Cum poți spune că prin practici spirituale ezoterice de tip YOGA poți aduce armonie între suflet, trup și minte? Așa ceva este o eroare fundamentală bazată pe o lipsă crasă de cunoaștere în domeniu. Practic cum poți tu să împaci materiile diferite într-una singură? Nu poți. Poți să amesteci apa și uleiul? Nu poți. Poți să torni lapte pe ulei de motor fierbinte? Aveți idee ce se întâmplă?
Și atunci de unde senzația asta că aceste lumi s-ar completa? Sigur, sună atât de siropos orice intenție de unificare a tărâmurilor de basm cu lumea terestră, cu jungla urbană.. utopic, da.! Dar o singură chestie amintesc aici pe scurt, și cu asta nu vă mai obosesc. Există repere enorme și vaste în literatura de specialitate care studiază lumile de dincolo, nevăzute, însă cea mai pragmatică și concisă este asta:
”Căci sufletul nostru nu-i din lumea aceasta”. (Biblie)
Și cum poate ceva care nu e din materia asta să se unifice cu materia asta cu atomii și moleculele științifice materiale pe care le putem studia? NU SE POATE. Puteți să concepeți așa ceva? un pic!
De asemenea, ruperea Sinelui de lume este cauza multor depresii și zguduiri interioare care apar în urma practicilor pseudospirituale. Plânsul degeaba, labilitatea emoțională, senzația de disperare, de rupere din tine, de schimbare a paradigmei, a vibrației interioare și în general izolarea de tot ceea ce erai prin depersonalizare (căci asta este-) sunt doare câteva dintre sutele de efecte dezastruoase care au loc în corp, în timpul acestor ”eliberări” interioare. (…) Dizolvarea Sinelui nu este nimic altceva de fapt decît fix slăbirea corzilor personale de putere interioară, spre a fi un pion obedient, lasciv, adormit și ușor de guvernat din afară. Dizolvarea ego-ului, așijderea- o formă de debarasare de putere interioară, prin care omul, dornic să adere la o credință conform căreia tot ce vine din pronumele personal”eu” este- e egosim, devine o marioneă, o păpușă de paie, o formă de viață lipsită de putere, voință, motivație, planuri, credințe. Se legumifică, devine consumat! Și atunci, oamenii mulți având slăbicunea de a-și dori să fie buni, de a -și dori să fie VĂZUȚI ca fiind buni, și validați de societate, încep să se anuleze prin programare mentală. Mai departe:
Ce zice un specialist yoga? (preluat din presă https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/biseria-ortodoxa-reactie-vehementa-impotriva-yoga-este-inhamare-absolut-incompatibila-cu-credinta-ce-spun-practicantii.html )
Nu e incompatibilă yoga cu religia, yoga nu vrea nici creștini, nici penticostali, nici catolici, ea aduce doar o stare de meditație, dincolo de partea fizică, ea te pregătește pentru rugăciune, de pildă. Noi ne rugăm, însă când ne rugăm ne gândim că ba ne e foame, ba ne e rău, nu suntem concentrați, ei bine prin yoga reușim să facem asta, prin meditație”.
Firește că yoga nu e incompatibilă cu religia și nu vrea creștini sau orice altceva. Întâi de toate, a fi parte dintr-un grup înseamnă credințe puternice și stabilitate, înrădăcinare a omului în acel ceva ce îl definește. Excepție dacă ești în grup de yoga, acolo fiecare ins se crede superior celuilalt și unic, mimează că sunt uniți dar în realitate singura trăsătură care îi unește este trufia. Trufia desparte oamenii.
A te smulge din credințe înseamnă automat un soi de dezrădăcinare, o tentativă de depersonalizare, sau în orice caz, un început pe acest drum sensibil. Și da, noi ne rugăm, și când ne rugăm ne iau cu asalt fel și fel de gânduri, de senzații și nevoi, însă întrebarea mea este: are nevoie Dumnezeu cu adevărat de corpul nostru fizic și atenția totală spre EL? Și dacă da, cum facem să avem feedback în așa ceva, dacă o facem bine? vedeți voi, noi ne-am obișnuim adesea să privim spre cer, și să ne deschidem acolo undeva, crezînd că în afara noastră Dumnezeu ne va răspunde sau ne va face să simțim ceva. În realitate, acest teritoriu al dorinței de a simți este și cel mai periculos drum presărat cu înșelări. Oricînd la celălalat capăt, ți se poate răspunde, prin senzații , prin închipuiri, prin iluzii, apariții ciudate, entuziasm care să te deschidă și așa mai departe. Cu cât îl cauți mai mult pe Dumnezeu să-ți dea semne și să fie prezent, cu atît e mai ușor să fii înșelat. nimic nu e mai puternic în om decît dorința și aspirația către Dumnezeu. Și firele de păr din cap îl caută, doar că noi încă nu știm, sau nu putem să înțelegem. Așa că ăștia spun că prin yoga de fapt, reușești să te rogi, prin meditație. Cui? Că dacă te rogi lui Dumnezeu Tatăl a tot și toate, n-are nevoie de tine să te adîncești în transă, nici în relaxare- TU AI ! Și atunci cui dai rugăciunea? lui Dumnezeu sau e doar o scăldare egoistă în totalitatea simțurilor și senzațiilor tale?!
Ce e dincolo de aceste expuneri de marketing, e evident, și intrăm deja în ezoteric: deschiderea omului către planurile subtile, ascunse imateriale, pentru interferențe. Am scris recent un articol aici despre meditație– și de ce ea nu alungă frica. Adîncirea în aceste lumi interioare de vibrație joase, fiziologice, incarcate cu frici si instincte primare este cu atît mai mult o expunere către orice altceva mai puțin Dumnezeu. Pe șleau: se pot produce interferențe foarte ușor. Interferență este cînd entitate de întuneric pătrunde în spațiul și cîmpul personal al unei ființe umane, atunci cînd aceasta își scade vibrația în timpul meditației, adică își mută atenția și simțirea în planul subtil și fiziologic, care nu are de-a face cu lumea , cu Soarele și cu… VIAȚA !
Are nevoie Dumnezeu să ne pună pe noi în ipostaza asta de a deveni puțin labili, psihotici și instabili emoționali? Revin și spun, ținând cont de avertismentul sfinților părinți cu privire la năuciri interioare și exterioare, are nevoie cu adevărat Dumnezeu să ne dedicăm lui Trup și Suflet, de a sta într-o stare de nemișcare- adică opusul vieții, adică fix a cele ce sunt ALE LUI- pentru a dovedi noi înșine că suntem ai SĂI și că suntem atenți la el? Ca o concluzie, revin la punctul inițial, în care am arătat de ce unirea lumilor sau desprinderea Sinelui de partea fizică, tulburarea minții și scoaterea omului și a minții sale din realitate înseamnă și un pic de psihoză , adică o smulgere din lumea activă, din viața lumească, din tot ceea ce înseamnă acțiune, înfăptuire și mișcare. Unirea lumilor, așa cum o propune yoga însă este subtilă, fără să ne spună clar adevărata intenție, care de fapt înseamnă primii pași spre depersonalizare. Sub pretextul de a te pune pe tavă- trup, minte și suflet, lui Dumnezeu, yoga îndeamnă creștinul și nu numai, la exercițiul acesta ciudat al corpului de a se deschide în exterior, în afară, fără neapărat ca de asta să beneficieze UN OM, O ACȚIUNE, O STARE, UN PROIECT, O ÎNFĂPTUIRE, UN PLAN DE VIAȚĂ, sau ALȚI OAMENI. Cînd o plantă moare, ea se închide. Cînd înflorește, se deschide.
La fel și noi ca oameni. Ne deschidem celorlalți așa cum suntem. Deschiderea chakrelor înseamnă de fapt exact opusul: închiderea către oameni, deschiderea către tine însuți, prin îmbrățișarea trufiei, excluzîndu-l pe Dumnezeu. Ne deschidem prin credință firesc noi așa cum suntem, cu trupul nostru obosit, cu psihicul tulburat, cu toată ființa.
Nu mai zic, se risipește multă energie făcând yoga, dar asta este partea 2, și revin cu amănunte mai tîrziu.
Așa că dragă Yoga, mai pune mâna pe studiu, asemenea și ”învățăceilor” care din 2 respirații și un lotus, niște serotonină si cîteva bețișoare parfumate, sau poate o ciupercă și alte cele, încep să-și spună iluminați.
Cat despre pozitii nefiresti ale corpului, vedeti si dvs. conform imaginii reprezentative ce se intampla cand… esti pe cale sa ~te pierzi cu firea~.
1-0 pentru Biserica Ortodoxă. Într-adevăr, credința simplă în Dumneeu, nădejdea, naturalețea, firescul vieții de zi cu zi, bucuria de a fi VIU sub Soare și a înfăptui naturalul care îți vine, reușind astfel să aduci un surîs oamenilor și o bucurie cât de mică în afară, sunt incompatibile cu colapsul cognitiv-emoțional al new-age, cu evadarea din viață și îngroparea conștiinței în pulsiuni și methne joase subconștientale.
Las aici un filmuleț la care trebuie să reveniți ori de cîte ori sunteți atrași de formele moderne de ”evoluție” spirituală, care de fapt, pe șleau, nu sunt altceva decît programe psihologice de depersonalizare în masă, menite să formeze oameni rupți din ei înșiși, slabi si sclavi sistemului de control care bate la orizont.
Rămânem la oile noastre, deci:
IDENTITATE | PERSONALITATE | TREZVIE
