Dacă esti intre arabi, si le spui că iti doresti să cunoști pe cineva, prietenii si comunitatea îndată te ajuta. Sunt multe popoare de seamă cu asemenea obiceiuri.
La noi, dacă spui unui prieten că doresti să cunoști pe cineva însemnat , si te arăți deschis la socializare, iti pune pecete de om disperat. Te trimite la psiholog, imediat. Te acuză de slăbiciune, de pierdere de sine.
Am glorificat atât de mult singurătatea, încât i-am atribuit fix aceeasi valoare ca solitudinea. Răceala, crisparea si infatuarea unei independente slăvite ascund însă o teamă mai mare: de angajament, de asumare.
Cumva, suntem niste tâmpiti si ne merităm soarta. Ne inghesuim sa dam recenzii la plasme, sa recomandăm ultimul răcnet de telefon, mașină sau țoală, dar când vine vorba de a susține întemeierea unor relații, se fuge ca de apocalipsă.
E in firea noastră sa fugim de bine. Ne temem de caldura si soare precum dracu de tămâie. Lumea iti iartă orice dar orice, mai puțin să fi bun, fericit, si mai ales Bine. Împăcat cu tine, cu lumea, cu un partener pe măsură. Dar sensibilitatea o trimitem la psiholog.
Morți interior, pretutindeni, care încearcă să ii amorțească apoi si pe ceilalti, să-i umple de lehamite, frică si împietrire, făcându-i să se adapteze la ei. Studiati cu atentie pe acela care îndeamnă la a rămâne singur: adesea prea arogant să se vadă pe sine, prea subnutrit sufletește să poată oferi și altora câte ceva din el, prea mândru să-și recunoască viciul si cel mai probabil în simbioză cu maica-să. Fără vocație și stil, specimenul e însuși moartea pasiunii. El înăbușe viața prin absența și neparticiparea la bucurie. Nu o creează, doar apare și se așează la masa pusă, absorbind în timp bucuria și distracția celorlalți. Observator și tăcut, ascuns în lumea sa interioară sau vidă, el se bucură numai în instincte, atunci când satisface vreo nevoie piramidal. Nevoie materială în general.
Cine rezistă până la capăt în această apocaliptică umanoidă dramă, pot să jur că se mântuiește. Acela va fi cu siguranță un sfânt! Sau o sfântă !
Oamenii care promovează singurătatea și se trufesc cu solitudinea, nici măcar într-un stil artistic smerit, blând și siropos cioranian, sunt atacatorii la libertatea supremă și datoria dintâi a oricărei ființe pe pământ: SĂ SE BUCURE, să trăiască.
Nu, nu ne putem educa noi între noi pentru că cei care trebuie educați în acest sens sunt mult prea mândri să recunoască nevoia de ajutor și aflarea pe o cale greșită, prăpăstioasă, pe care o transmit mai departe anturajului dar și copiilor lor, asta dacă viața le oferă măcar unul. Nu ne putem educa noi între noi, organic, pentru că din 2 în 2 metri la orice coadă, există un ins care crede că le știe pe toate, care gândește suprem cu iraționala-i minte. Și tot așa, în linie, întâlnim frecvent câte un macho man cu o divă de mână, pe care o tratează de parcă ea sau chiar el, ar fi vreun accesoriu. E bună de nevastă, vorba aia, dar la amantă nu renunț.
Dacă ești între ai noștri, ăștia mai tineri și le spui că ai intenția să cunoști pe cineva, să te împerechezi și tu ca tot omul, vorba aia, ți se spune nealcoș: ”ce-ai bă/ sau tu, ai înnebunit”? Nu ți-e bine cu binele”?
Până când nu vom lăsa fluența și firescul ființei să ne călăuzească în viață, nu vom fi aflat cine suntem, Până atunci,suntem cum suntem: carcase de împrumut, spoite cu îndoctrinări anti-familie văzute prin netflix, radio, feisbuc și TV, sau la prietenii noștri pe-acasă. Ah, și ceva cu vulpița. Am văzut că era în top vizualizări și fani pe google. Când îți educi aproapele prin puterea exemplului, construiești o societatea curată, dreaptă și pașnică, întemeiată sau consolidată pe valori primordiale. Dar când distrugi firescul și numești asta modă și vrei să pari cool, nu ești OM, nu ai cum, ești doar un cărăuș ambulant de politici de corporații, filme de cinema și branduri.
Și așa cum orice preludiu începe de la o strângere de mână sau un sărut de prima întânire dat discret pe obraz, așa și autodistrugerea unei societăți sau consolidarea autentică a ei începe în clipa în care cineva își dorește o pereche, un partener, pe cineva iubit, o șansă… Dar în loc să primească încurajări și sprijin, masele strivesc tocmai corola de minuni a lumii!
Elibera-ne-am!
