CE ESTE MALTRATAREA PSIHOLOGICĂ ȘI CUM POȚI SĂ ȘTII CĂ O AI. PROBLEME ÎN FAMILIE? VEZI SĂ NU AI ȘI TU CEVA.
Mai multe persoane din România, mai mult din orașul Baia Mare, oraș cunoscut pentru problemele pe care mai mulți părinți le au cu copiii lor, aceste probleme putându-se vedea chiar și la magazine, și în alte locuri, unde neavând o viață bună, sănătate emoțională și alte lucruri care nu au nicio problemă cu banii sau cu alte lucruri care sunt bunuri și care nu au nico treabă cu fericirea, unde de multe ori părinții își ceartă copii în public pnetru că nu doresc să li se cumpere de către aceștia lucruri. De multe ori părinții încearcă să le cumpere copiilor lor multă mâncare, mâncare de proastă calitate sau chiar de cea mai bună calitate, pentru a le arăta acestora cât au cheltuit pentru copii, copiii nedorind nimic de la părinți.
Am întâlnit acest lucru la o tânără de mai bine de mai mulți ani, care venind ocazional acasă la părinți, aceștia încercând să îi arate că ei sunt șefii ei, o obligau să mănânce ”bunătăți” și să mănânce și să îi cumpere aceștia ce vroiau ei.
De multe ori ne certam în magazin deoarece tata vroia un lucru pentru mine și eu vroiam alt lucru. Mamei îi spunea la fel. Eu îți cumpăr și eu am voie să îți spun și chiar am obligația să îți spun ce să îți cumperi, aceasta având haine de babe și femei bătrâne, deoarece tata nu avea nicio nimic în ce privește vestimentația. Acesta vroia să fie ”cât mai scump” fără să se uite dacă merge sau nu merge, lucru care îl făcea și când îmi mai cumpăra mie câte ceva.
Am nevoie de ceva de mâncare, hai să-ți iau ceva scump. Eu mă puteam îngriji și cu ceva ieftin care să mă ajute pe zi, nu aveam eu nevoie de ”lucruri scumpe” și ce se mai lăuda el că ne cumpără, după ce venea nota de plată spunea ”uitați-vă cât am cheltuit pentru voi” ar trebui să îmi spuneți mie mulțumesc că fără mine nu aveți nimic.
Acesta de multe ori ne spunea că noi nu avem bani, el nelăsând-o pe mama niciodată să muncească. Spunea că dacă ea este a lui, el are voie să îi spună ce să facă, cum să se îmbrace și ce să spună, acest lucru avându-l și în ce mă privește, atâta că eu am plecat din oraș încă de mai demult. Când vin acasă încearcă aceste lucruri de o tulburare gravă, încât am zis că nu mai putem, și solicităm un consult sau chiar internarea la psihiatrie.
un tată abuziv, o mamă care nu știe ce să facă deoarece nu are venituri. Asta se poate găsi în multe familii din România. Nimeni nu știe ce se petrecere deoarece nimeni nu e interesat, nu are voie să vorbească cu victimele sau nu sunt ”victime” ci ”persoane cu probleme mentale”, așa cum susțin mulți abuzatori.
în România, cele mai multe probleme de sănătate mintală în familie provin din cauza acestor abuzatori, de cele mai multe ori tați, bărbați, cu vârste înaintate a căror sănătate mintală nu a fost pusă niciodată în fața unei persoane care să își asume specializarea, fără să fie nevoită să dea sau să ia șpagă. Cei mai mulți provin din familii în care nu s-a făcut nimic pentru grija si sănătatea celor mai mulți, acest lucru fiind considerat ”o nebunie”. Cum să mergi domle la terapie? Ce sunt nebun?
În situația în care o mamă stă cu un bărbat care o abuzează psihologic, fără să o bată, dar care o controlează și îi controlează banii, prietenii, telefonul, ce fac, cum se îmbracă și cu cine, unde merge și ce vrea, fără să o întrebe dacă ea este mai bine în aceste lucruri sau dacă nu ar avea și ea ceva care să poată fi adus în fața acestor bărbați. Cum ar fi: măi, eu ce vreau? Vreau să fiu o victimă a acestui bărbat sau vreau să fiu doar o ”menajeră” o ”soție care pe feisbuc e bine” și când bărbatul îmi vorbește, îmi vine să-i dau în cap, cum spun multe femei din România care nu-și mai vor aceste lucruri deoarece știu că ”NU E BINE” și că ceva nu e sănătos în ce privește situația lor. Neavând cultură, neavând un sprijin în medici sau personal care să nu te amenințe cu ”internarea” ci un psiholog, un terapeut sau să vezi că ”nu ești prost” ci doar ai o problemă, aceste femei ajung cu probleme din cauza acestor abuzatori, cu o problemă psihică numită ”probleme psihice datorate securismului” și ce mai fac cadrele militare după ce ies la pensie și nu mai dorește nimeni să îi angajeze.
Pierzând controlul, boala și ce mai aveau ei, oamenii aceștia ajung cei mai mari abuzatori.
Este destul de cunoscut faptul că odată ce nu mai ai control asupra oamenilor și încerci să faci anumite lucruri pentru a te ”pune în fața lor ” ca fiind un ”șef sau un ”bolnav care vrea să spună oamenilor ce să facă” și care ”spune ce să i se facă”, cum este de exemplu, situația unui fost cadru militar din Baia Mare care și-a ținut femeia și o ține zilnic la bucătărie, pentru că el are numai ”ce vreau eu mănânc și ea trebuie să îmi facă”, femeia neavând ce să facă, fiind întotdeauna cu probleme cu ea și cu ceilalți, fără să poată să spună nimic. Ce să-i fac dacă el asta vrea?
Suntem sclave?
Sunt femeile obligate să își satisfacă la acest nivel bărbații, după ce aceștia arată neiubire și negrijă față de ele?
Ca să susțină aceste lucruri și să spună că ”ea nu este normală”, îi cumpără alcool zilnic, țigări, o ține în casă, asigurându-se că are ”tot ce trebuie” ca să nu plece nicăieri.
”am vrut să plec în oraș să mai schimb puțin…” spune femeia, ”însă acesta nu m-a lăsat a spus că ”de ce am tot băgat bani aici în tine și în casă, nu ca să stai în casă?” sau ”la ce-ți trebuie ție să ieși, nu vezi ce bine e acasă”/ Încercând să o facă pe aceasta să nu plece nicăieri. Aici mai aducea prieteni care consumau alcool, care erau nespălați și duhneau, care susțineau ”traiul social al femeii” lângă acest bărbat , care dorindu-și o sclavă sau o femeie ”care nu dorește să facă ce spune el cu toate că face” deoarece este abuzată și manipulată psihologic, încearcă să aducă ”la ea” și chiar și dacă ea nu dorește, persoane, bunuri și alte lucruri pentru a o face pe aceasta să nu-și dorească să plece undeva.
”Aș vrea să merg în oraș, undeva”, spune femeia, uitându-se la alte femei ce frumos și elegant arată, și ea toată ziua stă în capot. Soțul meu mi-a spus că vrea să mă vadă în capot deoarece așa îi place. NU îi place să mă epilez, să mă îngrijez, susține că este spre binele meu și că el face tot ce trebuie să aibe mai multă grijă față de mine pentru că de aia e soțul meu. Nu îmi place nimic dar ce să fac? Am copii… Nu am niciun venit” susține femeia, încercând să nu plângă deoarece are mai bine de 10 ani de când este în situația asta.
Când vine fiica mea acasă, mai reușesc să merg undeva, să mergem la plimbare sau undeva să ne vedem și să povestim. Ne îmbrăcăm frumos și ieșim. El nu a dorit niciodată asa. Începea să facă scandal când ieșeam fără să ne spună vreodată că nu dorește să ieșim dar făcea tot ce știa că ar vrea să facă, pentru a nu ne lăsa să ieșim. hai că mi-e foame, pune-mi să mănânc, uită-te cum arăți, mie nu îmi place, sau ”hai să vezi știri” și alte lucruri de acest fel. De multe ori se certa cu fiica fără să poată aceasta să spună ceva, amenințându-o cu internarea ”la nebuni” deaorece fiica mea nu este ca mine, ea este mai impunătoare cu el și nu dorește să i se spună ce să facă. Mă bucur că ea reușește,chiar și cu costul unei ”internări abuzive”, lucru care el l-a mai făcut, susține femeia.
Amenințările psihice sunt comportamente menite să ”facă rău și să aibe un efect nesănătos asupra stimei și respectului persoanei lezate”. După un timp, persoana ajunge să dezvolte probleme de identitate, îi scade stima, și ajunge să depindă emoțional de persoana care îi aplică acest ”tratament”.
Abuzul mintal este o formă de violență psihică, care afectează mintea, făcând subiectul abuzului să simtă că nu are nicio valoare și că este neputincios în orice situație. Potrivit specialiștilor, violența psihică include atât abuzul verbal, cât și abuzul de natură psihologică, mai subtil. Abuzul psihologic poate să ia forma manipulării, a intimidării ori a refuzului de a face pe plac victimei. Învinovățirea este, de asemenea, o formă de violență psihologică.
”tu ești de vină că din cauza ta mama nu merge nicăieri și nu dorește să meargă undeva”, țipă bărbatul la fiica lui, încercând să susțină că ea este vinovată pentru că mama ei nu pleacă din cauza ei.
Mama nu spune nimic.
tatăl, abuziv de ani, fără să fie vreodată cercetat pentru probleme sau tulburări psihice, având grave abateri disciplinare la locul de muncă dar și alte plângeri pentru violență în familie, omul care nu dorește să știe nimeni ce face el și cum este el, ci doar ”eu sunt familist, nu aveți ce să îmi spuneți”, se uită la mama… și arătând un interes care nu a existat niciodată față de ce dorește aceasta, îi spune: ”Zi femeie, vrei să ieși în oraș?” și mama spune NU, pentru că se simte obligată să spună că nu dorește, pentru că dacă ar spune că vrea, bărbatul ar fi violent și ea se teme să nu îi facă lui ”probleme”. Bărbatul are probleme de comportament, a lovit pe cineva, consumă alcool, și nu îi dă acesteia bani, ea neavând niciun venit. El spune că ea trebuie să stea cu el că ”nu are pe nimeni„ aceștia încercând să facă așa încât să nu știe nimeni că ”el este abuzator ” și ea se teme, sau că fiica lor când vine la ei încearcă să îi ajute să-și rezolve problemele.
De multe ori, încercând să îl fac pe tata să spună ceea ce dorește sau să ne lase sau să îi dea mamei bani să își cumpere ce are nevoie, spunea că mă amenință cu pușcăria, cu internarea la psihiatrie și că le va spune oamenilor că sunt nebună. Acesta mă făcea să mă comport cu el într-un anume fel pentru a mă incrimina, având și un dosar în ce privește falsificarea unor ”boli și sesizări” pentru ca acesta să nu aibe probleme cu nimeni. Este fost cadru militar, are prieteni, chiar ne-a spus că dacă încercăm să îi facem ceva, ne va băga el la pușcărie. El spune că ”este o persoană importantă în oraș” și asta o spune la oricine.
”Doar când vin eu acasă se întâmplă aceste lucruri”, în alte zile, părinții mei având o viață ”așa cum au multe familii care nu se îngrijesc din România”.
O văd pe mama mai slăbită de la an la an și știu că el este de vină. Cu toate că încearcă să spună că eu sunt problema, eu nici măcar nu trăind cu ei sau cu el, ci fiind în alt oraș, el arată că mama e așa pentru că nu sunt cum dorește el.
Abuzul psihologic este de domeniul delirului.
În majoritatea cazurilor, persoana maltratată nu este conștientă de acest aspect, iar când ajunge să asimileze această informație este deja prea târziu, simțindu-se depășită de situație și în imposibilitatea de a lua atitudine. Este indicat că în aceste momente, “victima” să beneficieze de sprijinul familiei și al celor apropiați.
”Eu nu am nicio treabă cu ce spune tatăl meu Eu știu că pentru el sunt curvă, proastă, nefericită, handicapată mental și ce mai spune el când ne întâlnim, încercând să arate tuturor ce mult bine a făcut pentru mine și cum eu trebuie să fiu o persoană pe care el vrea să o respecte dar nu poate pentru că el nu vede că eu fac ceva din ceea ce îmi spune el”.
Din principiu, nu doresc să urmez sfaturile oamenilor mai eșuați (ca mine, spune râzând), și atunci mă uit la tatăl meu, pe care acum ceva ani îl credeam ”o persoană mare și importantă pentru mine” și care acum mă amenință că mă internează dacă nu îmi fac probleme fiind eu cea violentă cu el. El încearcă să mă determine să fiu eu rea cu el pentru a mă interna, pentru că mama văzând aceste lucruri, i-a spus că el nu este normal și că trebuie să meargă la un medic, lucru care l-a pus într-un episod de furie necontrolată pe tatăl meu, și atunci eu am zis că nu se mai poate să stăm cu el.
”a spus chiar și față de alți oameni despre mine lucruri, arătându-le așa zise ”lucruri ale mele ”care în mintea lui bolnavă însemnau că sunt o femeie care ”nu știe ce vorbește”, cum ar fi lucrurile scumpe, investițiile mele, ceea ce fac și chiar pentru că mănânc salată și beau ceai din pasiune arată pentru el că sunt ”nebună”. Eu chiar râd pentru că am făcut terapie după ce am mai stat lângă el și știu ce dorește și știu ce gândește un ”nebun”.
Mama însă, nu dorește să spună că această situație este ceva cu care se poate sta. Cu toate astea ea stă cu el, și știe că ar putea să i spună fără să fie amenințată, deoarece frica te face să crezi că orice spui nu e bine. Și așa este o zi, în fiecare zi o problemă. Când mama spune ceva despre el, acesta își iese din minți și mă acuză pe mine ca fiică, sau spune să plec, încercând să o calmeze pe ea, iar când ea spune ”lasă-mă în pace” acesta îi spune ei să nu mai bea alcool. El dându-i ei să bea. El punându-i băutura în față și spunându-i ”hai să bem că uite copiii cum nu (ne) mă ascultă, încercând să o facă pe mamă să fie împotriva fiicei, deoarece el nu dorește ca mama să îi iasă din control.
Fiica licențiată în psihologie, cu terapie și certificat, a alertat autoritățile.
E destul de greu să faci ceva în situația în care oamenii spun despre tine că ”nu știu cine ești deoarece tatăl tău”, care ”nu a locuit niciodată cu tine (poftim profesionalism) susține că ești nebună și noi nu știm pe cine să credem.
Fără o expertiză, fără un specialist care să vină, de bună credință, nu unul plătit sau șpăguit, cum se face în Baia Mare (cele mai multe probleme cu șpăgi medicale sunt aici) situația violenței în familie și abuzului și controlului psihologic pe care mama îl suferă de ani, fără să poată să își ajute fiica în vreun fel sau să îi spună lui Băi prostalăule nu mai face așa că te dăm la Poliție și tu o să ai probleme și o să arătăm cine ești ”când nu te văd oamenii ” , deoarece abuzatorul are ”prieteni”, ”sclavi” și oameni pe care îi plătește sau cărora le spune ”povestea pe care o știe el” fără să poată sta mai mult de câteva minute să spună ”ce se întâmplă domnle, acum toate femeile îs nebune”?
A lovit-o și pe nora sa.
Având un frate pierdut prin cluburile de la Cluj, fiica abuzatorului povestește cum nora (cu care este prietenă), mai bine zis o fostă iubită dar și membru a familiei , a fost lovită și obligată să consume pastile, de către tatăl, deoarece aceasta nu dorește să facă mâncare și să spele hainele fiului său, aceasta fiind făcută ”curvă și ștoarfă” de către tatăl ei, chiar când era în Baia Mare în concediu, ea locuind în altă țară. Bineînțeles că nora s-a despărțit de fiul său, aceasta povestind tuturor ce traumă a trăit în Baia Mare și cum nu credea că părinții mai bine zis tatăl unui băiat care era ”cuminte” dar care consuma droguri fără ca părinții să știe, a putut să îi facă aceste lucruri, ea spunându-i acestuia lucruri pe care acesta nu le putea și nu le dorea.
Eu am plecat din Baia Mare, și nu am mai vorbit cu nora de atunci.
Vom depune mărturie și vom intenta pentru autorități abuz de familie, abuz de autoritate, abuz de bunurile familiei, abuz de bună credință, abuz de persoane, violență în familie, abuz fizic și psihologic, lipsire de libertate (a închis-o pe mama și pe fiica în casă pentru a spune că nu vreți și voi să ieșiți și susținând că se apără de ceva ce nu știe nici el) abuz de funcție și abuz de obligațiile de părinte (sau responsabilități), susținând că el are drepturi asupra fiicei (și mamei) și că el poate să facă ce vrea cu ea, încercând internare abuzivă, dar și încercând să o drogheze și să o sedeze pe mama acesteia, spunând că ”din cauza fiicei” aceasta trebuie să ia pastile.
Într-o zi, mama a căzut, în urma unei certuri cu tatăl meu, și eu am ajutat-o , știind că a mai făcut acest lucru, și tatăl stătea pe canapea și râdea. Am ridicat-o pe mama și când s-a dus în cameră, aceasta era într-o situație în care nu doream să îi mai spun ceva, iar el râdea și spunea cu o satisfacție ce nu am mai văzut-o numai la oameni bolnavi: ”din cauza ta se omoară, lasă că vezi tu ce pățești” încercând să o determine pe ea să facă ceva, spunând că ”și eu îmi iau zilele ” sau ”uită-te ce fiică avem, că nu ascultă de noi” încercând să arate mamei că și ea este în ”aceeași problemă cu el”, însă mama l-a amenințat de mai multe ori că va pleca din casă dacă mai face acest lucru și dacă își mai amenință fiica cu pușcăria și cu internarea,
știind și văzând că cel internat trebuie să fie chiar el.
Mai bine de ani am stat lângă un comunist cu probleme psihice care crede că dacă a avut în Baia Mare o funcție, poate să facă ce vrea cu femeile, cu banii mei, cu casa, cu moștenirea familiei (pe care eu am primit-o de la mama) acesta încercând să vândă bunurile pentru a ne controla și pentru a nu mai avea bani și casă, susținând că el ne face pe noi, și că el ne ”ajută” dar niciodată nu și-a ajutat fiica cu bani.
Fiica a spus că are nevoie de câțiva bani pentru ea, pentru a o ajuta câteva zile, având o datorie pe firmă, neștiind la cine să apeleze, și el a spus ”du-te tu că nu te ajut”, încercând să i spună că ea trebuie să facă ce spune el pentru a primi bani.
”Mi-a oprit apa să nu mă spăl, mi-a stins aragazu pentru a nu mai face mâncare, a spus că pe banii lui face ce vrea și nu dorește să am nimic și spunând că el este bărbatul în casă și că doar dacă fac ce îmi spune el am succes în viață”.
Când i-am arătat că am făcut multe și fără el, cum ar fi succesul în munca mea, și alte lucruri (am publicat o carte, lucrez la o asociație, am un job și sunt și antreprenor dar și am ajutat multe persoane să aibe succes în munca lor) acesta începe să tremure și să spună că nu ai cum că eu te-am ținut și fără mine nu ai cum că nu ți-am dat bani sau dimpotrivă spune ”ti-am dat foarte mulți bani ca să nu faci nimic„, lucru care l-a afectat, fără să știe că eu sau mama nu trăim cu 100-200 de lei , cum dorește el.
Eu nu doresc să fiu ca mama. De aia sunt fiica ei.
Persoana maltratată este, de cele mai multe ori, ridiculizată în public, criticată, umilită.
Ideile sale nu sunt recunoscute, nu este lăsată să ia o decizie, este frecvent manipulată și amenințată cu o posibilă despărțire. Însă violență poate lua și forma unei griji absolute, bolnăvicioase, paternale, în care victima este ferită de orice aspect natural și cotidian, izolată într-un glob de sticlă.
_______
În public ”soție bună”, în casă când nu e nimeni ”fă-mi și mie ceva de mâncare că toată ziua nu faci nimic”.
Așa face un bărbat abuziv care nu știe ce face sau știe și nu dorește ca lumea să știe. Manipulator și persoană cu probleme și tulburări, fără să fie văzut de un specialist susține că el ”oricând merg să-mi iau dosar că sunt sănătos”, susținând că ”așa e la noi la foști militari, nu avem nicio problmă să mai dăm și noi niște bani”, susținând că ”așa fac toți și că ”aici în Baia Mare așa facem noi”.
Și-a făcut fiica ”nebună” și ”cu capul” în public, susținând de mai multe ori ca oamenii să nu vorbească cu ea, nelăsând-o nici să vorbească, urlând peste ea, spunându-le impunător oamenilor ce să facă și ce nu cu ea, pentru că este ”nebună” și el nu dorește să vorbească nimeni cu ea.
Ce probleme să ai tu ca om ca cineva, propriul tău tată, care în mod sănătos și normal, trebuie să aibe grijă de tine și să îți respecte ”viața privată” dar și ”ce vrei tu”, cu toate că nu am locuit niciodată împreună, așa ca multe familii din România, preponderent din Baia Mare, când susține în fața prietenilor lui, pe care fiica nu îi cunoaște, că nu a stat cu el niciodată și nu a locuit, că ”uitați-vă la ea cum arată ” și ”uitați-vă la ea și la mama ei că toată ziua au probleme și se ceartă ” arătând că femeile sunt ”cu probleme”, dar mai mult fiica sa deoarece doar fiica a putut să facă ceva si să arate cine este acest abuzator.
Abuzul emoțional poate fi dificil de recunoscut, deoarece nu este întotdeauna evident sau fizic. În general, abuzul emoțional implică un comportament repetitiv și negativ care poate afecta stima de sine, emoțional și mental pe termen lung.
În fiecare zi mi se spune că ”nu sunt bine, că nu sunt cum trebuie să fiu, că ”mama e cum e din cauza mea” și că doar el știe mai bine. Mi se spune că nu fac nimic, că sunt ”un om care nu are pe nimeni” și care are nevoie de el pentru a fi o persoană cu respect, el fiind o persoană cunoscută în oraș și eu nu, susține fata.
Am încercat să stăm de vorbă cu el însă acesta a spus că nu dorește, pentru că se temea să nu fie înregistrat.
Uneori cred că stau cu un securist. Sunt atâtea cazuri, nu știu de ce trebuie să nu pot spune acest lucru despre el?
Mi-a spus să nu vin cu telefonul când vorbesc cu el, acesta nedorind să fie înregistrat.
Când s-a pus problema unei concilieri, acesta a spus că trebuie să merg unde spune el, să stau unde spune el, obligându-mă să îmi las telefonul și încercând să mă percheziționeze pentru a nu îl înregistra.
Controlul comportamentului ne-a afectat pe mine mai mult pe mama. Eu l-am depășit deoarece scandalurile sunt pentru că eu nu doresc să fiu ce vrea el. Nu doresc să mă îmbrac cum spune el. Chiar mă închide în cameră pentru a nu ieși în oraș si susține că dacă stau cu el trebuie să fac asta, amenințându-mă cu ”las că-ți arăt eu”.
Învinovățirile pe care le spune asupra mea și nevoia de a mă face de rușine spunând lucruri care nu se pot spune, m-au făcut să vreau să apelez la un specialist.
Pe mama o izolează, pe mine nu. A reușit cu ea atâția ani, nu cred că va putea cu mine, cu toate că a încercat să mă lovească fizic și să mă țină în casă cu forța pentru a nu avea o viață normală, într-un oraș unde nu am fost niciodată și unde sunt la mine acasă dar sunt ”captivă”. Cu toate astea, am trecut peste, dar nu doresc să mai las de la mine.
Violența fizică, mai mare cu cât fata îi spune NU.
Nu vreau să fac ce îmi spui.
Nu vreau să fiu ca tine.
Nu vreau să mai fii tatăl meu.
Lucruri care îl fac pe bărbat să-și iasă din minți.
O dată a luat toporul venind spre mine, în curte, și eu lucrând, am zis că nu se știe. Am pus o plângere la poliție înainte cu o zi, el aflând și încercând să mă interneze. În fiecare zi la noi sunt aceste scandaluri și autoritățile spun că ”nu au ce să facă” pentru că eu ”trebuie să ascult”.
Poliția, depășită profesional de situație.
”Cum să-ți bagi tatăl la pușcărie, tu ești normală femeie”? a spus polițistul , evident fără să știe ce se petrece. Ne-a spus tatăl tău că ești ”nebună”, nu avem ce să facem. Eu zic să vorbești cu ei.
Spunându-le polițiștilor situația, aceștia au încercat pe fată să nu depună plângere spunând că lucrurile nu sunt așa cum le spune ea, și că tatăl ei este respectabil și având funcția de militar (fost) este mai important pentru ei, acesta neavând cum să facă ce susțin eu.
Am plecat de acolo plângând încercând să-mi dau seama ce poți să faci ca femeie când bărbatul tău face aceste lucruri și mi-am dat seama ce situație nefericită duce mama de atâția ani. și atunci am zis că nu doresc să plec, ci chiar dacă tatăl meu e abuziv și face aceste lucruri și în fiecare zi ”o duce el mai rău”, nu voi pleca și voi spune povestea mea până când cineva se va sesiza.
Tatăl meu a spus ”dacă faci ceva împotriva mea, te omor”,
Spuneți-mi, ținând cont că am venit să fiu cu mama, și nu cu el, cu toate că sunt lângă el și nu mi-aș fi pus niciodată situația asta ca ”dacă și ”cum se poate întâmpla așa ceva” într-o familie care se lăuda că e bine, și că are bani și de toate, în fața oamenilor eu ca fiică fiind” o persoană de succes, dar când stăm de vorbă, sunt amenințată și se urlă la mine, sunt curvă și proastă, drogată, sau vai de capul ei,” acest lucru fiind pentru mine un lucru care nu doresc să îl am și nici să îl mai susțin, fără să mai depun plângere. Am zis că trebuie să fac public acest caz, pentru mine.
Mama nu are voie să aibe prieteni. Întotdeauna când venea cineva la ea sau încerca să vorbească cu ea, acea persoană era făcută în toate felurile, jignită și umilită. Ce-ți trebuie ție alții? nu mă ai pe mine?
Insuletele sunt la ordinea zilei. Amenințările pentru mine, deoarece orice abuzator are probleme mai mari când cineva nu dorește sau nu vrea să fie victimă, sau are mai multă specializare în lucrul cu oamenii cu probleme, neputând fi ”amenințată” deoarece aceasta a apelat la autorități, fără să simtă nevoia să dea șpagă sau ceva, așa cum a auzit că se face în domeniu.
Situațiile de familie sunt cele mai grave.
Făă să știe ce o să facă sau unde o să se ducă, bărbații dar și femeile care stau cu abuzatorii și îi susțin fără să știe că își fac lor rău, sunt nevoiți de multe ori să dea șpagă pentru a scăpa dar și să facă lucruri, alertând persoane la fel de abuzatoare (sau care din nevoia de neprofesionalism și bani și alte probleme pe care aceștia le au cu funcția și cu orice alte lucruri, respectul, ce vor spune alții despre ei) încearcă să îi ”ajute” pe acești oameni să scape, de multe ori fără probleme. De multe ori și aceste persoane sunt la fel de cu probleme ca și ei.
Tată, vrei să vorbim?
Du-te tu fată de aici că mă piș pe tine. Du-te să nu cumva să chem poliția să te ducă la nebuni iară. spune tatăl mândru de el că a reușit și azi să-și subjuge emoțional fiica și să o facă să nu mai spună nimic. Asta pentru că nu știe ce face fiica lui. NU știe nimic despre ea. Pentru el, este o curvă, o persoană fără bani, o persoană care fără el ”moare de foame” și ce mai spune el pentru a-și lua laude de la oameni pe care oricum el nu dă doi bani. Psihopații nu dau doi bani pe oameni. Nici măcar pe cei pe care îi plătește, îi pune să facă ceva, îi pune la lucru sau le dă bani, pentru a-și mai falsifica un dosar. Chiar și un dosar medical.
”eu n-am făcut nimica, ele două sunt de vină”.
orice abuzator încercând să scape, va spune că toți ceilalți sunt problema nu el.
Cât despre testele de psihologie, noi ni le-am luat pe toate.
Dorim să facă și el la fel.
Credeți că le va lua?
Persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă pot fi predispuse să abuzeze emoțional în relații. Aceste persoane au o imagine exagerată de sine, o nevoie de admirație și atenție, și o lipsă de empatie pentru ceilalți. Pot fi critici, disprețuitori, manipulatori și explozivi emoțional în relațiile lor. De asemenea, pot fi reci și indiferenți față de sentimentele celorlalți și pot folosi tactici de intimidare și control pentru a obține ceea ce își doresc.
În România, preponderend Baia Mare, cele mai multe persoane care dețin funcții sunt persoane cu tulburări de personalitate narcisică, care doresc atenție și sunt persoane care ”uite cine sunt eu”. Lucru despre care am mai scris.
Vă dorim să fiți bine cu voi, că e mai important decât ce spun alții că ați fi sau n-ați fi, că ați putea sau nu ați putea, și e mai important și decât părerea unui specialist plătit să vă ”facă vouă probleme” că ați pus plângere penală împotriva unui abuzator.
Așa e la noi.
Încă o zi normală în Baia Mare.
REVENIM
