- Te doare capul și ai migrene imediat ce intri în contact cu persoana, grupul sau la scurt timp după ce s-a terminat sesiunea. Fie meditație, yoga sau alte terapii comerciale, durerea de cap și migrena sunt primul semn al destabilizării energetice, și nu are de-a face cu nicio vindecare.
- Ești foarte obosit/ă în timpul practicii, te simți epuizat/ă și stors de energie, fără vlagă și parcă îți vine să adormi. Te-ai dus vesel/ă și normal, și de cum ai început să dialoghezi, au început primele căscaturi, te-ai înmuiat ca și o legumă, stors de ceva sau de cineva.
- Guru sau antrenorul se uită ciudat la tine și te apasă cu privirea. Dintre toți, pe tine a pus ochii, te măsoară din cap până-n picioare și parcă i s-a pus o pată pe tine. Te caută empatic și se bagă cu tine în seamă, iar tu cedezi: energie, putere, vrei să te faci plăcut, apoi treptat, începi să nu te mai poți dezlipi de ea/el. Crezi că e o relație învățăcel maestru, în realitate, i te-ai făcut vasal.
- Ești întrebat despre lucruri personale și obligat să vorbești deschis despre tine și ce faci tu. Presiunea grupului numită pe nedrept manifestare spirituală te apasă ca un bocanc greu și abia reziști sau faci față. Începi apoi să dai din casă, ca să nu taci. Ești privit cu judecată aspră, apoi lucrurile continuă ca și cum nimeni nici măcar nu te-ar fi întrebat. Totuși, te simți ca și cum ai fost jefuit. În realitate, sunt toate șansele că asta și este.
- Începi să renunți treptat la ceea ce te caracterizează și care nu este agreat de guru, de grup. Conduita personală îți este înlocuită treptat cu practici și obligații spirituale, pentru care plătești, cu bani, cu timp, cu ceea ce îți place, făcându-te treptat să uiți.
- Nu știi ce să mai faci ca să mulțumești pe toți cei din jurul tău, să vadă fiecare că ești o persoană spiritulă care a investit bani și timp în a fi o persoană spirituală. Începi apoi să îi înjosești pe oamenii din jurul tău pentru că sunt ignoranți cu privire la lucrurile care contează. Ritualul de lună plină și sacrificarea propriilor preferințe de dragul de a întreține un guru și un colectiv cu tulburări comportamentale te fac pe moment să te simți bine, mulțumit, dar după ce magia în care ai fost înhățat trece, îți dai seama că ai pierdut lucruri importante în viață și mai ales ai pierdut resurse spirituale importante, cu care puteai să faci altceva.
- Când auzi de Dumnezeu și sfinți ți se face părul măciucă, deși ai crescut în tradiție și nu ți-era târșă cu din astea. Îmbătat de abundența promisă de grupuri și metodele magice de a-ți preda lucruri care nu există, nu au fundament și nu au fost verificate de nimeni niciodată, te fac să-ți pierzi mințile pe termen scurt, apoi să începi să crezi despre tine că ești legumă. Și cei mai mulți încep să se comporte ca atare, fără să le spună nimeni că nu e ok.
- Psihologii participanți în toată tărășenia asta sunt de cele mai multe ori ei înșiși cu probleme personale. Și chiar dacă nu ești psiholog, când nu ai suficientă încredere în tine, tinzi să crezi pe oricine îți spune că poți fi ce vrei tu. Și chiar poți fi ce vrei tu, alături de guri și colective spirituale, mai puțin ceea ce ești menit să fii tu însuți, așa cum ești tu.
- Schimbarea la față nu e doar o sărbătoare foarte importantă în calendarul creștin, dar e și ceea ce poți păți după ce te-ai îndopat cu entități, guri și tovarăși cu care împarți sau cărora le dai energie pe tavă. După câteva luni de relație, ești schimonosit și ți-o vor spune toți: te-ai schimbat, strălucești, ceva nu e în regulă cu tine, îți merge bine. Și tu chiar crezi. Apoi, începi să arzi ca un bec consumat, să ți se onsume lumina pe față. Arzi fără să faci nimic și te epuizezi stând degeaba în meditații. Fiziologia proprie ți-e cel mai bun prieten și nu mai știi să faci nimic altceva.
- Judeci oamenii care au mai puțin ca tine și mai mult decât poți avea. Primii sunt creștini, poate oameni cu familii normale, ceilalți barosani fără nicio treabă spirituală, pe care îi detești. Nu doar că ți-e frică de ei, dar te ia și cu convulsii când apar în preajmă. Cu toate astea, refuzi să crezi că ești bolnav când ți se spune și nu faci: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Dar tu pe fesibuc te preamărești.
Publicat de io`HA
o țărancă, vorba aia...
Vezi toate articolele lui io`HA
