Când meseria nu mai e brățară de aur

Când intri în pâine, profesional vorbind, nimeni nu îți spune că va fi nasol. Că vei întâlni în drum tot felul de oameni, de parveniți și înfometați după bani și putere, impostori ai meseriei și alți răufăcători. Cu alte cuvinte, leproși de toate spețele. Dar totuși parte din acea categorie socială care se îmbracă frumos. Îi poți vedea numai când te afli aproape de ei. Nu îți spune nimeni că, de cele mai multe ori, nu pregătirea, motivația și talentul profesional sunt factorii stabilității , ci dimpotrivă: felul în care știi sau nu știi să-i rabzi pe cei din jur. Să te lupți, să te mânjești, să devii ca ei. Să fii și tu unul dintre acei oameni : înfometat după funcție, bani și putere, un impostor al meseriei care și-a ratat etica profesională de dragul unui serviciu stabil. Un pierzător în goana după lovele, recunoaștere a unui cerc de alți impostori și validare într-un cerc închis.

Când intri în pâine, profesional vorbind, nimeni nu îți spune că se pot comite abuzuri. Că se VOR comite abuzuri, în numele unei false dreptăți știute numai de unii directori. Că incompetența adesea e la rang de virtute, și oricâte obloane și uși ai deschide, nici să le arăți pe toate de-ai vrea, ele nu pot fi văzute. Nu ți se spune să ai grijă de tine, căci în drum spre asigurarea traiului, simplist, fără pretenții exagerate profesionale – (la care oricum deja ai renunțat) – vei avea de-a face cu caractere îndoielnice, a căror sete de putere va proiecta spre tine acuze de tot felul!?

Dar dincolo de toate acestea, am învățat exact acest mic lucru, care tocmai mi-a trecut prin față, văzut exact adineauri pe facebook la cineva :

Și această lecție, învățătură și pățanie care m-a voit a cuprinde ar trebui să fie trecută de tineri, iar ei, pe urmă voluntar să aleagă: să fie stăpâni mai mici, decât slugi mari în sisteme compromise, pătate de năravul subtil dar feroce al celor mai idioți dintre pământeni.

Odată, meseria era brățară de aur. Astăzi e o goană după puteri și foloase, după statut social, o râvnă, aspirație deșartă și parvenire. Nimic nobil nu se poate afla în acestea.

Pentru că acel-ceva diferit are puterea de a destabiliza o grămadă de proști. Problemele încep când aceștia se aliază…

Și să vedeți când aceștia se aliază frumos îmbrăcați, pozând în oameni importanți, de scenă, ca parte a unei companii importante !! o delicatesă. Dar despre pățania asta grozavă voi spune după ce se mai liniștesc apele 🙂

Până atunci, vă doresc o noapte senină, cugetând sumar la ceea ce am spus adineauri.

Ce e mai bine să fim? Slugi mari, cu funcții și ștaif în companii colosale, sau stăpâni mici, aflați în banca și vocația noastră?

***

Și în altă ordine de idei, nu vreau să critic și judec pe cei care cumva, forțați de împrejurările nefaste ale vieții, ajung rupți de demnitate și principii- niște slugi mai mari. Înțeleg că oricine poate pierde la un moment da controlul. 🙂

Publicat de io`HA

1 Comment