Citesc pe un site un articol mare, uriaș, care spune așa:
Finlanda este prima țară din lume care renunță la materiile școlare.
Nu e niciun secret, spun ei, că educația modernă, în special în America de Nord, are nevoie disperată să fie reformată. Copiii trec dinr-o clasă în alta fără să înțeleagă cum să-și producă propria lor mâncare, să plătească taxe sau să facă diverse activități cotidiene adevărate, din lumea reală. Scopul sistemului educațional ar trebui să fie educația, spre îmbunătățirea noastră și a societății, în schimb, ni se spune doar ce să gîndim (în loc de Cum să gîndim), așa că asimilăm apoi ne integrăm social.
Mulți copii trec de liceu fără să realizez nici măcar că sistemul e defect, fiindcă sunt atît de prinși în el. În unele cazuri, ei chiar hrănesc propaganda și dezinformarea. Uitați-vă în orice carte de istorie: mai degrabă vedeți că europenii au format America de Nord, complet omițându-se genocidul în masă care a avut loc împotriva nativilor americani. Alternativ, dacă ne uităm la educația laptelui sau la Ghidul Piramidal al Hranei care se învață încă timpuriu de către copii, veți învăța că de fapt nu reflectă ce e sănătos, ci mai degrabă ce e profitabil.
Vestea bună: nu sunt cazuri de fiecare țară, iar unele țări chiar încearcă să schimbe macazul. Finlanda, spre exemplu, este în proces de completă transformare a sistemului educațional. Ea va adopta educația bazată pe fenomen- un sistem care permite studenților să abandoneze subiectele standard și să experențieze o abordarea holistică, interdisciplinară de învățare.
CE ESTE EDUCAȚIA BAZATĂ PE FENOMEN?
Educația bazată pe fenomen abordează complet diferit problema, și abandonează diviziunile clasice între subiecte precum matematică și știință. În schimb, studenții preiau un fenomen aparte sau un concept și îl privesc prin diferite perspective, aplicându-i filtre precum geografia, istoria sau economia.
Cum e explicat pe site: Educația bazată pe fenomen ca și tehnică de învățare folosește curiozitatea naturală a copiilor pentru a învățat într-un context holistic și autentic. Acest context de ” lume reală” oferă motivația unui punct de plecare în învățare, în loc de subiectele tradiționale anterioare. Fenomenele sunt studiate pe de-antregul, ca entități anume, în contextul lor real, iar informația și abilitățile conexe lui sunt studiate trecând granițele dintre subiecte. Fenomenele sunt subiecte holistice precum: umanitate, Uniunea Europeană, media și technologie, apă și energie. Acestea oferă studenților secolului actual abilități de gîndire critică, creativitate, inovație, lucru în echipă și comunicare.
De ce e important? Pentru că sistemul de educație trebuie să răspundă la întrebări precum: ce ne dorim în viitor de la copiii noștri, de la lume și societate? Așa că în loc să îi îndoctrinăm pe copii cu propaganda și îi învățăm că nu există doar un singur mod de gândire- și simțire, și un singur mod de a determina inteligența lor.
Prin urmare, se afirmă necesitatea acestui sistem de educație ca fiind singura soluție de a ne explora unicitatea ființei. Căci se zice că aceasta este dualitatea noastră, frumusețea ei: diferențele dintre noi sunt puterile noastre, și nu ar trebui să suprimăm sau să ne conformăm societății. Sistemul public de educație ar trebui să îmbrățișeze aceasta, iar profesorii să educe copiii din inimă, în modul lor unic. Ce spune oare această exprimare siropoasă despre trăsăturile noului sistem? Că sunt (pardon, ar putea fi) o apă de ploaie. Un soi de lapte și miere de cea mai proastă calitate, vărsate din nou pe boturile pline de așteptări și iluzii deșarte ale celor mai mulți dintre pământeni. Un soi de mindfulness al educației, în care, în loc copiii să învețe , cu dîrzenie, cooperare și implicare individuală din partea lor, ei au nevoie mai degrabă să fie dojeniți și îmbrățișați nefăcând nimic. Se numește mediu colaborativ de conectare: profesorii și elevii trebuie să se conecteze într-un mod care să anuleze diviziunile și ierarhia care există acum între ei.
Încheierea este apoteotică: ”Poate, prin acest nou sistem, profesorii vor recunoaște că și ei pot să învețe la fel de multe de la elevi, precum studenții pot învăța de la ei”.
Acum, îmi aduc aminte de un titlu mare de știre, văzut la noi, care spune așa:
Cretinizarea merge înainte. Noul Ministru al Educației le cere public profesorilor să facă ”evaluări prietenoase la tezele de sfîrșit de semestru, pe care copiii să le întîmpine cu confort.”
Citez: (…) am învățat că profesorul este definit de două trăsături fundamentale: vocație și tact pedagogic, puse în slujba elevilor. Pentru toate acestea, dragi colegi, sunt convinsă că veți realiza evaluări prietenoase, pe care copiii să le înțeleagă și să le întâmpine cu seriozitate și confort.
Spune doamna ministru, încercînd tactic, prin fler și manipulare, să -i facă să creadă pe cititori că tactul pedagogic ar însemna cumva evaluările prietenoase.
Astfel, că iată avem două concepte noi în educație, dornice să deterioreze (SĂ EDUCE, spun ei) mințile fragede și dornice de cunoaștere ale elevilor. Ca un burete, ei nu vor mai absorbi noțiuni fundamentale, menite să construiască un bagaj solid cognitiv, în baza căruia să învețe să opereze ei- prin operațiile specifice gîndirii, ci vor primi de-a gata materialul, gata GÎNDIT de făuritorii noii civilizații, mediocrizîndu-le astfel conceptele, reducîndu-le la simple explicații ” de bun simț”, ușor de înțeles de oricine. Căci asta înseamnă a face o medie: înseamnă a anula radicalul, deviantul, extremul, geniul, inteligentul, favorizînd în schimb prostul. Ceva de genul face deja medicina muncii la noi: probele psihologice sunt menite sa excluda deviantul fie el si pozitiv dintr-un grup, pentru a nu periclita munca si a nu pune in pericol stabilitatea sociala, prin urmare oamenii inteligenti risca sa cada probele, ei nefiind in standarde. Mediocrizarea limbajului interior al gîndirii, prin studierea fenomenelor, anihilează treptat și nevoia sau acțiunea de penalizare, anulînd orice spirit de competiție, motivație și dorință intrinsecă a copilului de a ști, și cunoaște mai mult, validîndu-și astfel eforturile cognitive printr-o notă meritată. Bucuria reușitei și formarea sistemului de muncă și ieșire din zona de confort la viitorul adult vor lipsi cu desăvîrșire. Psihologic vorbind. Prietenoase și confortabile vor fi nu doar evaluările, ignorînd neputința și lipsa de efort al unora, ci și materia care urmează (și la noi în curînd) să fie studiată ”OBLIGATORIU” în școli, reducînd mulțimea de elevi la o populație îndoctrinată cu fenomene, puse toate în filtrul ideologic progresist al noii ere. Cum altfel , neavînd note și sistem de penalizare și recompensă, vor putea elevii să prindă ceva, ei fiind și devenind toți egali, toți la fel, atît în felul explicațiilor, cît și în abordarea profesorilor în ceea ce privește recompensa? Iată socialismul pur, denigrarea omului, în toată manifestarea lor. La toate acestea, adăugă educația porno (că sexuală nu poate fi descrisă deloc, ea neavînd nicio legătură cu armonizarea de cuplu stabil, și nici cu romantismul și stima de sine într-o căsnicie, etc), menită să construiască și mai multe pulsiuni tenebroase, în psihismul fragil al copilului. Fără putere interioară, lipsit de vlagă, stors de puterea interioară, dornic de a-ți satisface numai fiziologic trebuințele, ce om cu capul pe umeri, integru și complet poți să devii? 🙂
De la educația dîrzeniei, despre care am mai scris aici- , la educația și inserarea gândirii mediocre de turmă educată de stat, nu e decît un pas. Se cunoaște atît de mult despre ființa umană, încît ingineriile sociale nici nu mai au nevoie să fie elaborate, descoperite și cercetate prea mult: Dă-i omului o nevoie falsă, educă-l să creadă că merge spre mai bine, și vei avea mase obediente, în colivii de haur. Un pas mare tactic format din sute de alte intenții mici, pe care statul profund (dark deepstate-ul care se ocupă de psihologia maselor), prin terți, le-a aplicat, motivînd modelul de mare succes comunist, fie nordic, fie orice altceva. Însă în realitate, acest model nu face decît să-i țină pe oameni într-un nivel mediu securizant în piramida lui maslow, aflîndu-se majoritatea în imposibilitatea de a dori să evolueze, sau a-și dori mai mult de la ei, de la viață, primind căldurica zonei de confort asigurată de stat,și nu oricum ci în mod parșiv, făcîndu-i pe toți să creadă în iluzia că au realizat într-adevăr ceva.
Egalitatea , nevoia obsesivă a egalității nu este doar un mit, nici o teorie spusă complicat într-un manual: este suma acțiunilor tuturor acelor pioni social înaintea cărora omul, prin propria lui nevoie, cumpără, privește, sau se aliniază. Egalitatea bio-psiho-socială, egaliatea morală, egalitatea de viciu, egalitatea de notă, egalitatea de orice.
Și ca să fie treaba treabă, constat zilele trecute, că pe feisbuc a apărut o nouă pagină, menită să oprească războiul rasial, militînd abil prin tehnici psihologice de manipulare, mizînd și pe nevoia omului de A FI BINE șI PACE (divină) îN LUME, militînd pentru EGALITATE ! Pagina se numește Dare to Be grey.
Suntem liberi ?
Căci nu putem fi egali, fără să nu ne compromitem darurile, felul, ființa și caracterul!
Ce fel de generații educate astfel, vor urma?
______
LIBERTATE | IDENTITATE | TREZVIE
