FRICA este cea mai crîncenă energie și stare a ființei în care poate cădea și decădea cineva. Un om, o nație, un mapamond. Încă de cînd am deschis unii ochii și am devenit mai apropiați de societate și de problemele lumii în special, frica în pandemie dar și vinovăția că prin simpla ieșire pe stradă a noastră ”putem ucide un om” au intrat în noi. Ce nu știi se spune că nu te afectează, nu te asaltează, nu te atinge în niciun fel, nu te deformează și nu te manipulează. Frica de aproapele, cu care suntem amenințați astăzi de însuși aproapele nostru și de politicieni, de agenți ai răului și de lideri de opinie parșivi cu duhul- este prima formă a decăderii din normalitate, din firesc și sănătate. Frica și vinovăția. Omul care simte vinovăție, fără să fi făcut ceva el, raportîndu-se personal la ea, devine un sclav, indus în eroare. Dar dacă știi că lumea actuală e produsul răutăților altora , și că în ciuda acestui fapt, omul modern poate să NU se simtă cu nimic vinovat, te-ai și ridicat în două picioare. În genunchi se stă numai înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea celor care conduc.
Cu aceeași armă cumplită de atac: VINOVĂȚIA și inducerea fricii și panicii în rîndul oamenilor, personalizat , la nivel de grup, țări sau mase, poți să faci din aceștia sclavi veritabili, la cheremul tău. Așa s-a coagulat această stare morbidă dpdv psihologic – PANDEMIA și starea de urgență socială colaterală, prin care fiecare om se simte , indus, VINOVAT de ce AR PUTEA să se întîmple dacă nu face cutare și cutare. Frica și vinovăția modifică starea interioară a omului, conlucrează la decăderea lui psihică și la tulburarea minții și sufletului său. Frica întunecă rațiunea și înmoaie curajul. Frica îl predispune pe om la a vedea în oricine un potențial salvator dar și un posibil dușman. Frica induce o hiperprotecție, pînă într-acolo încît întreaga fibră morală și societală se destabilizează profund, pe fondul reorganizării ei aritecturale: dacă pînă acum baza întregii lumi,fie că vorbim de trafic, magazin, dansuri, chermeze și plimbări pe stradă- era încrederea inconștientă și naturală față de celălalat, astăzi deja distanțarea fizică schițează premisele unui viitor sumbru, departe de a fi distopic ci foarte real.
Frica oprește pur și simplu sistemul imunitar. Aflat în mrejele unor vibrații la propriu joase, frica mai generează angoasă și destabilizează normele energetice interioare ale oricărui om. În grade mai mari, de șoc, corpul începe să tremure, pot apărea convulsii și un grad foarte ridicat de labilitate și chiar schizofrenie. Sistemul de apărare psihic începe să își activeze întreg arsenalul și să înceapă să acționeze în baza triggerilor: un simplu zgomot care aduce aminte de o amenințare, cineva posibil bolnav, care nu poartă mască, sau posibilitate de contaminare- activează mecanisme de protecție pe care le vedem: radicalizarea ființei, baricadarea ei în proprii metehne, distanțarea afectivă și nici măcar dureroasă de vecini, cunoștințe, colegi, prieteni, și în cele din urmă de familie, în mod complet aparent rațional și justificat: ”dacă mă apropii de ei, riscăm să ne îmbolnăvim”. Readuc aminte că vorbim de un virus gripal cu o rată de supraviețuire de 99%. Merită costul?
Reacțiile fricilor omului sunt asemănătoare cu reacțiile animalelor: stai pe loc sau fugi. Luptă sau fugi. Schimbările comportamentale și reacțiile fiziologice sunt iminente, în încercarea omului de a se adapta la noul mediu de supraviețuire. Circuitele emoționale ale creierului sunt afectate, conducînd mai devreme sau mai tîrziu la tulburări mentale, de comportament, mai mult sau mai puțin dezadaptative. Însă societatea de acum nu mai poate depista acele cazuri. Închiși în casă, fără aproapele nostru cu noi, să ne poată detecta schimbările sau derapajele prin care trecem, orice simptom sau deviație tulburătoare pot conduce la o angoasă existențială, la depresii și comportamente nocive.
SOLUȚII? Da, sunt. Și sunt la vedere în tot acest timp. În șocul evenimentelor care persistă social și vizual, la orice canal TV și subiect de discuție de feisbuc și stradă, necontenit auzim despre virus, morți, daune, și situații dramatice, faliment, sărăcie, vremuri grele care chiar vin. Confruntarea fricii este vitală.
Dr. Constantin Dumitru Dulcan afirma recent într-un interviu , aceasta:
”Este necesar ca, mai întâi, să ne învingem frica. Vibrația sa ne situează sub cea a virusului. Este necesar să ne controlăm tot ceea ce gândim și simțim! Energia fricii să o transformăm într-una pozitivă, schimbând pur și simplu sentimentul de frică cu un altul, de coloratură pozitivă: o amintire plăcută, trăită în trecut sau proiectată în viitor, o rugăciune, o meditație, o muzică preferată, o lectură plăcută. Sentimentele de bucurie, de bună dispoziție, de recunoștință și de mulțumire pentru că încă existăm au o chimie favorabilă sănătății. În nicio clipă să nu rămânem acum descoperiți, copleșiți de tristețe, de frică, de slăbiciune în fața spectacolului funest la care asistăm. Chiar izolați la domiciliu, putem să facem mișcare, având la dispoziție o literatură bogată în acest sens. Nu trebuie neglijată, de asemenea, igiena personală. Să nu uităm! Corpul nostru fizic este templul spiritului și mintea sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos. Întrebat de discipolii săi cum a vindecat un tânăr cu epilepsie, Iisus le-a răspuns: prin credință, rugăciune și post. În ciuda celor care pot fi sceptici la aceste sfaturi, avem, în clipa de față, argumente științifice ferme, cu experiențe realizate de către oameni de știință. Aș aminti, ca exemple, studiile efectuate la Universitatea Harvard și la Institutul Inimii din California.”
Frica se depășește, deci, nu se simte, chiar și vorbind despre ea în sensuri mai profunde, tehnic vorbind, metafizice. Psiholoiga și dezvoltarea personală au însă și ele leac:
În cele mai bune manuale de psihologie , self-help și dezvoltare personală, frica a fost multă vreme subiect central. Așa cum în nenumărate ocazii, mulți oameni au reușit să-și depășească frica de a vorbi în public, la fel și frica de boală poate fi depășită, eliminînd în timp confuzia și îndoiala despre sine și despre lume. Frica epuizează resursele și a acționa în baza ei este cel mai nepotrivit și total greșit lucru pe care cineva îl poate face. Frica e un fel de puroi prin care ți se poate scurge viața. Ea acaparează totul. Măsurile de carantină și în general politica pandemiei este un răspuns al fricii în mare parte, a autorităților dar și al acceptării oamenilor de a-și băgat frica generată și proiectată de alții, în propria lor casă, propriul lor cap și suflet.
”Chiar dacă ți-e frică, acționează” . Acesta este titlul cărții lui Susan Jeffers, doctor în Psihologie, dar și statement-ul pe care îl fac. Cartea explorează o lume văzută fără frici, după ce însăși autoarea a fost ”victima” propriilor frici, revenindu-și după un moment de ”iluminare ”văzînd un slogan care transmitea ”Ieși în lume”. Concluzia este că noi dacă am fi mai puțini influențați unii de alții și de tot ceea ce auzim și vedem în presă, în filmele întunecate și la televizor, am putea prelua frîiele vieții și să redobîndim încrederea în noi înșine. Deși frica poate părea o problemă psihologică, incapacitatea de a o învinge este adesea o problemă de educație, rezolvabilă prin reeducarea gîndirii. ”Acceptînd că frica este un simplu fapt al vieții și nu o barieră în calea succesului”.
”Secretul sănătății fizice și psihice este să nu plângem pentru trecut și nici să nu ne îngrijorăm pentru viitor, ci să trăim clipa prezentă cu înțelepciune și sinceritate.” – Buddha.
Autoarea crede că la baza tuturor temerilor noastre se află frica că nu vom face față tuturor provocărilor vieții, concluzionînd:
“Dacă ști că poți face față la orice îți apare în cale, de ce ți-a mai fi frică? De nimic probabil.”
Un alt aspect interesant atît demn de menționat din carte cît și stipulat și de alți autori și psihologi este faptul că noi prin ceea ce ne spunem nouă înșine dar și celorlalți, contribuim la o anume stare. Astfel, neîncrederea se transmite aproape instant și inconștient de fiecare dată cînd spunem ”SĂ AI GRIJĂ”. Mesajul dincolo de această exprimare este că ”s-ar putea să pățești ceva rău”, că ”lumea e periculoasă”, că ”nu te poți descurca fără o vigilență paranoică mereu cu tine”, sau că ”nu vei putea să faci față”. Ați simțit îngrijorarea de fiecare dată cînd ați auzit aceste cuvinte, dar nu ați știut de unde provine. Acum știți. Alimentați fervent cu această neîncredere, încă de mici, ajungem să acumulăm deficit de încredere, ceea ce se traduce în FRICI pe diferite domenii și paliere ale ființei intime și sociale, ceea ce împiedică mai departe o verticalitate și o întîrziere dacă nu eliminare a dîrzeniei și curajului liber asumat față în față cu provocările și căile dorite de viață. Cînd mesajele de pretutindeni correlate cu portul de mască și îmbolnăvirea cu virusul C19 poartă explicit aceste mesaje, societatea se schimbă, ritmurile și atitudinile ei se schimbă. Faptul că o întreagă națiune a agreat și a cerut măsurile speciale de oprire a ritmului vieții pentru 1% rată de mortalitate, arată faptul că frica a acționat profund și a generat comportamentul scontat.
Ai grijă de tine și ai grijă de ceilalți. Mesajul de căpătîi al pandemiei. Nu e ca și cum de obicei n-ai fi avut, însă ritmul vigilent spre care suntem împinși a generat anxietăți colosale în rîndul publicului, fiecare reușind, mai mult sau mai puțin la vedere sau public, să-și ascundă sau înăbușe frica. Asumarea fricii înseamnă automat dovada unei nimicnicii, ceea ce explică faptul că foarte mulți oameni cred încă în faptul că ei au ales să se protejeze de virusul cu șansă de supraviețuire de 99% și frica nu a intrat deloc , la propriu, în ei. Nimic mai fals, a intrat, dar i-a făcut să devină totalitari, dictatori și să vîneze nepurtători de mască pe stradă. E o expresie a fricii, și îmi aduce aminte de vorbele mentroului lui Mike Tyson, Cus D Amato, într-un citat celebru: ”Frica o simte și eroul și lașul, contează ce faci cu ea: lașul fuge cînd simte frică, eroul o asimilează și o proiectează spre adversar”. Adversaul aici a fost inversat, a devenit aproapele și în loc să certe regimul, s-a generat o masă consistentă (dar labilă) de securiști. Din convingere. Dintr-o frică mai neagră ca negrul.
Una dintre realitățile despre frică, pe care le menționează autoarea acelui best-seller psihologic spune așa:
Să actionezi, chiar dacă ți-e frică, este mai puțin înspăimîntător decît să trăiești cu frica profundă ce provine din sentimentul neputinței; altfel spus, teama resimtită dacă nu îți asumi riscuri este mai mare decât cea resimtită atunci cand iti asumi riscurile;
Spre exemplu, vrei să cunoști un potențial partener dar nu te întâlnești cu el/ea din cauza fricii de a nu te îmbolnăvi, deși ți-ai luat măsuri de prevenție. Rpmâi fără loc de muncă și nu dorești să muncești pentru că te temi de gripă. Devii rece pentru că te temi să nu te îmbolnăvești, fără să înțelegi că nu ești într-o categorie vulnerabilă.
Frica cea mai mare este de îmbolnăvire și ea este multiplicată enorm de neștiință. În ce proporție marea masă de oameni are noțiuni de medicină, funcționare a microbilor și virușilor, cîți cunosc cu adevărat modul de acțiune al acestui virus sau știu faptul că o simplă cură de portocale și cătină le poate întări sistemul imunitar și nivelul energetic de cel puțin 20 de ori, așa încît să fie protejați de atacul agresiv al unui virus? Nu știu, pentru că la televizor și în presă nu se spun aceste lucruri, iar educația are lacune grave în ce privește sănătatea și metode personale de contracarare a oricăror simptome sau boli. Suntem dependenți de sistem, de stat, de spitale și medici, și iată acum, mai nou, și de corporații, de companii care vînd pâine și apă la costuri tot mai mari.
“Pentru unii frica este irelevantă. Pentru alții, creează o stare de paralizie. Primii iși stăpînesc frica de pe poziție de putere (prin alegere, energie și acțiune), dar ultimii o stăpînesc de pe o poziție de durere (prin neputință, depresie și paralizie). Secretul de a face față fricii este trecerea de la o poziție de durere la una de putere.
Firește, a nu-ți fie frică și a fi om liber este un adevărat Succes în această perioadă, cînd se întrevede necesitatea contracarării fricii în contextul pandemiei și al modificărilor bruște de comportamente afectiv, intim și social. Pandemia și măsurile acestea sunt pînă la urmă, o reconfigurare de viață. Abuzivă, totalitară, spuneți-I cum doriți, cert este că ea este tot mai prezentă în viețile noastre, obligîndu-ne să luăm măsuri, într-un soi tacit de alienare mentală.
Și nu întotdeauna măsurile și planificările survenite pe fondul fricii sunt și cele mai potrivite pentru noi.În mare parte acestea îngrădesc libertăți vitale de manifestare și expresie și reconfigurează drastic, chiar anulează viața afectivă și socială în sine. Uneori măsurile luate individual , mai exact neputința, riscă să derapeze în zone ale infracționalității, agresivității și măsurilor disperate, sau care fac rău sieși și celor din jur.
În filosofia lui Heidegger, teama este reper central, arătînd cum prin ea ni se descoperă ”neantul” ce caracteriează ființa umană. În frică, omul capătă nonsensul existenței și este suspendat în spaima contingenței absurde a destinului său. Luminița mai veche din tunel, J.P.Sartre, echivalat modern de psihologul Victor Frankl prin celebra carte ”Omul în căutarea sensului vieții ” și mai actual, completat modern de Jordan Peterson, descrie complex omul ca fiind într-o permanentă definire de sine. Acesta își configurează individual viața în funcție de raporturile intrinseci, proiectele și toate elementele care i se întrepătrund, și care se comprimă în fel unic, de la om la om, astfel fiind ”condamnat să fie liber”. Nu toată lumea găsește liniștea însă în libertatea aceasta. Supraviețuirea prin propriul efort este iminentă, totuși, fie că vorbim de perioada de dinainte de pandemie sau perioada de acum și imediat următoare. Sau, adaptarea și ”cedarea” laturilor societății vitale în mâinile statului totalitar. Victor Frankl, în cronica experiențelor îngrozitoare trăite în detenția la Auschwitz a descoperit că dincolo de orice suferință, deci implicit și frică, ceea ce răzbate în om este sensul mai înalt, fie că este înțeles conștient sau nu. J.P.Peterson, în cartea ”Maps of Meaning ” spunea că ”scopul vieții este aflarea unui mod sau un fel de a fi care are o atît de mare însemnătate pentru tine încît însăși ideea unei vieți suferinde nu mai poate fi relevantă.” Autorul avea să descopere apoi prin puterea experienței directe și plenare, aplicabilitatea învățăturilor sale, el însuși trecînd printr-o criză și suferință profundă fizică dar și psihică. Frica întotdeauna precede suferință.
”Acesta este mesajul pe care toți vor să îl audă: riscă-ți siguranța. Înfruntă necunoscutul. Renunță să te mai minți pe tine și fă ceea ce inima îți spune sincer să faci. Vei fi mai bun pentru asta, și așa va fi și lumea.” (J.Peterson, Maps of Meaning)
Așadar, ce este frica, indusă sau stimulată în perioada asta în om.” O desprindere de sine, o rupere din fibra ființei, din independența și suveranitatea fiecărui om în parte, atît cît a reușit pînă în acest an, să devină el, avînd ce-i drept ani de zile la dispoziție pentru a se cizela, antrena și șlefui din nou, prin mai micile de odinioară vicisitudini și provocări diverse ale vieții.
Frica de a nu putea să înfrunți efectele devastatoare ale pandemiei, frica de a rămîne fără bani, frica de a rămîne fără serviciu, frica de a nu fi părăsit de partener, frica de a nu avea pe cine îmbrățișa, frica de a nu fi iubit, frica de a nu avea cu cine să ieși la petreceri, frica de a nu te îmbolnăvi, frica de moarte chiar- orice fel de frică astăzi iese la suprafață în contextul opririi cu totul a vieții și dinamicii ei materialnice. Sigur, putem crede oficialitățile cînd spun că totul mai durează un an, dar realitatea este că OMS și adunările elitelor mondiale de la Davos au spus deja că viața nu se va întoarce nicicînd la normal. Știm deja. Să nu ne amăgim. Mesajul autorilor consacrat este că oricît de rău ar fi lucrurile, întotdeauna salvarea este poziționată undeva mai sus, ridicîndu-te deasupra evenimentelor, căutînd un loc
ferit de angoasă undeva în inima ta, și conlucrînd în asentimentul acesta, să generezi evenimentelor dar și ție însuți o însemnătate mai mare. Nu mă refer politic, ci pur personal.
Omului îi poate fi luat totul, dar nu şi ultima dintre libertăţile omeneşti: aceea de a-şi alege atitudinea într-un anumit set de circumstanţe, de a-şi alege propriul fel de a fi.
–Victor Frankl- Omul în căutarea sensului vieții-
Așa cum spunea și Sartre, în acord cu îndemnul onest și glorios al lui Peterson, noi supraviețuim prin propriul nostru efort, și nu doar supraviețuim, devenim, evoluăm, învățînd prin suferință și frică să mergem mai departe, mai sus, spre un țel mai înalt, în funcție de datul fiecăruia.
”Din păcate, frica îl învață de cele mai multe ori mai mult decît dragostea.
–Maica Gavrilia Papaiannis–
Fiecare act al nostru pune în joc sensul lumii și societății, chiar și a orașului în care trăim, în sine, și apoi, pune și locul omului în Univers, pentru că orice acțiune dar și nonacțiune (lipsa acțiunii) generază o scară de valori, avînd responsabilitățile lor mai departe. Există și riscul ca frica să se transforme în disperare, prilej cu care, în nenumărate cazuri istorice, a generat și chiar generează adevăratul optimism. Definind depresia în contrapoziție cu filosofia budistă în care Budhda descrie viața ca fiind suferință pentru că suntem atașați materialnic de diverse obiecte asupra cărora proiectăm aspirațiile și năzuințele noastre înspre salvare (care nu vine), putem conchide că, așa cum a spus un mare ortodox.” Cînd ești jos, ai o singură șansă, numai în sus”.
„Îndoieşte-te de toate. Găseşte-ţi propria lumină.” — Buddha
Speranța, așa cum am mai scris cîndva aici, rămîne o stare anume pentru cei care s-au amăgit cu inferioritatea sensului. Speranța, ca și combatant al fricii este garanția că nu vei face nimic, fiind într-o permanent așteptare, încarcerat în aceeași frică nocivă care pare că nu mai dispare, ci se potolește un pic dar numai atunci cînd îți aduci aminte ”să speri ”. Astfel că, frica, în afară de faptul că poate distruge sistemul imunitar și paralizează emoțional și rational ființa, are un mare beneficiu și merit pe care trebuie să i-l recunoaștem: îl propulsează pe om să învețe să se ridice, să conteze pe el. Și cum nicio acțiune nu se oprește la moderna învățătură a trufiei ” de sine însuși” și ”pentru sine se”, ci ea are unde și se desăvîrșește acționînd mai departe, cu bătaie lungă spre societate și alții, și omul ridicat din propria frică și disperare generează o mare schimbare. Radicalizat existențial, omul care s-a vindecat de frică și fără să se lase îmbăiat de apele înnoroiate ale trufiei (care înseamnă frică și sentiment de neputință mascat în trufie), îi poate ridica și pe alții.
”Când te vor nelinişti gândurile de frică pentru necazurile viitoare, nu trebuie să intri în vorbă cu ele, ci să spui: „Fie voia Domnului!”. Aceste cuvinte te vor linişti.
Furtuna, pentru arborii sănătoşi, este o salvare, căci în furtuni rădăcinile lor se adâncesc mai afund, unde todeauna au umezeală şi nu se usucă în vreme de secetă. Suferinţele pentru un credincios viu sunt tot atâ de necesare. Ele adâncesc viaţa în Hristos, îi dau sevă de ispiraţie şi putere de rodire.” –Poetul Traian Dorz (1914 – 1989)
Frica a primit astăzi rol principal în peisajul sumbru social(ist) și a destabilizat, distrus, murdărit și întors pe dos și chiar îmbolnăvit oameni, țări și popoare: arma de temut a guvernelor și a ingineriilor sociale. Frica și falsa nevoie, la unison, călărind apocaliptic fiecare ființă umană, în orice colț al lumii s-ar afla. E stare de asediu, e stare de nesiguranță personală. Cînd inamicul nevăzut atentează la viața ta, intrînd abuziv, prin tehnici de manipulare în spațiul vital al tău, și preia controlul pe sentimente, atitudine, comportament și stil de viață, nu e regim politic, este viol, tortură imperceptibilă încă și o adevărată teroare. Sigur, toate acestea sunt posibile printr-un regim politic. Înainte de orice luptă începută cu el, este vital să eliminăm frica. Unii vor reuși mai repede, alții mai tîrziu, fiecare în ritmul său. Frica și proiecția într-un viitor, consumînd resurse vitale de energie în a planifica ceva asupra căruia nu există o bază. Planificarea generează FRICĂ la rîndul ei și anxietate, prin metoda clasicului ”DACĂ?!” . Avem informații cu privire la posibilitatea de a evita și anula întregul scenariu politic anost dictatorial ce se pregătește la orizont? Nu știm. Poate da, poate nu, poate trăim așa 1 an, poate 5, poate nu. Nu putem crede tot ce vedem la TV sau pe feisbuc. Cu toate acestea, intervențiile educative la scară largă sunt de prisos, consumă resurse, implică zeci-sute de actori și timpul este prețios. Ce putem face, în mod practic și personale e să ne antrenăm și să fim cu mult mai recunoscători: ”poate n-am învățat prea multe lucruri azi, dar cel puțin am învățat câteva. Dacă n-am învățat nici măcar atât, măcar nu suntem bolnavi. Și dacă totuși suntem bolnavi, cel puțin suntem în viață. Să fim recunoscători pentru aceste lucruri”., spune Buddha.
Și să ne antrenăm zilnic, chiar și cu unul din cele multe exerciții de supraviețuire, atribuite de data aceasta lui Octavian Paler:
Şi râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică !
____
