Seară de film. Caravana TIFF a pregătit o selecție importantă de filme premiate.
Dintre toate, o dramă controversată se pregătește să strângă la unison într-un același sentiment, publicul. După ce a deschis TIFF 2018, chiar în prezența regizorului, apare și aici, la Grădina de Vară. Conflictul israeliano-palestinian deși e departe, la mii de kilometri distanță, nu există om care să nu fi auzit despre el: el continuă încă din 1920, de la izbucnirea conflictelor interetnice din Palestina, să fie unul dintre cel mai greu de soluționat conflicte din lume. Pare serios și grav, nu?
Dar filmul e altfel: aduce în prim plan soldații- tații și fiii unei națiuni și nu este deloc o poveste cu prizonieri și cu sânge, ci una amuzantă. Regizorul călătoriei în aceste depărtări controversate este Samuel Moaz și declară prin tehnică imagistică, scenariu, dialog splendid, un ”statement” al unei familii destrămate în urma dispariției tragice a fiului plecat la război. Dar și sublimul haios pe fondul căruia soldații își duc ”războiul”. Războiul cu plictiseala, mai mult. În cele ce urmează, filmul devine o comedie neagră: soldați israelieni plictisiți de misiunea lor în mijlocul deșertului, și care din când în când deschid bariera de trecere pe un teritoriu unei cămile, sau mușamalizarea morții unor tineri palestinieni. Scenele sunt încărcate de penibilul situației: soldații fără chef, preocupați de orice altceva mai puțin războiul, își fac datoria. Scenele prezintă dezinteresul, posibil sau imposibil al soldaților, impregnate până la refuz de absurditatea situației: un soldat cu arma în mână, tulburat de ideea de a nu face nimic, declară război nimicului cu una din cele ma puternice arme pe care le-am avut până acum: simțul umorului, pe fondul seriozității ce o impune o situație de conflict armat. Toate acestea au scandalizat Guvernul Israelian, după ce au văzut filmul. Între timp, oficialii statului Israel, la fel de scandalizați de scene din film, au aplaudat decizia Academiei Americane de Film de a scoate filmul de pe o listă de nominalizări pentru Cel mai bun film străin. Apoi a fost boicotat evenimentul de deschidere a Festivalului de Film israelian din Paris, în cadrul căruia a fost inclusă proiecția acestui melanj de luciditate, istorie, controversă și focus pe psihologia umană în cele mai ciudate ipostaze: Foxtrot. Cum o arată chiar una din replicile filmului: ”indiferent unde te duci, revii la locul de unde ai plecat”. Așadar, avem de-a face cu un dans public în jurul cozii, prezentat cu fină ironie, menit să născocească neseriozitatea conflictului, sau în orice caz, să-i arate o latură umană, aparte a lui, absurdul situației pe fondul problemei planetare: conflictul acesta. Premiile cu care azi se laudă acest film: 16, și alte 14 nominalizări, regizorul câștigându-și renume internațional încă o dată, după succesul debutului său cu ”Lebanon” în 2009, premiat cu Leul de Aur la Veneția.
Un film care merită văzut, spre a coborî nițel unora iluzia că tot ceea ce e ideologic și serios, rămâne ideologic și serios chiar și pentru indivizii implicați la orice nivel. Mai cu seamă soldații. Un tablou împărțit în câteva acte memorabile reunite sub cupola penibilului unei situații grave, văzute într-un detaliu: coșmarul pierderii celui drag, bășcălia față de ceea ce este formal, plictisul soldaților care abia apasă pe trăgaci, aflați în cel mai lung conflict din lume, și starea socială care apasă populația. O antiteză spontană la tot ceea ce e incompatibil, dar și adevărat, într-o situație despre care, spune regizorul că ”și-a pierdut echilibrul, măsura, și devine din ce în ce mai rău.” Iar regizorul este israelian!
Proiecția filmului are loc în seara de joi, 26 iulie, de la 21:45, în cadrul Caravanei TIFF, la Grădina de Vară Capitol. Timișoara.
FOXTROT. Comedia neagră din conflictul israelo-palestinian
