”Nu știu cum o să arate un viitor sănătos în următorii 100 de ani,
dar știu că amintirile vor fi stocate aici pe servere,
și oamenii nemaiavând suflet, vor trebui să plătească în monede scumpe, un preț foarte mare, să le mai retrăiască. Cu banii obținuți prin vânzarea sufletului lor, ei vor plăti totul, să se reacceseze- pe ei- cei care erau odată…
Și nu amintiri în genul cum aveam odată: se întâmplau în realitate, ci amintiri legate de activitatea în online: cu cine au dialogat, ce au postat, ce idei au salvat, ce au născocit. A rămas atât de puțin timp să trăim liberi… iar generațiile deja evită interacțiunea, dialogul, privirile, conexiunea, afecțiunea, îmbrățișările, bunătatea umană…
Scriitorii vor fi privilegiați: vor fi singurii capabili să mai trăiască prin ei înșiși, având de unde întotdeauna. OBservatori nativi, ei vor fi prigoniți. NU cumva, prin scrisul lor, să trezească eroul încleștat, adormit, obosit, sau chiar spânzurat, din fiecare….
Oamenii vor fi împărțiți în două: artiștii de modă veche, care au lăsat vizionarismul lor doar la rang de artă, și publicul consumator, deosebit de snob, aflat sub semnul lipsei de importanță de sine. Cei care vor fi plăcuți de toți, se vor afla printre dușmanii omului, iar cei cărora li se vor găsi învinovățiri doar din simpla lor arătare, vor fi puținii care au mai rămas intacți. Vor izbuti doar prin neimplicarea în viața socială, oferită de stat. Statul se va ocupa de cultură, educație, resurse, dezvoltare umană. Perfecțiune. Omul spoit, cu slavă deșartă. INfatuat, autodivinizat. Plin ochi de materie fabricată, secătuit de propria putere. I s-a luat totul. El singur a dat totul. Psihologia va fi la rang de virtute, o psihologie a căderii, a infatuării omului. Lepădarea de cruce, debarasarea subconștientului și downloadul minții pe servere, în realitatea virtuală- același troc din care omul pierde, irevocabil. Irecuperabil acum. Autodivinizarea prezisă de Jung i-a izolat pe oameni teribil, ei se adună doar în destrăbălare. Când toată lumea are totul, și nimănui nu îi lipsește nimic, viața devine o permanentă epuizare: a celuilalt, a unui sine însuși destrămat de forțe. Și nu oricum, ci prin cea mai ușoară metodă folosită din timpuri străvechi: îndepărtarea omului de la el însuși, distragerea atenției de la luciditate, antiteza trezviei, îndestularea lui cu mult circ, îndesarea sa în această lume virtuală. O lume a www-ului transformat în cifre romane, despre care foarte puțini au reușit să îl decripteze ca fiind de fapt cifra șase, cu o cheie pe care puțini o mai aveau: romanitatea, imperiile, ortodoxia, firescul, simboluri discutate, aparent, aparent de mult apuse. (…) În orice caz, cheia e absolut tot ce a scris Sun Tzu în arta războiului. Ce a insinuat Eminescu. Ce ne-a spus Nostradamus. Ce ne-a învățat Arsenie Boca. Ce a povestit Steinhardt. Ce a trăit !! Ce a analizat Noica. Ce ne-au povățuit bunicii. Ce a experimentat Zimbardo. Ce a rîvnit Camil Petrescu. Ce au apărat popoarele. Ceea ce conținea în el chintesențial OMUL. (…) și tot ceea ce ne-a mustrat conștiința!
_______
