Homofobia nu este o frică irațională, conform explicației noilor psihologi murdăriți pe față de noroiul modei progresiste.
NU, este o temere profund rațională, care are ca motivație dorința de perpetuare a omului, de stabilitate națională, de armonie și frumos, de sănătate în primul rând.
E vorba de ceea ce lași moștenire, ca neam, ca popor, și mai puțin ca individ- aici e problema fiecăruia.
Omul e ființă socială, atât de socială încât e capabil de o acțiune în lanț, atunci când, fix asemeni altor mamifere, îi este amenințată condiția. Prin înrudire pur biologică, omul ia măsuri, și unele chiar drastice, atunci când îi este amenințat viitorul său și al copiilor săi. Doar gândirea și prea multa analiză a mai fost și încă din păcate este capabilă să retragă o plângere de la unul: Vrei să faci ceva, cu tot dinadinsul, și apoi o voce (legea, psihologul, colegul ghei) vine și îți explică finuț cum stă treaba, așa încât, atingând emoții, apasă butoanele voinței și ale opiniilor naturale). Opinia naturală este opinia care servește drept scop principal nu doar omului ci și populației în general, neamului din care faci parte. O vorbă aveau sfinții și clară: până nu se mântuiesc toți, omul va continua să se înmulțească pe pământ. Și reversul: atunci va fi sfîrșitul lumii cînd nu se vor mai naște copii pe pământ.
E greșit să spui că un individ e homofob și e irațional, cât timp la baza acestei dorințe șade de mii de ani dorința de conservare, de perpetuare a speciei, de reproducere, nevoia de a da mai departe, o nevoie metafizică a căror taine le regăsim în scrierile sfinților. Prin naștere de prunci, se cunoaște faptul că mama dă mai departe un păcat copilului, astfel ea se mântuiește. Un alt suflet, poate de data aceasta mai puternic, va prelua moștenirea, bagajul psiho-emoțional de la părinți, făcând din el o luptă a vieții și așa mai departe. E o chestiune delicată, și împletită cu politica aceasta, putem să ne imaginăm cu lejeritate motivele ascunse care stau la baza politicilor de tot felul: sterilizarea psihologică a populației, în special a femeilor, care aleg acum cariera, în detrimentul familiei, iar pe bărbați, îi face incapabili să se angajeze cu responsabilitate în doar o singură relație. Problemele la nivel social sunt destule.
Dar putem gândi mult mai simplu: când bărbații se joacă, fac sport sau se îmbrâncesc, indiferent de vârstă, ce-și feresc ei cel mai mult și mai mult, dacă nu bărbăția? Iată, limbajul trupului arată în mod simplu și naiv, autoconservarea existentă în fiecare dintre noi. La fel cum țipătul de durere amorțește temporar și inhibă receptorii durerii, în același mod, dar cu alt scop- de protecție biologică- bărbații își acoperă bărbăția cu mâna, pentru a o proteja. E un instinct atât de puternic. Ați văzut vreun bărbat să-și ferească nasul, ochii sau urechile? Genunchii sau poate chiar rinichii și inima? Evident, nu. Căci la baza oricărei dorințe sexuale stă și nevoia de procreere, chiar dacă ea se inhibă azi cu pastile, și alte tehnici împotriva contracepției, printre care cea mai puternică este dorința învățată social- o atitudine copiată, educată de media, de societate, de gura lumii, de a nu dori copii, etc.
În ciuda faptului că dicționarele și explicațiile comune, la un click distanță, definesc homofobia ca fiind un complex de emoții, dezgust și anxietate, furie sau stinghereală și frică pe care o persoană le resimte față de un.. , în realitate nu e absolut nimic irațional aici. Și de asemenea, ce e așa rațional în a trage apa la toaletă? Dar în a te spăla pe mâini înainte de masă? Dar în a-l ruga pe un boschetar aurolac nespălat să plece de lângă tine? Ce e așa rațional în a recurge la toate aceste gesturi? Ei bine, psihologia ne arată că, în ciuda chicotelilor politice pe seama subiectului, există ceea ce numim mecanism de apărare, a cărui profunzimi nu pot fi demonstrate științific, dar pot fi intuite.
Mai departe, definiția continuă: homofobia este o atitudine cognitivă și emoțională negativă determinată de educație.
Dar tot determinat de educație este și faptul că tragi apa la toaletă, sau că avem instinctul să fugim când vedem balegă de vacă, sau orice altceva care înseamnă deșeu. Prin asociere de procese fiziologice, e vorba de o reacție de apărare comună a organismului care transmite așa: NU TE ATINGI de așa ceva, fiindcă nu e bun. E RĂU. Pentru ce e rău? Acum hai să vedem să găsim o serie de motive: educația, tradiția, biologia, apărarea organismului de infecții, eiiii… vedeți, lista e luuungă. Toate sunt oarecum iraționale. Doar pentru că nu cunoaștem motivul anxietății, nu înseamnă că ea nu are dreptate.
Există ceva rațional în educația umană? NU. Și totuși, avem milioane de resurse ale civilizației moderne care ne arată că TOT CEA CE EXISTĂ ESTE RAȚIONAL, în iraționalitatea aceasta a educației. Paradoxal, și profund. Ce-ar fi să ne lăsăm copiii de izbeliște, să crească în pădure, cu lupii, așa încât, să nu le îngrădim dreptul de alegere? Ah, și ce-ar fi atunci ca și copiii care urmează să fie adoptați de familiile homosexuale, să împlinească mai întâi vârsta majoratului, pentru a-și da consimțământul!?
Există ceva irațional în frica față de oamenii care au primit o educație diferită? DA.
E vorba de aceeași dorință adânc înrădăcinată în om, în sămânța lui, în ADN-ul său, în sufletul său metafizic, și aceea este de a se conserva, de a se proteja. Fiindcă tot ce nu poate da viață, riscă să dea moarte, să distrugă.
Așa cum Sunt viruși de care ne protejăm în sezonul rece, boli și alte îmbolnăviri mai mult sau mai puțin temporare, din același motiv fugim cu toții de ele: pentru că SUNTEM EDUCAȚI să o facem. Și mai mult decât educați, suntem PROGRAMAȚI să ne ferim.
* poate o să spuneți, da, dar virușii ne îmbolnăvesc, iar faptul că tragem apa la baie e să ne ferim de infecții. Asta e din nou tema rațiunii. Asta spui pentru că tu ȘTII deja că ai citit, despre motiv. Știau oamenii de mii de ani, știința asta? NU! totuși o făceau. Când pisica fără rațiune și știință alege să consume o iarbă, să-și regleze digesita (sau câinii), nu isi argumentează alegerea, o face, mânată fiind de forțe. Darwin, unde ești, să ne spui cum e treaba cu specia? 🙂
Cumva, de când existăm, am știut mereu cum să ne descurcăm cu patologia, așa că omenirea a ținut-o bine în subteran, în frâu. Prin patologie și haos, și tot ceea ce pendulează între, înțelegem toate acele mecanisme care distrug ceva. Prioritizarea distrucției este în funcție de importanța ei: de la omenire la individul singur, la materie primă. Vă dați seama care e cel mai ușor de creat dar și de distrus: firește- materia, și cel mai greu de însănătoșit: omenirea. La chestii de-astea ne raportăm. Așa că exista boală și exista sănătate. Există boli mai grave și boli mai puțin grave. Există boli care amenință individul, trecătoare, rezolvabile, și există boli care amenință societatea, specia umană, omul ca și ființă socială înzestrată cu ADN sănătos, cu celule curajoase. Și aici din nou, se împarte lumea în femei și bărbați, care deopotrivă, își apără, împreună sau separat, clanul din care fac parte.
Iar la medic ajungeau cei bolnavi, uneori cu forța, alteori nu-i găsea nimeni și zăceau pierduți în propria mizerie. Ei bine, astăzi, cel bolnav nu e chiar bolnav, are așa, un sindrom cu care se fălește. E chestia asta grotească acum să-ți justifici prostia prin sindrom. A devenit parcă foarte cool să mergi la psiholog să spui că ești tulburat obsesiv, doar pentru că te-ai uitat la câteva clipuri în care și alții au aceiași problemă, și cumva, ai început să fii mândru că ești diferit. Mare realizare!
Când lumea întreagă debordează de informație astăzi, de mii de tone de cărți și biblioteci, oameni de carte și specialiști, e uluitor ceea ce se întâmplă.
E uluitor faptul că o mână de oameni puși să gândească în folosul omenirii, gândesc în detrimentul ei, în ciuda ei, și spre inhibarea ei, spre distrugerea ei cu totul, sau în orice caz, reprogramarea ei spre întuneric, spre un soi de autodistrucție, că deh, până și specimenele acelea globale au înțeles și știu, că nu au voie deloc să încalce liberul arbitru.
Și nici măcar un copil care are o frică irațională de înălțime, sau un adult care se teme în același mod, de apă , nu are de fapt o frică irațională. Căci la baza oricărei aparente iraționalități precum fobia, stă de multe ori un adevăr: o traumă colosală- o amenințare gravă la adresa integrității și demnității omului, pe grade și pe nivele. Sigur că niciun om nu a suferit vreo traumă, însă undeva, în corporalitate, există înscrisă , precum cele bune, și cele rele. Și reacția naturală de apărare a omului împotriva celor rele este fix asta: Frica, aversiunea, disprețul, și așa mai departe.
Când un om se teme irațional de ceva, am încredere că acea frică îi este profund justificată.
Când milioane de oameni se tem la unison de același lucru, și chiar dacă nu se tem, manifestă simptomele aceluiași nucleu de genul LUPTĂ SAU FUGI, am încredere teribilă în ei. Și în ceea ce a lăsat Dumnezeu în om. Un mecanism complex, cu frici și entuziasm, cu scepticism și credințe, cu toate ale sale, de la naștere dobândite, căci mai știu că absolut nimic nu e întâmplător.
Pentru că avem aproximativ 100 de miliarde de neuroni în cea mai complexă structură a corpului uman. Fiecare neuron poate crea minim 1.000 de legături, astfel că într-un creier pot exista 100.000.000.000.000 de conexiuni neuronale. Motivul pentru care apare aversiunea, este deslușibil acolo, undeva în ascuns, în pecetea biologică și psihologică pe care o purtăm cu toții. Sigur că mintea poate fi programată, prin convingeri, dar surpriză: tot prin emoție se poate ajusta. Așadar, când un om care nu a fost programat să aibe o opinie, spune că detestă o politică sau a văzut un cuplu ghei și a devenit brusc anxios, frustrat, mânios, pot să înțeleg și să admit, că omul acela are dreptate.
ATÂT PENTRU EL CÂT ȘI PENTRU CEILALȚI MEMBRI AI GRUPULUI SOCIAL COLOSAL DIN CARE FACE PARTE.
Pentru că suntem organisme și ființe inteligente. Super inteligente. Faptul că cineva știe sau nu știe asta despre el, e chestiune de conjunctură și de scop. Și pentru că, deși ne folosim doar maxim10% din capacitatea creierului si a ființei noastre tot mai decăzute, undeva acolo, Dumnezeu a lăsat scris în celule: LUPTĂ SAU FUGI. În cazuri de maximă necesitate, orice negociere între acestea două ar fi inutile. La fel de inutil precum statul pe gânduri când îți ia foc casa și ai copiii înăuntru. Nu e îndoială: LUPȚI SAU FUGI, indiferente de vârstă, indiferent de avere, indiferent de scop și doctrină politică.
Așa dicton nu combați niciodată cu o imbecilă politică!
________
3 Comments