinare?

”Sigura muncă extra pe care o faci e să scanezi produsele, nu trebuie să fie un om să facă această muncă automată pentru tine”

Nici la restaurant nu ai nevoie de ospătar, poți să te menajezi singur, nu e așa mare lucru să -ți duci singur farfuria.
Și asta să o decidă dacă se poate cei care nu merg niciodată la restaurant, a căror masă e compusă din două chifle și o fleică expirată, adusă de un individ care nu s-a spălat pe mână niciodată, dar care te înjură că nu îi dai ciubuc. Evoluția tehnologiei de care ni se vorbește arată mai degrabă ca o formă de sclavie: un tip murdar și transpirat care pedalează kilometri, nerespectat, comisionat și presat de comenzi, fuge de colo colo pentru puțini bani, după cum îi dictează o aplicație. Crezi că ești departe de acest rol al sclavului fericit că primește niște puncte de bună purtare, în timp ce pe lângă el, se trăiește din nimicuri și firmituri?

self esteem, nu self pay.

Când ești prost, nu știi că ești prost, nu te deranjează, doar pe ceilalți din jur îi deranjează. La fel e și când ești castrat social în tehnologie. Nu știi că te neglijezi pe tine și ceilalți pentru nimicuri, doar pe ceilalți îi deranjează.

Faptul că unii oameni pretind că acest lucru nu este un efort și este în regulă și uman, mi se pare ridicol. Aceștia ajung apoi acasă, la partenerii lor, și au pretențiai empatiei și al respectului reciproc, au pretenția comunităților și apropierii dintre oameni, ne vorbesc despre umanitate, despre ce înseamnă să socializezi și cât de sănătos este să mai stăm de vorbă,

apoi susțin că a fi servit de o caseriță amabilă și drăguță, așteptând sau nu, ar fi ceva inutil. Aceștia simt nevoia să facă munca altora, chiar dacă nu știu nimic despre ea, pentru a s esimți superiori cumva, deoarece astfel de oameni nu pot respecta și aprecia munca celuilalt, dacă nu este cel puțin specialist, IT st sau CEO. Mulți dintre ei sunt probabil aceiași care se poartă urât cu părinții, cu natura, cu orice le aduce aminte de proveniența lor, cu orice le aduce aminte despre nefericirea  lor, despre ceea cce trăiesc refuzând colaborarea și comuniunea cu ceilalți, fie ei și mai prost îmbrăcați. Ar salva probabil pe oricine, dacă n-ar fi asta o muncă de jos pentru ei, astfel că au nevoie de apariții profilice care să le vorbească celorlalți despre cât de multe salvează aceștia, lăsând din propriu interes, oameni în toată firea fără loc de muncă, femei și bărbați având joburi de milițieni groaznice și alți tineri obligați să fie paznici la caseriile self, din cauza disponibilizărilor. Aceștia se simt amenințați de o caseriță. O femeie pe care oricum o desconsideră, le amenință statutul social de persoane alienate tehnologic, dornice să arate tuturor evoluția lor tehnologică, nu și cea umană.  Totuși, sunt doar păreri și majoritatea provin din persoane care consideră că a locui în altă țară decât propria țară înseamnă să știi ce înseamnă respectul față de celălalt sau față de meseriile considerate ” de jos”, te face și influencer sau părerist. Și totuși, au fost intervenții ale unor specialiști, de tip psihologi, care afirmă că oamenii care nu sunt de acord cu tehnologia trebuie să facă mai mult sex. O evoluție nefericită a dânșilor de a trece de la nivel de ”ești nf”, la afirmații publice care arată fie nepregătirea profesională, fie lipsa de grijă față de oameni.
Ca și cum modernitatea trebuie să fie un șablon potrivit tuturor, doar pentru că a zis-o cineva de la distanță, mult prea castrat psihologic să își dea seama de privilegiul de a putea vorbi la noi om cu om, fără să fim trecuți prin filtre sau zone neprietenoase de hipermarket păzite de indivizi care ne privesc ca pe niște infractori.  Despre aceste lucruri trebuie discutat, mai mult decât despre viața sexuală a celor care comentează.

Unei caserițe îi trebuie chiar câteva luni să învețe cum să își facă meseria și să deprindă încredere și obișnuință la locul de muncă, oricare ar fi el.  O caseriță nu este un automat, așa cum afirmă cei mai mulți în perioada asta. O caseriță nu este un automat, o caseriță este un om, uneori te întreabă dacă ai avut o zi bună, alteori zâmbește, alteori îți spune ceva, alteori îți dă rest mai mult, ca să poți face  o faptă bună, având stima de sine crescută aproape o lună, alteori îți dă rest mai puțin sau așteaptă răbdătoare, niciodată nu strigă ”hai, următorul”. Clienții fac asta uneori și nu deranjează. Este de nediscutat când cineva roagă să se mai deschidă o casă, uitându-se toți ca la un nesimțit. Despre aceste lucruri trebuie discutat în societate, nu despre inutilitatea unei meserii de care un om are nevoie ca să supraviețuiască, făcând o zi mai bună și celor care poate nu merită. O caseriță poate fi mai educată decât un client, din aceste motive. Urează o zi bună, chiar dacă e sau nu în politica firmei, și îți mulțumește, chiar dacă ea a avut o zi proastă. Însă cei care blamează această ocupație, au de cele mai multe ori o zi proastă, poate o calitate a vieții foarte scăzută datorită tehnologiei, altfel este lipsit de umanitate, ba chiar nepotrivit și nesănătos, să afirmi că o caseriță este un automat sau că jobul ei este irelevant pentru societate. Dacă ești un netrebnic marginalizat și nevorbit, ofensat și pus pe recenzii proaste la cumpărături, sfatul psihologului este să stai acasă. Nu avem nevoie la cumpărături de oameni care se grăbesc, se îmbulzesc și dau din coate pentru un produs la raft, privind cu superioritate la cei care au coșurile pline, au răbdare și chiar se bucură de o zi la cumpărături. Chiar dacă unii n-au ce pune pe masă… și chiar dacă unii stau la coadă cu răbdare, având doar câteva lucruri la ei.
OMul prost se grăbește mereu, e incapabil să managiuască timpul, stricându-l și obligându-i și pe alții să se alieneze la pretențiile lui. Neverificate, considerate patologie de către cei mai mulți specialiști, iar ca și alimentația, ca și alegerea calității vieții, o corvoadă.

Pentru aceștia s-au inventat automatele. Pentru cei care se îmbulzesc în alte ocazii, care nu dau doi bani pe amabilitatea caseriței, care nu apreciază bună ziua și care se uită urât, doar pentru că pari din alt film sau altă generație. Pentru cei care au joburi rapide, într-o epocă care disprețuiește oricum persoana, încercând să-i găsească tot felul de artificii spre a o face să uite că lucrurile frumoase nu se petrec în grabă.

self esteem, nu self pay.

Mâncarea junk, cumpărăturile junk, ia o cola și semințe pe grabă, bagă niște burgeri la self și prefă-te că nu vezi ce se întâmplă în jurul tău cu societatea, fii parte din schimbare. Și ce schimbare, chiar boală, dar cei mai mulți sunt prea ocupați să vadă. Se grăbesc. Viața pentru aceștia se rezumă la o aplicație, la o comandă, la stat degeaba în comunități care nu există și care și-ar scoate ochii dacă s-ar cunoaște între ei în realitate. La schimbatul lumii ca idee a unui viitor care ne fură  prezentul, având permanent auto idolatria de a fi atât de importanți și pregătiți pentru orice, mai ales pentru a ne îngrămădi la servicii care fac reclamă la boală. Într-o perioadă de foarte mare evoluție, a ți-o face singur era considerat o patologie, o lipsă de respect și stimă de sine, astăzi, dacă celor mulți li s-ar permite să vorbească și ar fi ascultați în ce privește aceste derapaje, ar fi Fă-ți-o singur, iar singurii pe care ne-am baza ar fi psihologii, psihiatrii poate, și duhovnicii care ne-ar salva.

Nu putem ști exact aceste informații, de aceea trebuie să fim întotdeauna pregătiți pentru un astfel de eveniment.

Autoritățile din România au publicat de-a lungul timpului ghiduri care ne învață cum trebuie să ne pregătim și cum să acționăm în cazul unui cutremur. Din cele mai importante ghiduri însă lipsesc și cele mai importante mesaje de informare cetățenească și mai presus de cetățenească, umană, pentru a ști ce avem de făcut.

De asemenea, pe lângă cunoașterea pașilor prezentați, este foarte important să avem pregătit un pachet de urgență, în caz de cutremur, care ne-ar putea salva viața, mai ales atunci când autoritățile nu pot interveni imediat. Nu și bunurile, însă, lucru pentru care trebuie să fim pregătiți.

Ce trebuie să conțină pachet de urgență

TRUSĂ DE PRIM AJUTOR

• leacuri din plante medicinale preferate
• după caz, leacuri pentru boli cronice, din plante medicinale sau remedii care se găsesc la liber în natură
• pansamente sterile, leucoplast, asta nu mai trebuie să spunem
• mască de praf, pe care deja o avem,

ARTICOLE DE SUPRAVIEȚUIRE

• aparat radio AM/FM portabil cu baterii de schimb, cât mai multe
• pozitivism și nădejdea că Dumnezeu ne va salva în orice împrejurare,
• o carte mică de rugăciuni, dintre cele mai banale,
• briceag multifuncțional
• pături sau haine în funcție de anotimp, preferate sau profesionale

APĂ ȘI ALIMENTE

• apă (înlocuiți apa o dată la șase luni): minimum patru litri, sau poziționarea strategică lângă o sursă de apă. La țară.
• conserve, cât mai multe și naturale, preferabil fără fasole
• alimente deshidratate, se păstrează pentru multă vreme
• sațietatea oferită de împrejurări: nu-ți arde de foame când e nasol, dar nici prea nasol, pentru că nădejde în Dumnezeu.
• batoane proteice sunt pentru îngâmfați, ce să faci cu ele, să te dai mare că faci sală?
• biscuiți din cereale, dar mai bine nerafinate
• după caz, alimente  pentru nevoi speciale: un pasaj biblic,  o carte frumoasă, o poezie preferată, un cântec pe care îl știi fără internet sau cât mai multe activități pe care le poți face și fără curent.

ARTICOLE DE IGIENĂ

• articole personale: săpun, soluție dezinfectantă pentru mâini, pastă și periuță de dinți, sau nu ai nevoie, ai citit deja pe net sfaturi despre cum să te cureți cu ce ai la îndemână prin casă sau prin natură.
• batiste de hârtie, șervețele umede, cât mai scumpe, în caz că rămâi fără, să știi să disperi. Sfatul specialistului: un colon sănătos nu are nevoie de așa ceva, dar probabil deja știți

DOCUMENTE

• carte de identitate, acte de proprietate ale casei, carnet de asigurări medicale (fotocopii)

Ce să faceți înainte de cutremur

• Executaţi lucrări de reparaţie şi întreţinere la persoana dvs. Îngrijiți-vă de cei dragi, iertați, binecuvântați pe cei care vă fac rău și ocupați-vă să vă bucurați zilnic de puțin. Apucați-vă de lucruri dragi pe care le-ați amânat, vizitați prieteni care v-au închis telefonul, aruncați la gunoi tot ceea ce ați citit la influenceri despre dezvoltarea personală și reparați-vă ce nu vă place în propria ogradă.
• Nu faceţi modificări la persoana dvs, în vederea obținerii de mai multă apreciere de la ceilalți sau unui post mai bun, sau a unor venituri mai mari, sau surprinderea unor momente care ar putea să vă aducă like uri, acestea vă afectează rezistența psihică în caz de calamitate. O fi cutremur dar e bine să nu ne dărâmăm și noi.
• Nu montaţi instalaţii și teorii necertificate provenite de la guri și maeștri care nu îl pomenesc pe Dumnezeu în antrenamentele lor, acestea vă pot afecta emoțional și pot distruge ceea ce ați muncit. Nu sunteți bolnav, nu aveți nevoie de vindecare, nu aveți nevoie de serviciile de dezvoltare personală ale nimănui.
• Pregătiţi-vă pachetul pentru situaţii de urgenţă; pachetul pentru situații de urgență conţine obiecte care vă ajută să supravieţuiţi timp de mai mulți ani, în cazul în care este nevoie să părăsiţi locuinţa, sau în cazul în care veți avea halucinații și veți crede că nu vedeți bine, sau auziți lucruri nemaiauzite, sau vedeți înfățișări care nu există, sau dacă întâmpinați emoții joase fără să aveți vreun motiv.
• Încercaţi să NU vă imaginaţi ce ar putea să se întâmple, indiferent cine vă îndeamnă online sau dintre prieteni să faceți acest lucru, pentru a vă întări în mod fraudulos întunericul și frica. Aceste tehnici ne produc daune emoționale și psihice pentru care niciun specialist nu ne va putea ajuta, ține de noi să ne punem nădejdea în ceea ce putem, iar programările de acest fel să stea departe de noi. Suntem bine.

Ce să faceți în timpul unui cutremur

• Adăpostiţi-vă imediat într-un loc sigur şi rămâneţi calmi până la încetarea cutremurului. Cel mai sigur loc de adăpostit este înainte de a se produce ceva, de aceea e bine să ne orientăm înspre locurile cel mai puțin predispuse la calamități. La țară.
• Dacă sunteţi în interiorul unei clădiri rămâneţi pe loc, nu încercaţi să ieşiți şi nu vă duceţi pe balcon. Se spune că nimic nu e întâmplător dar totodată cu o rugăciune e mai bine.
• Adăpostiţi-vă sub o masă, un birou sau o piesă solidă de mobilier şi ţineţi-vă bine de aceasta. Mobilierul de la ikea s-ar putea să aibe cea mai proastă reclamă a tuturor timpurilor, deoarece cei mai mulți români au considerat că piesele de mobilier tari nu au ce să caute în casele lor.
• Dacă sunteţi pe un hol, aşezaţi-vă în poziţie ghemuit lângă un perete interior. Întotdeauna e bine să porți însă o cască, un sfat pe care ziarele nu ni-l vor da.
• Protejaţi-vă capul şi faţa.   Purați cască !
• Îndepărtaţi-vă de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobile înalte, aparate de iluminat. Acest lucru se poate face oricând, e sănătos. A privi pe fereastră înseamnă a nu dori să te bucuri de soare, a privi în oglindă înseamnă a te închide în  lumea ta, departe de alții, a sta cu nasu în bibliotecă înseamnă a refuza frumusețile vieții, a te priva de lumina naturală. E bine să nu (mai) faci așa.
• Dacă sunteţi în scaun cu rotile, blocaţi-i roțile şi protejaţi-vă capul şi ceafa. N-ar avea ce să caute astfel de persoane în clădiri din care depind de alții să iasă.
• Dacă sunteţi într-un loc public (de exemplu: un magazin), adăpostiţi-vă în locuri cât mai departe de ferestre ori de raioane cu obiecte grele. Ținând cont că se promovează shopping-ul online, e o binecuvântare să mergi la magazin și să faci lucruri care îți plac, având în față o zi minunată și bucurie că faci ceva. Deci adăpostire fără frică. Asta este! Dar tot nu te-ai duce înapoi în lumea online! Vezi poate în lista de cumpărături, treci și o carte mică de rugăciuni.
• Nu ieşiţi afară unde aţi putea fi răniți.  Ncio calamitate nu ar trebui să fie pretext pentru subjugarea oamenilor să stea în online.  Vom ieși și ne vom asuma, pentru că nu trăim din frică, doar pentru că un televizor ne-a zis.
• ATENŢIE! Pe timpul cutremurului obiectele pot să se răstoarne sau să alunece, tencuiala din tavan se poate desprinde, iar geamurile se pot sparge.
  De asemenea, oamenii își dau seama valoarea agoniselii și importanța unei vieți trăite în armonie cu ei și cu alții.
  Obiectele mai pot să își scadă valoarea, sau se pot întâmpla minuni.
  În timpul calamităților, oamenii se pot ierta unii pe alții.
  În timpul calamităților, internetul s-ar putea să nu mai conteze deloc, iar oamenii să se îndrepte spre țară, să își dea seama că rolul și prezența în propria viață sunt mai importante decât ce părere avem în online.
• DACĂ SUNTEŢI ÎN EXTERIORUL CLĂDIRII, adăpostiţi-vă într-un loc sigur, departe de ferestre, clădiri, poduri, cabluri electrice sau stâlpi. Staţi la cel puţin 10 m de cablurile electrice rupte sau căzute. Din păcate marile orașe sunt împânzite cu cabluri.  Fără frică.
• DACĂ SUNTEŢI ÎNTR-UN VEHICUL rămâneţi în autoturism. După încetarea cutremurului, nu ieşiţi din vehicul dacă au căzut în jur cabluri electrice. În acest caz, aşteptaţi forţele de intervenţie. Opriţi-vă într-un loc sigur, fără a bloca drumul, departe de poduri, viaducte şi imobile. Fără frică!
• DACĂ VĂ AFLAŢI PE MUNTE fiţi atenți în jur şi căutaţi un loc sigur unde să vă adăpostiţi. Pe pantele instabile sunt posibile căderi de pietre sau de copaci ori alunecări de teren. Dar tot e cel mai sigur loc pentru orice calamitate. Fără frică!

 Ce trebuie să faceți după cutremur

• Binecuvântați numele Domnului.
• Mulțumiți cui doriți dar în primul rând Domnului că v-a ajutat să treceți cu bine peste ce s-a întâmplat.
• Nu vă lăudați că s-a oprit necazul din puterea rugăciunii dvs. Liniştiţi persoanele speriate şi copiii.
• Verificaţi dacă sunteţi răniţi şi apoi uitaţi-vă şi la persoanele din jur. În cazul în care sunt răniţi, asiguraţi primul ajutor doar dacă sunteți instruiți în acest sens. Toate trec.
• Dacă, în urma producerii unui cutremur, aţi fost surprins sub dărâmături sau în incinte, la anumite intervale de timp, dacă este posibil, trebuie să loviţi cu un obiect tare în partea cea mai compactă a locului în care sunteţi blocaţi, pentru a transmite semnale ce pot fi identificate şi localizate de aparatura specială de căutare-salvare.
• Nu folosiţi telefonul, decât pentru a semnala o urgenţă. E bine să purtați uneori un obiect dur. Și tot fără frică!
• Puneţi-vă încălţăminte şi haine rezistente pentru a evita să fiţi răniți de bucăţile căzute, în special cele de sticlă. Un moment bun pentru a vă asigura cu pantofi de calitate.
• Verificaţi starea instalaţiei de gaz doar cu emulsie de apă şi săpun. În cazul în care se constată emisii de gaz, închideţi robinetul de alimentare cu gaz, îndepărtaţi sursele de foc şi deschideţi fereastra. E bine să le spuneți și vecinilor să facă același lucru.
• Dacă alimentarea cu apă curentă este în continuare disponibilă, umpleţi cada şi alte recipiente, pentru cazurile în care aceasta s-ar putea opri ulterior. Uneori acest lucru poate fi oprit de la furnizor, moment în care trebuie să vă gândiți serios să vă mutați la țară.
• Dacă trebuie să părăsiţi locuinţa pentru că nu mai este sigură, nu uitați să vă luați pachetul de urgență, nădejdea și pe Dumnezeu.
• ATENŢIE la scări! S-ar putea ca mişcarea seismică să fi afectat rezistenţa acestora. Puțin antrenament nu strică, pentru a putea face acest lucru fără să ne temem de cădere.
• Dacă aveţi nevoie de ajutor şi nu mai puteţi ieşi din locuinţă, puneţi la fereastră un afiş pe care scrie cu litere foarte mari: A J U T O R ! Asta înseamnă că trebuie să vă gândiți că nu puteți face acest lucru online. Chiar dacă o veți face, poate că nimeni nu va vedea, lucru care deja se întâmplă, noi nu mai vedem postările prietenilor și ale persoanelor cunoscute pe feisbuc. Dar mai simplu este întâi să-L rugați pe Dumnezeu.
• Ascultaţi la radio instrucţiunile autorităţilor. Nu toate. Unele trebuie să treacă prin filtrul dvs, și să nu vă încalce libertatea, etc.
• Nu folosiţi maşina decât în situaţii extreme. Căile de circulaţie trebuie lăsate libere pentru maşinile de intervenţie. E chiar indicat să vă mutați la țară.
• În unităţile de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial, profesorii îndrumă copiii şi asigură protecţia acestora până la sosirea unui adult din familie. A se revedea pachetul de siguranță care trebuie adaptat copiilor, dar mai cu seamă, în astfel de situații, copiilor nu trebuie să li se impună frica.
• Verificaţi dacă locuinţa a suferit pagube. E ultimul lucru pe care vi-l recomandăm.

În altă ordine de idei,  e bine să nu tremuri la cutremur, dar mai bine să nu tremuri nici la cele mai frumoase citate pe care le poți primi de la ISU, care în încercarea lor de a-și face upgrade la cele mai noi mesaje de salvare pentru cetățeni.

Acestea vor fi așa:

”Atașamentele sunt o cauză a durerilor”.  Buddha.

“Oamenii înţelepţi, după ce au auzit legile spirituale, devin plini de serenitate, ca un lac limpede, adânc şi liniştit.” Ce să faci altceva?„  Buddha.

 

„Fii vigilent: ferește-ți mintea de gânduri negative.”

 

”Să ne ridicăm şi să mulţumim, căci chiar dacă nu am învăţat foarte mult azi, măcar am învăţat puţin, şi chiar dacă nu am învăţat puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, şi dacă ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu am murit; deci, să mulţumim”

În astfel de momente, dai proba supremă a existenței tale, esti tu cu tine si cu părerismele tale, care oricum nu vor fi apreciate de nimeni.