Casă, masă, servici, cumpărături, facebook, televizor, somn. Ce așteptări să ai de la românul adult , când toate îndeletnicirile lui au rămas astea? Presiunea unui timp care nu există, și idolatrizarea ustensilelor costisitoare de pierdut timp și neuroni putere- au făcut în ultimii 10 ani ravagii.
Pe de altă parte, asistăm la ”moartea” din realitate a boicotanților. Rezistenții. Carte, cafele, trufie în corporații, servici, cafea, mult consum de pseudocultură , iară carte, și somn. Nu tu familie, nu tu copii, nu tu stabilitate pe plan sufletesc. Cu părul răvășit și cu capul plecat pe asfaltul încins care le poartă gunoaiele : de la chiștoace de țigări la foițe ce put a iarbă, flegme, și gume aruncate în scîrbă în ultimele ceasuri ale nopții, când se întorc acasă din weekendul în care au consumat ”cultură”. Birtul. Afumați și troglodiți, ei sunt milenialii, dar nu mereu, ci dimineața, până pe la prânz, cam așa. În restul zilei, dacă oprești prea aproape de ei la semafor, vor zbiera la tine, că ei au dreptul de a fi pietoni. Ei oriunde merg, sunt obedienții sistemului, ferească sfinții să le încalci o voie, fie și din greșeală. NU te cruță.
În această moarte sistematică a conștiinței și luminii din om, apare din nou presiunea viciului. La prima categorie. Ce să discuți cu acești oameni, care presați de noțiunea de – nu am chef azi, nu mă interesează- la noțiunea de ”nu am timp azi- sunt prea ocupat”, afișează cu ostentație, obrăznicie și pe alocuri indolență trufașă, refuzul lor de a participa coerent la mersul lumii, prin cel puțin a-și pune întrebarea: BĂI- UNDE *** NE ÎNDREPTĂM NOI ÎN ACESTE ZILE?
Dar e greu să lași tot ce ai și să-ți ie puțin răgaz cu tine. E greu să cugeți. A devenit așa un soi de privilegiu, al celor care s-au debarasat parțial de lume. Să cugeți și să simți apăsarea lumii pentru care ai votat. Sau pentru care nu ai votat, și acum o vei vedea cum decade, în același timp în care și dumneata, creștin care nu ai fost la vot, decazi din drepturi. Dreptul de a te răzvrăti , inclusiv, să știți, e o libertate mare.
Trăim pe pilot automat, și uităm cine și ce suntem. Citim pe facebook fraze frumoase, le consumăm, le devorăm până la ultima virgulă, și ne reîntoarcem la ce ni s-a zis, și ni s-a părut că a sunat bine. Boicot și manipulare, fărădelege și înșelare, zilele acestea au fost la foc automat: atent dirijate de păpușari abili, gata încă o dată să exploateze vicii psihologice dintre cele mai nărăvașe. Și să exploreze calități, pe care drept vă zic, unii mai bine le-ați fi ținut pentru atunci când începea cu adevărat lupta.
S-a revelat o tabără, a ieșit oastea la lumină, acum ea e cunoscută. Inamicul vigilent, via feisbuc și alte rețele de (anti)socializare, a pus la cale, din nou, următoarea inginerie socială prin care altele vor urma. Nicio problemă până aici. O să spună unii că ”așa e în lumea modernă, adaptează-te”… Pe de altă parte, ceilalți, s-au secerat singuri, arătându-și nesațul și ura ce mocnea vreme de ani, pentru creștini, dar mai mult pentru valori: casă, familie, credință, libertate, democrație, și…”toate celelalte care se vor adăuga vouă”…
Ce să discuți cu asemenea oameni? Ce să-i spui prostiei, când o întâlnești în persoană? Știți, la vremuri sensibile, în fiecare om se revelează o trăsătură de bază, pe fondul căruia acel om își face veacul. Ce-i spui indolenței când o întâlnești? Ce-i spui ignoranței, când îți vorbește despre manipulare? Ce-i spui obsesiei și urii față de un om- știm noi care- atunci când vine în fața ta și încearcă să te spurce cu noroiul simțirii sale?
Iată de ce imposibilitatea unui dialog continuă să fie prezentă. Sau s-a vîrît înapoi în bîrlog. Înlăuntrul omului, acolo unde, așa cum știa deja marele poet Omar Khayyam- ”Și rai și iad se ascund..”
Până unde merge ignoranța voită și ignoranța ca ”dat” al unui singur om? Dar a unor câteva sute? Unde se oprește conștiința individuală și unde începe conștiința de grup să separe o țară?! sunt întrebări firești, ce țin de psihologia umană. Că în fond, la asta s-a rezumat, plus acel liber arbitru, întreg războiul acestor zile.
În cele ce urmează… tăcere!
Fii vesel, căci tristețea o să dureze pururi,Mereu aceleași stele s-or învârti-n azururi.Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.”-Omar Khayyam- Catrene
_____________
