Într-un interviu cu George Carlin, omul strigă ”Căcat” și e cenzurat. Apoi începe să povestească despre cum s-a drogat, cum a intrat prin efracție în diverse locuri și cum a făcut alte ilegalități, vorbind cu nonșalanță despre toate astea.
Brusc, el nu mai e cenzurat! În mod elegant, restricțiile au fost împinse cu putere în societate, așa încât, păpușarul s-a asigurat că tot ceea ce trebuie promovat, oricât de mizerabil ar fi și ar arăta, ele vor fi primite cu brațele deschise.
Așa arată manipularea. Una dintre formele ei. Este odioasă, lascivă și seducătoare. Pleacă de la o idee, o poveste, ceva concret, palpabil, manifestabil, și preferabil, cât mai aproape de percepția omului, și se infiltrează adesea prin canalul EMPATIEI. Ea apasă butoanele de urgență ale fiecărui om în parte, pe categorie socială, pe nivel de trai, pe preferințe de tot felul. Faptul că cineva știe care e filmul tău preferat poate fi fundamentul în baza căruia se construiesc dinamic scenele de manipulare. Dar asta este o altă poveste.
Dacă știu filmul tău preferat, știu ce îți place, iar dacă știu ce îți place, pot să intuiesc ce NU îți place. Lumea întreagă funcționează într-un joc de antiteze, pe care le numim dualitate, forțe, bine/rău, și altele de genul, care NU sunt constructe sociale și invenții omenești, sunt realități pe care fizicianul, chimistul, geneticianul și matematicianul, le întâlnește într-o formă sau alta. Așadar, pot să fac o asociere inteligentă între ceea ce îți place și ceea ce NU îți place, așa încât, apropiindu-mă de zona neuronală aferentă atașamentului tău (simpatie- legătură emoțională profundă-apartenență-principiu), conectez disprețul/antiprincipiul și ceea ce detești, antipatia, la zona neuronală aferentă simpatiei. Și nu, asta nu e ceva ce se produce într-o singură zi, ci în etape, concrete, dintre care amintesc găsirea canalului deschis (portul deschis, ca la calculatoare), mesajul compatibil, softul compatibil cu windows-ul tău, urmat de îmbrăcămintea mesajului- aspectul său- dacă e user-friendly sau nu, etc, așa încât calculatorul tău (mintea ta cu firewall/antivirus, deci) să nu folosească prea multe resurse (discernământ, apărare), să raționalizeze, contracareze mesajele care se infiltrează pe principiul seducției, atractivității vizuale/ emoției- care nu prea cunoaște rațiune, de cele mai multe ori.
Cele mai ușor de folosit în manipulare sunt cuvintele cu rezonanță imediată: Libertate, acasă, devotament, iubire, bine, frumos. Dacă alături acestor cuvinte un construct suficient de bun încât să fie primite împreună cu senzația/sentimentul/percepția duioasă pe care o oferă rezonanța acestor cuvinte în neocortexul fiecărui om, ai deschis ușa simpatiei față de orice idee. Așa sunt alcătuite discursurile care flatează omul. Plecând de la procesul acesta de alăturare, manipularea se folosește și de atașamente mai mari, adevărate concepții și combinații de idei și principii, pentru a tăvăli o idee murdară, în zona frumosului nostru.
Pe scurt, cum să bagi un crocodil într-o casă:
îl îmbraci frumos, îl faci să arate dulce, inofensiv, și aștepți până când gazda deschide ușa. De ce să îmbraci frumos un crocodil, făcându-l să arate dulce , inofensiv? Pentru că știi deja că gazda are o slăbiciune pentru animăluțe drăgălașe, și empatizează cu ele. Dacă gazda deschide ușa, și știe că are o slăbiciune față de tot ceea ce arată drăguț, probabil că ea va ceda. Dacă știe să-și țină în frâu slăbiciunile, nu va ceda, și chiar dacă va deschide ușa, va ști să o închidă înapoi, înainte ca ceva să intre. Dacă va îndrăzni să arunce o privire în profunzime, ea va vedea îndată că bonețica și aspectul plăcut haios ascund de fapt un crocodil, de care ea se teme de fapt. Dar în două circumstanțe clare gazda nu va deschide ușa: când e ocupată cu treaba ei, și când știe clar și ferm că nu așteaptă pe nimeni. Diferența între reușita atacului și eșecul nu este slăbiciunea gazdei, în a simpatiza cu animăluțe dulci,ci faptul că :
1- gazda cunoaște foarte bine slăbiciunea ei și o stăpânește, o înfrânează cu vigilență
2. Gazda este într-un moment de nedumerire, așa că se uită cu mai multă atenție la arătare, și vede că dincolo de aspectul haios creat, se ascunde de fapt un crocodil.
3. Gazda este foarte fermă și hotărâtă să nu se abată de la treburile ei gospodărești, așa încât, nu deschide ușa la nimeni, sau pur și simplu cunoaște că nu așteaptă pe nimeni: ea are principii, atitudini concrete față de evenimentele imediate ale vieții.
Deși pare, la prima vedere ar putea fi chimie, însă este vorba despre programare socială, o adevărată artă și inginerie, în care , folosindu-se de ceea ce simpatizează un om în mod irațional, adversarul împinge zilnic câte puțin, câte puțin, acele elemente pe care le respingi, așa încât să fie ușor de asimilat în percepție, ulterior fiind legate cele două idei la început în opoziție. Când se întâmplă asta, prima idee se preschimbă și preia forma celei de-a doua idei care la început părea respingătoare/de respins, în mod natural de către noi înșine, și de către psihismul nostru.
Ca în arta războiului, pentru a exista manipulare, trebuie să existe mai întâi un interes și o țintă, un canal și un mediatizator/intermediar, fie că e o persoană sau o idee, sau un principiu. Majoritatea formelor de manipulare socială în ultima vreme au făcut apel la sentimente și emoție, fiindcă așa ca în advertising, au impact imediat, și răsunător.
Cel mai relevant exemplu de manipulare a opiniei publice și a percepției colective este cazul mediatizat recent în presă: scandalul de la Multiplex, când o mamă (nu știu sigur dacă am voie să-i definesc genul/apartenența la grup? 🙂 ) a iscat un adevărat scandal, pentru faptul că nu i s-a permis să cumpere oferta Family, generic denumită astfel, deoarece, conform spuselor caseriței, ea era o femeie singură cu 2 copii, nicidecum însoțită de un soț/bărbat, pentru a beneficia de ofertă. Simțindu-se teribil de ofensată, și dezgustată de acest ”comportament necivilizat” al caseriței, femeia a luat atitudine, și în mai puțin de câteva ore, problema ei a devenit virală. Sigur că la finalul mesajului, nu a uitat să amintească oamenilor despre ”acceptare” și ”integrare”, despre o ”Europa” și ”oameni cu altfel de sentimente.”
Înainte să trec mai departe, ridic doar câteva ÎNTREBĂRI ESENȚIALE, pentru a lămuri mai departe chestiunea aceasta cusută cu ață albă:
1. Urmărind blogul ei și toate articolele, se poate observa că debordează de reclame la produse, prezentări pentru cosmetice, majoritatea dintre ele sponsorizate direct de către producător, sau în urma unui parteneriat, evident. Deși articolele sunt organizate: health, parenting, recenzii, majoritatea prezintă locuri și produse, în cele mai mici detalii. Pe scurt, advertoriale. Monetizate/plătite sau nu, e problema ei, cert este că reclama îi definește blogul și prezentarea de branduri.
2. Printre postări, se remarcă faptul că este pasionată de filme, atât ea cât și copiii ei, și stă la doi pași de Multiplex. Cu siguranță nu e prima oară când beneficiază de oferta Family. Și cu siguranță nu e prima oară cînd merge la film. Și nici prima oară când îndeamnă publicul să cumpere bilete la film.
Totuși, este absurd să crezi că, mergând mai des la film, ea nu a cerut niciodată oferta Family. Totodată, dacă înainte i s-a aprobat fără probleme oferta family, și situația actuală a fost doar o excepție sau un dialog neplăcut cu caserița, este un motiv absurd să schimbi întreaga politică de preț a unei companii, din doar aceste motive. Darămite să pui și numele ei, GENERIC – pe toate afișele. JeSuis…
Trecând peste întrebările care probabil dădeau unora transpirații, să revenim la manipulare. Ea a plecat de la o idee, de la a povesti experiența ei, și a încheiat cu îndemnuri politice. NU e acesta un motiv suficient că ideea de bază, teza de la care a plecat cu povestea, este acceptul, familia și civilizația Europeană, către care noi aspirăm de atâta timp, fără succes, evident, în opinia ei? Folosește brusc, în încheierea textului, retorica unanim acceptată de majoritatea, care deși nu cunosc problemele delicate cu care se confruntă sănătatea morală azi, ei știu doar atât: că trebuie să ne integrăm în UE. Că există doar acest NOI și restul lumii. Brusc, a pus un paravan colosal, un mare zid între noi și restul lumii, sfidând cumplit realitatea (realitatea care de fapt nu e chiar așa, că avem granițele libere, avem mentalitatea liberă, avem legile potrivite, și avem și discernământul și libertatea conștiinței- încă).
Cititorul astfel, simțind pentru câteva secunde lipsa de apartenență a sa la cultura civilizată, la modelul de perfecțiune umană occidentală pe model agresiv, se simte îndatorat să facă ceva. Psihologic vorbind, manipularea a putut avea loc, căci terenul era fertil: s-a creat o nevoie, pe baza unei lacune:
APARTENENȚA- sau mai exact, LIPSA De APARTENENȚĂ, lipsa de PRINCIPII SOLIDE- terenul fertil pe care orice idee poate să facă pui în mintea colectivă.
Evoluția, dragii mei, este un termen puternic. Știindu-se cu musca pe căciulă, omul mediu, frustrat, stresat și niciodată mulțumit de propria condiție, vibrează al naibii de tare când aude acest cuvânt, și mai ales posibilitatea ca acest cuvânt să îl CHEME. Așa că omul nostru , se duce: SEDUS fiind de senzația împlinirii, una falsă, firește, care îi șoptește via reclame, imagini și distorsiuni sociale fabricate- că el poate fi MAI MULT, MAI BUN, MAI FRUMOS, SUPERIOR; DEASUPRA, MÂNDRU, BOGAT, important, etc.
Exploatarea slăbiciunilor este o practică veche, și nicio cădere din principiu nu are loc decât în preajma acestor procese psihologice concrete.
Când omul nu are rădăcini și nu e înfipt în pământ, în cultură, legi morale, fire, principii și o structură a sa proprie la care să adere, fie ea moștenită, nativă, sau asimilată și aplicată pe parcurs, omul pune mâna pe tot ce i se flutură în fața ochilor, impulsionat de slăbiciunile exploatate și zgândărite de alții, ale firii.
… ȘI TOATE ACESTE CUVINTE cu iz politic vin acum de la o persoană (că dacă zic aici femeie, se va interpreta injust) a cărei subiecte de interes erau cu totul altele, până în acest moment. Nu politică, nu orice altceva conex, ci produse cosmetice, vacanțe, abonamente la sală, și nu, nu din perspectiva kantiană, ci din perspectiva unui om care e plătit să scrie asta, și nu neapărat că are o vocație. În fond, s-a trădat singură, mărturisind cititorilor despre cât de greu îi este să scrie un text-reclamă pentru un anumit produs, într-una din postări pe blog.
Discreditarea subtilă continuă, subminând autoritatea patriarhală, probabil fără să-și dea seama: ”cum de umblu singură pe stradă, neînsoțită de către capul familiei”.
Finalul devine apoteotic: ”cum să deschiden noi, ca societate, discuții despre oameni cu altfel de sentimente, cu altfel de orientări sexuale, cu altfel de dorințe de la viață pentru propriul corp, când noi nu suntem în stare să recunoaștem ca familie un grup în care nu sunt prezenți cei doi adulți, și obligatoriu de sexe diferite?”
Sigur, despre asta era vorba. Ah, cum de nu mi-am dat seama? Că de la experiența EI, a trecut brusc la experiența NOASTRĂ- ca societate. Dar cum era de așteptat, în orice practică de manipulare, ținta trebuie să se integreze perfect în experiența subiectivă: trebuie să rezoneze și să empatizeze, și dacă nu se identifică, măcar să-și poată imagina , cum ar fi să…”suferi”, de exemplu. Legătura s-a și creat. Emoția a deschis canalul, și pe fondul dorinței de adecvare, de respect și de umplere a golurilor mai devreme arătate, apare soluția: să acceptăm pe cei diferiți ca noi, ca să fim în rând cu europenii.
Într-un fel numai de ea știut, experiența traumatizantă care a ofensat-o (apropo de ofensă, scrie aici ce înseamnă cu adevărat ofensa și cărui tipar de personalitate i se lipește) aparține brusc tuturor. Aparține, dintr-o dată, societății. Manipularea continuă: de la sentimentul de inadecvare socială pe care să fim serioși, majoritatea l-a trăit cel puțin odată, prin lume (ceea ce ar trebui să fie suficient să NU se mai întâmple), de la acest sentiment de inferioritate și izolare față de chemarea EVOLUȚIEI, occidentul de stânga, progresul și iluminarea, a trecut subtil la unica soluție care ne mai poate da o șansă la realizarea și la rezolvarea psihologică a frustării colective care cică ne macină din temelii de sute de ani încoace.
Via Facebook, unii s-au marcat ca fiind în siguranță după întâlnirea cu acest kit complet de manipulare al Ralucăi, prezentat nouă, celor care nu ne dăm cu creme, și nu ne acoperim cu izul specific murdăriei globale, sub o formă inocentă de ”autodenunț”. O micuță spoială, fără cosmetice, de data asta, căci întreg textul e însăși cosmetica de care avea nevoie o oarecare idee.
Așa că în câteva ore s-a produs un caz național. Singurul, unicul, viralul, THE ONE. Suficient cât să schimbe politica unei singure companii. Ce chestie ! O româncă din cîteva milioane, care nu e politician de stânga, reușește, prin ingeniozitate, să facă zgomot, într-un fel clasic în care deja ne-am obișnuit. Suficient cât să modifice, după cum am arătat, pe spețe psihologice, mentalitatea oricărui om cu un softuri piratate, sau slăbite, care în loc să-și creeze propriile reguli, instalează permanent și înghite fără să mestece, idei parvenite din zone precum aceasta: un blog cosmetic plin cu advertoriale, un site de reclame plătite care peste noapte tratează problema urgentă a celor peste 3 milioane de OAMENI, ROMÂNI: REFERENDUMUL pentru familie, și nu oricum, ci cu emoție , după cum am arătat mai sus, încărcat de tehnici, cu puncte țintite și lovite fix acolo unde îi doare.
După ce a servit cititorilor propria terfelire (de care eu mă îndoiesc cu argumente), ca și cum ar fi fost terfelirea lor, căci empatia nu doarme, a oferit soluția la mizerabila condiție în care, vezi-Doamne, ea- deci implicit și NOI, ne aflăm, fie că suntem familie monoparentală sau familie de omizi. Probabil câteva zeci de mii de pizza family s-au comandat anul acesta, și pe nimeni nu am auzit să se simtă discriminat, că el e singur sau monoparental.
Ce fel de om normal, care nu are nicio intenție de propagandă, merge neînsoțit la film, singur, cu doi copii, și cere un bilet FAMILY, fără să-și dea seama că FAMILY în contextul HOLYYWOOD multiplex înseamnă evident, prezența unui bărbat/femeie și copii !? FIZIC, nu plecat în delegație, sau imaginar.
Ce fel de om face chestia asta? În afară de tipa aceasta care e prietenă cu Piarița de la Cinema, conform datelor de pe wall-ul ei mândru și frumos, făcut privat la scurt timp după publicarea acestui articol.
Probabil unul la fel de învrăjbit, îndoctrinat neprielnic și foarte ofensabil, aflat în contextul potrivit, în cercul potrivit și cu ardoarea potrivită- precum individul care cere mici la micul dejun, la prima oră a dimineții, la un Kaufland din Odorheiu Secuiesc.
Și nu oricum o face, ci folosindu-se de tehnici precise, așa încât din discurs, să reiască fix ceea ce se dorește de atâta vreme: simpatia oamenilor, întâi, a cărei urmare este acord și consimțământ pentru primirea cu brațele deschise în spațiul social ale celor care suferă de pe urma neîncadrării lor niciunde.
Viitorul, conform schiței prezente, sună grav: statul va obliga orice afacere să se supună regulilor sociale. Sau dacă nu reușește statul, va reuși un singur om, care prin meticulozitate și multă ambiție, pune osul la noi idei, susținut din umbră de promotorii noului val. Pe scurt, unii vor putea fi arestați pentru că vând rochie de mireasă pentru femei, și nu rochii de mireasă pentru bărbați.
Asta a făcut defapt acest ”părinte1și2”, publicându-și tristețea abil întocmită– în văzul tuturor, finalizând, asemeni unui mamifer care nu face altceva decât să imite, prin empatizare totală și fără discernământ, puhoiul de lacrimi în avantajul comunității sub cupola căreia probabil s-a hotărât să scrie.
Tot acolo ea scrie că ”oamenii sunt mici și urâți. Pe interior”, reușind astfel să mai atragă de partea baricadei sale, pe fix acei oameni care sunt de fapt mici și urâți. Pe interior. Acesta este unicul criteriu de selecție al său. Ce rudimentar, minuscul și de-a dreptul inconștient. Cum altfel să atragi de partea ta pe fix aceia care se ofensează din orice, mai puțin din impactul cu propria oglindă?
1 Comment