A venit iarna,
Acoperă-ți portofelul cu ceva!
.
A început sezonul cîntecelor în limba engleză. Al spiridușilor, al moșilor crăciuni, și mai cu seamă- al cocacola. Cultura de împrumut bate knock-knock la ușile noastre. La Heaven`s Door, ca să fac o cruntă asemănare. La porțile cetății. La radio-urile romînești bubuie limba engleză, și parcă ne e tot mai rușine să fim români. Hrușcă e batjocorit pretutindeni, Fuego rămîne un ciudățel pentru cei ciudați, o flegmă delicată aruncată în ochii smeriților de către cei bravi și cool. Cooltura de împrumut și asezonarea crasă a tradiției noastre cu ritmul agresiv american începe! Spoiala socială și-a dat drumul, îndoctrinarea noastră obligatorie nu poate să aștepte. Deja a întîrziat cîțiva ani ! S-a dat startul în strigarea globală pentru inițiere în tainele melodiilor americane de sezon, și a flerului actual al lor-național. Și știți ce-i mai dureros? Că ele au început pe foarte multe posturi, chiar de Ziua națională a Romîniei.
Santa Claus is coming to town. And you can t deny . Iată-l pe Santa Claus – acest moșulică turbat, cu față de psihopat isteric, care reprezintă de fapt nimic mai mult , nimic mai puțin decît personificarea în toată firea a acelei Americi accesibile tuturor. Visul american devine astfel o iluzie și slavă deșartă, întunecată de tăciunea capitalismului care dictează și denigrează suflete omenești: o întreagă dictatură a brandurilor. Firește, nu tot timpul e 100% americană, dar înțelegeți voi. Moș Crăciun, ca simbol puternic al ei, nu fac excepție. Ascuns după o personalitate schizoidă, căci secretele sale, chiar și la nivel de imagine se țin lanț, mOș crăciun manifestă încă de mulți ani o lipsă de interes autentică față de relațiile sociale, și mai cu seamă față de copiii care îi recită poezii și trimit scrisori. Precum un profesor de apogeu, la final de an, el devine suma tuturor profesorilor care de-a lungul anilor i-a învățat pe copii poezii și cîntece, verificînd parcă, așa cu multă nevoie obsesivă, nu neapărat corectitudinea și abilitățile de gîndire critică ale copiilor, ci supunerea lor, obediența, motivația de a-i satisface nevoia de autoritate subliminală, el însuși, moșu, devenind parcă o autoritate. Nu doar că el verifică ”tezele” de final de an, chintesența sufletului de copil, pedepsindu-i pe cei răi, ca un diavol viclean îmbrăcat în culoarea roșu, dar uneori are și pretenții: de figuri de stil, de sensuri și alte clișee care se poartă de la an la an. Unul dintre cele mai tîmpe și lipsite de sens, dar care totuși îngobează în el sensul întregului consumerism de sorginte patologicamericană este întrebarea aceasta: ”ai mîncat tot din farfurie”? Vă las să vă gîndiți mai departe la ceea ce conduce acest mecanism pavlovian de educare umană…. ! Detașat emoțional și foarte rece, moșul crăciun, ca reperezentare și simbol, jucat de sute de mii de moși crăcuni mai mici, mai mult sau mai puțin talentați, debordează și de o ciudată inapetență în a-și exprima sentimentele. Ați văzut vreodată un moș Crăciun care să plîngă sau să rămînă vizibil emoționat la cîntecele și poeziile copiilor? Sau care să spună chiar el o poezie, un tîlc, o parodie măcar? nici măcar cel mai inventiv actor n-a făcut-o vreodată!!! (vă rog nu-mi trimiteți linkuri să mă convingeți, că vorbim de trenduri)Ce e mai grav însă, este faptul că penalizînd greșelile copiilor, de dicție sau recitație, și chiar și oratorie, cînd aflați pe genunchii săi, micuții își spun oful sau problemele, a manifestat dintotdeauna o inabordabilitate soră cu lipsa de empatie emoțională, specifică adesea unui psihopat. Indiferentă și concisă, comunicarea cu Moșu, mereu grăbit către ”următorul” sau ”next!” cum ar zice americanul, pe bandă rulantă, precum o fabrică de scos copii cuminți răsplătiți cu jucării și dulciuri mizerabile, comunicarea cu el devine astfel o întreagă sinteză a ceea ce numim jocul între supunere și autoritate, și complex și sublim totodată, el devine figura centrală a călăului măscărit, ascuns după un chip aparent blajin, rînjete false și un sentiment de grandoare imposibil de măsurat cu ochii trupești, și cu orice alte aparate specifice de măsură. Și deși are barbă albă, dorind să transmită înțelepciunea, competența și autoritatea supremă, asemeni vremurilor de odinioară, cînd înțeleptul satului își mîngîia barba de fiecare dată cînd născocea soluții mai mult sau mai puțin filosofice la problemele agorei sau ale unui ins in general, deși are barba albă, nicio înțelepciune nu poate ședea în simplul fapt că, în loc să corecteze greșelile copiilor, să preia din înțelepciunea unui dascăl aflat la final de carieră, el pedepsește aspru, și nici măcar nu mustră sau arată greșeala, copiilor. Ei bine nouă, celor care am crescut, personajul pare destul de dubios.
__
Astfel că, ascuns după tone de bunăvoință și generozitate atent măsluite ingineresc social, el merge în cele mai scumpe magazine americane, sau după caz, cele de la noi, romînești-de import, îndeasă de toate în sacul cel fără fund -cele mai scumpe și inutile jucării menite să tîmpească mai mult copiii decît să-i educe, apoi îi lasă pe amărîți cu gustul nefast al dorinței de a avea și mai mult. Nu doar că Moșu ăsta apare și le bea săracilor laptele și ultimul biscuite așezat cu atenție, de dragul unor obiecte muritoare, simboluri ale idiocrației, dar el ne cere și obediența: să fim cuminți! Nu tot timpul specifică însă CE înseamnă cuminți, și de cine să faci ascultare. Un puternic limbaj de supunere și dominație: ”dă-mi ce ai tu mai bun, laptele și mierea ființei (simbolic vorbind) pentru a-ți da ceea ce-ți oferă plăcere, și te face să uiți de tine și ale tale: obiecte a căror valoare dispar în imediat- a doua zi de Crăciun”. Bucuria drogului… !
Despre obezitatea moșului pozat fashion în cele mai celebre reclame de pe tot mapamondul? TĂCERE. Și ar fi la îndemînă să gîndim toți la unison cauzele: el bea COCA-COLA. Cea mai consumată băutură de pe mapamond, dar și la noi în țară. Dacă nu știați încă, volumul pur de zahăr din băutură este extrem de ridicat. Doar 330 ml conține 10 lingurițe de zahăr alb, ceea ce înseamnă aprox 13 kg de zahăr anual ! Dar firește, tehnicile de marketing nu vorbesc despre așa ceva. Prin urmare, arhetipul moșului, făuritorul de bine al copiilor, se cade a fi înfățișat obez, mînjit la gură și pe barbă cu o sticlă de cola. Execrabilă imaginea, la o primă analiză. La prima vedere tuturor ni s-a părut cîndva cool. Peste ani, imaginea aceasta care țipă de atîta roșu, nu întâmplător roșu, căci dacă priviți puțin la simbolistica acestei culori, nu-o veți găsi în ”toane ” prea bune, cînd vine vorba de consumerism, imaginea aceasta a devenit simbolul bunăstării și al abundenței sociale, sau personale. Magazinele pline de marfă, copiii care se zbenguie sau se lovesc de pămînt pentru a primi ceea ce au nevoie- spre rușinea și neputința părinților, iată societatea consumeristă în toată splendoarea ei. Și de la an la an, prin imagini abil concepute de tehnici de advertising și marketing similar, ni se cere să cumpărăm dar și să consumăm tot mai mult. Mult și prost! Zahărul = jucăriile cu care suntem amorțiți și ademeniți să închidem ochii la problemele lumii. La ale noastre. La durerile și năzuințele pe care le purtăm în noi înșine, și pe care le-am putea rezolva la o simplă schimbare de.. dietă! schiimbi dieta, schimbi metabolismul, schimbi energia psihică= schimbi mintea= devii lucid= poți rezolva și lua decizii. Cu zahărul însă ce faci? Cu amăgirile consumeriste de tot soiul, prin care ești invitat și sedus machiavelic să ai și să fii și mai mult? Oamenii devin orbi la ceea ce ar putea să devină, dacă s-ar debarasa de prea multul ”A avea”. A fi sau a avea?nu e doar o simplă întrebare- ci reprezintă exact societatea globală/istă așa cum s-a polarizat ea…
Dar indiferent de categoria socială din care familiile fac parte, întotdeauna în reclame și pretutindeni, acest Moș este văzut că aduce daruri scumpe, înglobînd în semnificația lor întregul scop al consumerismului: cumpără fără măsură, și compară-te cu celălalt. Apoi, pe principiul ”crede și nu cerceta”, ni se cere să avem încredere că el sosește anual, nimeni nu-și poate pune problema intrării lui în criză sau așa ceva. Sau măcar într-un regim de slăbire. Ar însemna că moșul s-a prins că băutura aceasta îngrașă. Că denigrează facultățile mentale, atacă luciditatea și trezvia, rapiditatea de a face conexiuni. Topește dantura, la propriu, zilnic, prin dizolvarea mineralelor compuse, și multe alte daune pe care le puteți consulta pe net, sau în cărți de specialitate. (recomand That Sugar Film, și multe alte resurse disponibile online despre ce face zahărul cu noi și cu mintea noastră)
_
DROGUL CELOR MULTI, DE TOATE ZILELE.
(comparabil deja cu pîinea cea de toate zilele- hrana adevărată sau grîul, cum i se mai spune)
_
Nu pe degeaba băutura asta este asociată cu cocaina. Aflată în centrul atenției, în special în perioada sărbătorilor de iarnă, este asezonată cu plăcerea- față de orice, și gratificarea imediată, are trăsăturile unui drog capabil să creeze dependență. Iată ce se întâmplă în corp:
După primele 20 de minute, se absoarbe cofeina: pupilele se dilată, crește tensiunea, iar ficatul începe să elibereze zahăr în sînge. Apoi, începe secreția de dopamină, care stimulează centri plăcerii din creier. Mai multe cercetări în domeniu au dovedit acțiunea băuturii fix asemeni heroinei.
Revenind la moșul, acesta a devenit simbolul suprem al consumerismului. Al idiocrației, căci el oferă cadouri bogate și costisitoare exclusiv celor care au fost cuminți. Care s-au supus sistemului. Care au ascultat ordinele: statului, colegilor, profesorilor, părinților imbecili de cele mai multe ori- școliți și ei la rîndul lor cu workshopuri de parenting la fel de costisitoare, deranjînd din fașă înclinațiile naturale și firești , de manifestare de personalitate- ale copiilor. Moșul este simbolul tătucului care răsplătește obediența cu unelte și instrumente făurite de dictatorii aflați în marile branduri. Și de la an la an, progresismul, ignoranța maselor și anti-culturalizarea copiilor prin ideologii transpuse în jucării din ce în ce mai abjecte, dizgrațioase și anti-ființa originală, sănătoasă, de la an la an devine tot mai agresiv, luînd avans teribil și înfricoșător în fața cumințeniei, cumpătării, echilibrului interior și social, al frumosului și splendorii oferite de chibzuința-n toate,la nivel personal. Cocaină este tot ceea ce primești ca recompensă. Amînarea recompensei rămîne o tehnică de muncă și anduranță doar pentru cei puternici. (Un test psihologic a fost derulat de foarte multe ori, pentru a măsura răbdarea copiilor în a primi recompensa/gratificarea imediată- puteți să-l vedeți aici. Copiii care au amînat recompensa, au dovedit rezultate mai bune și un sîrg aparte ulterior, față de cei care nu.) Iată deci, un fel de a pune problema: educația !
***
În tradițiile Sfîntului Crăciun, moșul ”darnic și bun” era încărcat cu daruri multe. Dar niciunde nu s-a zis că el aduce materie primă de falsificat inteligența oamenilor, luîndu-le până și libertatea de a alege, întunecîndu-le ochii și închinzîndu-le gura cu niște obiecte atrăgătoare, făcute de cele mai multe ori de niște sclavi: repede, prost și cu silă. Cît despre condiționarea ascultării, prin nevoia supunerii lor- aceasta contrazice un mit, conform căruia Moș Crăciun, căindu-se crunt înaintea lui Dumnezeu pentru că a refuzat să o ajute pe Maica Domnului primind-o în casă la el, să nască, a cerut iertare, devenind cumva ”primul creștin”, sau Sfîntul bătrîn”, căindu-se atît de mult încît a doua zi și-a împărțit averea tuturor săracilor. Iată o iubire necondiționată, liberă, nesupusă vreunei cereri anume de tip ”îți dau daruri doar dacă faci cutare”. Perfecțiunea psihologiei acestui moș tradițional depășește cu mult precaritatea și patologia moșului modern, transformat, decăzut parcă, schimonosit de duhul lumii, făcîndu-l vraiște, susținînd la rîndul său murdărirea copiilor, de fapt educarea lor într-un alt spirit decît cel creștin. ”Daruri multe” ar fi putut însemna orice altceva în afară de zahăr! Cît despre schimbul și trocul care are loc între copil și Moș, acesta este nedrept, și permiteți-mi să-l asemăn cu o mare escrocherie: copilul dă ce are el mai bun în suflet, poate uneori își dă și sufletul ,Doamne-ferește, sau trăsături valoroase din el, spre a împlini nevoia moșului și a tuturor celorlalți de supunere, și ascultare, primind în schimb obiecte, materiale. Poate fi ceva dumnezeiesc în toată treaba asta? Căci pare mai degrabă anti… ! Și pecum workshopurile ezoterice de debarasare spirituală, exact așa și ”laptele, biscuitele și mierea”sufletești sunt executate cu măiestrie de consumerism. Un troc din care nimeni nu iese neșifonat, cu zîmbetul pe buze, poate doar temporar, îngurgitînd pe stomacul gol- niște cola. Pupilele se dilată, glicemia crește, serotonina de asemenea.. și știți povestea,… începi să vrei și mai mult!
***
Dar de aici pînă la întreaga contemporaneitate nu mai e mult. Masele prostite anual că trebuie să cumpere mai mult pentru a-și arăta iubirea față de celălalt, pierd încă o dată prin propria supunere și neascultare. Iată condiționarea iubirii- repetată, deloc întâmplător, ca un arhetip de mai sus: vrem să fim vrednici de celălalt, cumpărîndu-i sentimentele. Cercul vicios continuă cu bezmeticiune, atacînd pe mai multe fronturi: cumperi mai mult lucruri care te fac mai tîmpit, ți se inoculează false nevoi, te negi pe tine însuți, înăbușindu-ți adevărata personalitate și frumosul din tine, pentru ca apoi să cumperi altceva, și mai mult, menit să-ți schimbe imaginea, atitudinea, spiritul,doctrina…
Și toate acestea au loc într-o oarecare limbă engleză…
***
Suntem cuceriți, și nici măcar nu putem să ne dăm seama, anesteziați de bombe calorice, și alte adevărate arme chimice ale îndobitocirii de mase. Ale Supunerii. Ținta sunt copiii, care tactic sunt modificați social să creadă, să vadă, și să se convingă că dacă fac cutare, primesc cutare drog. Munți de dulciuri, și alte obiecte care în mai puțin de 6 luni de la cumpărare ajung inevitabil la gunoi. Suntem cuceriți, răstălmăcindu-ni-se istoria, tradiția,întrocîndu-ni-se pe dos bunătatea, suflul sfințeniei ce a dăinuit, azvîrliți într-o patologie profundă, menite să adoarmă conștiințele și trupurile încă tari ale milioane de oameni dar și romîni din întreaga lume. Ceea ce e mai grav, este că toată lumea s-a aliniat trendului, înghesuindu-se parcă toți, mînați de motivații strategic induse, să cumpere fix aceleași chestii. De la mizerabilul kendame, care activa un reflex pavlovian incurabil în timp, la păpuși perfecte menite să incite mai mult sau mai puțin în viitor bărbații, la mașini scumpe teleghidate, apoi gadgeturi premergătoare epocii roboților: uitați-vă la ce jucării se vînd și se fac, și veți fi aflat mersul lumii. Nu doar dependența de zahăr o regăsim în acest curent care bate spre anti-creștin, prin nemăsura și felul hulpav de a se prezenta și a fi, ci și amăgirea lunatică de a primi ideologie frumos ambalată, crezînd că ne vom fi educat în sensul cel bun… !
#adevăratComunism
McVETO
🙂
________
VETO.
Craciun fericit !