De mai bine de zece ani, de când Piața Universității ne-a spus că a fi tânăr și militant înseamnă a fi inteligent și cu obligatii la drepturi, dar cu CV uri subțiri, cu afișări ieftine și cu prieteni de doi bani racolați în grupuri ieftine de facebook.
O cosmetizare mai mult decât importantă cu privire la aspirațiile inexistene ale tinerilor de partid, care nu sunt în partid dar sunt partid. Nu s-au apropiat aceștia niciodată de exigențele unei funcții publice, de exigențele unui post bine plătit la stat, de exigențele unei cariere relevante profesionale.
Una din cele mai problematice încercări de cosmetizare este și rămâne încercarea de a arăta bine, de a fi bine îmbrăcat, de a-ți face poze ieftine pe facebook folosind resursele celuilalt. Sau ce spunem noi lucruri gratis onlin.
Falsurile acestor cetățeni care sunt în România dar nu sunt românia, sunt încă la modă din anii 90 și, când înainte să știe ce înseamnă România sau dacă vor să ajungă aici, stăteau strâmtorați în caverne, beau apă de pișu și se spălau cu ce puteau. Nu știu, tu să-mi spui ce ai fost într-o veață anterioară.
Muncitori necalificați la s.c. firma lui feisbuc srl și la firma lui maicăsa și taicăso care nu-l plătesc, militanți ai drepturilor omului, obezi de canapea și fete de canapele ieftine, lucrătoare în birturi consumeriste sau importante la birourile altcuiva. Acești magnați ai intelectualimii românești lucrează la cel emai imporante companii și firme, care cred că a salva apa potabilă de la extincție, înseamnă ceva.
Apoi, se prezintă ca antreprenori, oameni de succes și afaceriști cu chat gp, abonați ieftin sau gratis la inteligența artificială. Cu neîncredere în ei, proști și prostiți de produse made in china de contrabandă, tinerii frumoși ai păcatelor europene, sunt proprii lor stăpâni. Sau proprii lor angajați, și patroni. Nici ei nu știu dacă sunt sau doar mor. Abonați la buticuri de piață, mâncând scîrboșenii frumos ambalate, se cacă peste afacerile lor și spun că ei fac ei dreg, că e țara lor. Parteneriate cu oameni la fel de ieftini, popularitate în soceal media, intervenții peste oamenii legii și prietenii lor, poate poate ar ciupi și ei ceva dintr-o funcție publică, o atenție ceva.
Neavând afaceri, neavând de muncă, au timp de stat zilnic să se uite la ceilalți. Neavând bani, săraci și lihniți de foame, ocazional se plimbă pe la vreo bijnițărie spirituală, unde mai sug energia altcuiva. Când nu fac asta, ne postează ce fac cei de la recorder și cât de proști sunt guvernanții care ne conduc. Ei nu se pot conduce nici ei pe ei, darămite să știe ce face bine sau nu un politicean.
Învățați să mintă de mici în CV, cu interviuri eșuate, plângându-se zilnic pe linkedin că e grea fișa postului și nu știu să muncească fără chatGP, acești tineri revoluționiști ai păcatelor ne spun că cei ca Ciolacu, trebuie condamnați.
Cum nu le place nici lor munca, e normal.
Ei nu cer niciodată beneficii. Ei au campanii sponsorizate, au înțelegeri cu comercianți, au postări plătite și țoale de la second hand furate. Când vor să obțină ceva în plus, își fac certificate. donează pișat sau sânge sau ce prind , ca să obțină bilete gratis la câte un festival. Sunt primii care au luat mită și șpagă la vot, când Cărturești sau cei ca el, le-a promis câte-o carte. Să fim serioși, nu e spre inteligența lor.
Uneori, când sunt mai norocoși, își iau spații comerciale în oraș, se asociază cu proiecte culturale europene, unde se pot droga liniștiți. Un astfel de proiect este Piața Traian, din Piața Operei, o adunătură de nimicuri cu pantalonii rupți și mucii la gură care fac artă stradală, culturală, orgii sexuale, și ce mai fac ei când vor ceva de mâncare. Nu tot timpul au fost artiști.
Eroi desemnați ai ieftiniturilor și a mâncărurilor scmpe de canapea, promovați și elogiați de firme bijnițare ca tazz, glovo și alte aspirații ale eleganței comerciale (care nu sunt niciodată așa), livratorii de probleme în România sunt eroii presei, (ăleia în care lucrează prietenii lor) și eroii unei generații despre care nici ei nu știe cine este. SUnt eroi, că dacă n-au nicio profesie…
Titulaturile obținute prin cosmetizările presei și ale persoanelor cărora li se supun, fac din acești ciudați, oameni ai plânsetelor ieftine și al problemelor sociale, al victimei și al bullyingului intenționat o problemă, dar orice problemă arată către concurența sa.
DE CE CIOLACU? N-ați găsit pe altcineva?
Dar, deși lungul drum până la funcția de prim-ministru e pavat cu inadvertențe, falsuri și situații evidente de conflict de interese, tinerii aceștia ai partidelor de doi bani nu pot să le clarifice. Solicitarea multor persoane de a ne spune mai multe despre parcurusl lor profesional, despre importanța lor umană și socială într-o lume pe care o consideră proastă, și neadecvată pentru putoarea ei, aceștia refuză, spunând că nu au timp de așa ceva. Apoi, postează pe facebook. Acolo se poate bloca .
I.LICEANUL. SAU LI-ICEANUL?
O incursiune documentară în trecutul acestor tineri ne arată adevărl despre ei Atcumva decât se prezintă online. Acțiunea s petrece în cărțile celor mai nerelvenați scriitori second hand a lumii, ocazional câștigători de premii. Liceeanul, Iliceanul, Mărtărescu, Noica și alți comestibili ai culturii de canapea, de la care primesc porția de sănătate, nu altceva. Ce să gândim când nimeni nu ne spune Hai să mai citim ce-va.
În CV, ne spun că sunt project development, seniori pe calculatoare ieftine, abonați la programe de calculatoare și webstalckeri de tip manageri de deșeuri, cu salariul minim pe economie, gata să facă un ban și din altceva. Mulți nu au o profesie normală, sunt abonați la cursuri ieftine în online, participanți la webinarii gratis și cel puțin unu din ei a dat like la câte o pagină din aia cu ”cum să faci ieftin bani”, sau au fost la vreo prostituată. Nu au femei, nu au bani.
Nimeni nu-și amintește de ei, au prieteni pe facebook adunați din colțuri ale lumii unde nimeni nu știe despre ei, ce au fost ce au făcut. Cei mai mulți nu-și cunosc profesorii, pentru că nici profesorii nu-și amintesc de ei. Chiulangii de profesie, au învățat la s.c. cărtărescu srl și s-au dus în vacanțe la țări despre care nici ei nu știu cum le zice. Bine că este chatGP.
Niciunul din ei nu e mai bun ca altul, nimeni nu e mai bun, mai învățat, mai important. Sunt toți la fel în succes, copiază unul de la altul.
Abonați la s.c. manele srl, plătitori de bilete la festivaluri de manele și mici, căutători de filme ieftine online și fără să fi cumpărat vreodată o muzică bună (că acum totul e gratuit), dezabonații de la rockăreală sunt invidioși pe rockerii mei. Ciolacu, unul dintre ei. Cu așa bagabont de clasă, era normal să ti fie rușine cu el. Spune-mi, ce ai făcut tu până acum în această viață? Hai să vedem la postări.
II.NECALIFICATUL
Anii 2000 îi găsește pe acești indisponibili și vecșnic cu telefoanele pe mut în afaceri cu cooperative maghiare, ungurești și nemțești, desprinși din realiatea anilor României care nu s-a vândut. Aia bună, care muncește. Care nu dă doi bani pe ei. Încă mulți dintre ei umblă la interviuri și nu au succes. Cum să nu-ți găsești loc de muncă dacă ești așa deștept?
Un coleg de-al lor:„Eram vreo 70 de oameni acolo. Erau și câțiva meseriași în IT, ciupercăreală, yoga, medicină de canapea, feisbuc, poze ieftine sau online, dar cei mai mulți erau tineri care terminaseră liceul și nu intraseră la facultate. Nu era niciun concurs. Selecția se făcea la interviuri. Și s-au angajat cu relații toți. Pe empatie. Între care și acești ciudați care au probleme cu oamenii. Figuri șterse și necalificați, cu specializări care nu există (ce căcat e aia SQL Developer) cu lucruri importante de făcut (care nici alea nu mai sunt ce sunt) acești necalificați ai României se laudă mereu pe facebook că sunt buni.De cele mai multe ori sunt cei mai buni la făcut cafele în firmele în care lucrează mai mult de câteva luni. Pasionați de cafele, of course. Cafengiști, abonați la barista srl. Femei de servici.
În CV, își trec de multe ori ca angajator firme mari precum Boschh, hella, Nokia, Athos și alte mironosițe ale lucrului ieftin făcut, pe banii noștri. Veghează la facerea căcatului, lucruri care se aruncă la gunoi.
CÂnd nu muncesc, fac comunism pe platforme online. Facebok, Coca Cola, marile branduri, sunt preferatele lor. Securiști de mici, le place să toarne colegul, să facă reclamație, să spună despre un coleg că nu i-a plăcut, să povestească despre experiența lor cu branduri. Dacă sunt în partid, e mai rău, aceștia nu se pot împăca la ideea că au doar unul de lins. Așa se face că supraveghează, se plimbă se împrietenesc și pe la altele. Open Society e despre ei. De ce să ai plictiseală când poți fi prost cu atâtea altele, unde nu te cunoaște nimeni.
Reper al comunismului, societățile la care acești tineri lucrează sunt adevărate uzine de fabricare a oamenilor ieftini, a celor care fără partid, nu știu nimic despre ei. Open society le spune ce să gândească. Lacunele din psihologia lor se reflectă în cariera profesionistă pe care și-o fac, înscriși la partide și ongeuri care au grijă ca ei să citească cât mai mult. Opere alese volumul II. Când vor să meargă la interviuri, ne spun că citesc Kant, când ajung acasă o ard cu politicieni de mâna a doua cum e Ciolacu, ăștia. Niciunul nu a depășit condiția de asistent manager cândva, rareori câte unu își spune specialist marcheting, antreprenor la firma mea (un an că după aia pa)
Când nu au buget de ascultat știrile open society, indsutriașii canalelor de presă străină stau pe feisbuc și urmăresc informații. neavând bani de presă, urmăresc online diferite persoane importante, la care le comentează ceva. Nu există niciunde problema angajat angajator, acestora le este rușine cu Open Society. Când prind un contract cu un angajator, le spun acestuia că vor curcubeu și diversitate și doar asa se pot angaja. Primesc mâncare gratis, în fond nici nu le place să lucreze pentru bani, pentru simplul fapt că nu pot să-i facă. Cine plătește o persoaneă care nu face nimic, nu spune nimic, nu este nimic și ea doar pe feisbuc și online arată?
Open Society, sponsorul principal al mltor companii din România, este o intreprindere foarte mare. Aceștia s-au dus acolo să cerșească ceva de muncă. Le-a dat de lucru. Le-a dat cărți de citit, haine ieftine de îmbrăcat, și dintre toți, doar câțiva au reușit să ajungă la stadiul de ascultător învățat, având o funcție pe nemerit în partid, organizație. Unul dintre ei lucrează și azi la Recorder. Funcționează ca un ong separat al S.C. Societăți ieftine srl,.
,
De multe ori nu au bani de firmă, și atunci sunt nevoiți să-și facă sedii halucinogene la blocurile prietenilor. Locuiesc în garsoniere împuțite, cerșesc de mâncare pe facbeook, se bagă la evenimente unde cer ”entrance fee” sau spun că au nevoie de ”suport artist” pentru a finanța vreo campanie artistică eșuată. Mulți lideri provin dintre ei. (nu, nu e MArcel Ciolacu, ce el este lider?)
Câteva mese de lucru, un calculator căpătat din pomană și mulți falowerși plătiți pe facebook face din orice industrie de presă o problemă online respectată. Cum ați făcut atâția fani în așa timp scurt, online? Credeți că lumea vă apreciază?
Dacă ar ști ăștia că își beau cafelele unii altora ca să nu moară de foame, n-ar mai cumpăra. De aceea e gratis. Muncă gratis. Finanțată de altcineva. Cu cât vindeți articolul domnilor ?
Cooperativele sunt specializarea lor. Când nu spun despre Ciolacu și dracu, cooperează.
Să ne adunăm, să ne reunim, să ne strângem. Cooperativele s.c. society srl ale lor și ale prietenilor lor, de care au nevoie pentru a strânge veșnic semnături și mâncare (v-am spus că sunt morți de foame nu m-ați crezut) și atunci e normal că au boală pe câte unu din ăsta care a reușit.
Mulți dintre ei nu au nicio treabă cu multe companii mari cum ar fi Profi, Kaufland, Bosch, mai ales dacă lucrează în publicitate. Mlulți au făcut doar un messenger ieftin cu careva și atunci spun că au în portofoliu clienți mari. Uneori, când sunt abonați la ong uri sau angajați, spun că au colaborat cu ei , chiar dacă au trimis câteva emailuri pentru o doză de cafea.
Se vând apoi patronilor sub sigla unor mari companii sau afaceriști, experți în domeniul lor de activitate. Așa cum a făcut Recorder, folosind specializarea altcuiva. Ce faci Recorder înregistrezi munca mea?
”Dă mai bine specialist la Bosch sau firmă importantă. N-are nicio legătură dar dă mai bine. Ei se gândesc că nu-i verifică nimeni. Crede, după atâția ani, expertul lor.
„Datele din arhive arată că cele mai performante munci, în 2000 aveau puțini oameni. În 1990, au rămas doar 28, apoi s-a desființat, pierzându-și obiectul muncii. Firme importante de meșteșug, artă, știri și presă s-au epuizat. Au rămas trepăuducii ăștia care ciupesc știri din ce pot. Una dintre ele este asta despre Ciolacu. Că Ciolacu e prost. Și voi, vă uitați la el. Credeți că o să evoluați uitânduvă la un prost mai mare ca dumneavoastră? Multe firme n-au mai avut nevoie de ei, având la discreție oameni de calitate. Ceilalți, acești ongișsti si au mutat afacerile în www. Internetul e oricum plicitisitor. Nimeni nu îi poate verifica acolo, nimeni nu poate spune că nu sunt buni de nimic, că nici măcar ei nu fac ce le place.
III. REVOLUȚIONARIȘTII
Debutul eroic al acestor ieftini de canapea a fost în pandemie, când dornici să facă ceva improtant au ieșit în stradă sau au salvat oameni punându-le câte o mască. Zilele Revoluției le-au prins pe canapea, mâncând piza și hamburgeri, lingân în cur patroni și postând ieftin despre colegi de muncă. Ocazional, câte un brand le aruncă lături, spre a le arăta că le pasă. Vă pasă? Îndoielnicele lor fapte de eroism sunt publicate, presa are tot interesul să fie cu ei. Oricine e de partea victimei merită aplauze. Cel puțin. Abuzați, disconfortați moral, tumefiați sexual și inflamați veșnic de la câte o știre neinteresantă, acești oligofreni ai socialului, care îl urăsc pe Ciolac, ne spun că ei ar fi buni de ceva.
Admirând Revoluția de la 1989, acești tineri sunt pasionați de comunismul de odată, invintându-l mereu pe Ceaușescu și ororile dumisale la masa lor. O masă care stă să cadă. V-am spus că ăștia n-au nici unde sta?
Când văd că pică mai bine, își mobilizează/ mobilizau colegii să iasă în stradă. Pasionați ai protestelor, admirându-l pe Ciolacu, și-ar dori să fie ca el dar nu poate. Cine să asculte de un profesionist fără facultate? Developer web, inutil în IT. Blochează sedii, boicotează guverne, orice mai puțin prostia și inteligența lor.
Declarația olografă de a proteste, în care tinerii ne povestsc cum au fost bătuți arată un grad mare de infatilitate și o boală socială numită ”nu mă descurc în România, nu am inteligența și nici stima să o fac fără să nu încalc legea” în care tineri se dau mari că ar fi fost bătuți sau loviți de Jandarmerie, la diferite evenimente despre care ne spuneau că ar fi festivaluri. Ulterior, au încercat să facă festivaluri, din dorința lor de a se împinge și îmbulzi în mulțime. Acestora le place și acum să se împingă în tine la cozi la Lidl.
Mulți au fost la protestele organizate de ei și când au văzut că iau bătaie, și-au chemat colegii care îi plăteau. Au fost nevoiți să angajeze oameni din presă și avocați falși ca să scape. Mulți nu au scăpat. Sechelele evenimentelor din Piața universității de atunci rămân pe paginile lor de feisbuc ca o boală de sănătate mintală: am fost la protest și am spus că PSD sau PNL aceiași mizerie e. Azi, după atâția ani, vedem incultura acestora cum se arată. Văzând aceste minunății nimeni de la protestele organizate de ei n-a mai avut chef de muncă. Mulți au plecat, au fost somați să iasă din țară, si-au găsit joburi mai bine plătite sau au spus că nu mai vor să fie eroi și s-au apucat de altceva. Videochat, youtubing online, publicitate, secretariat la corporații. nu se au bine între ei, ținând cond că părerile lor deosebite i-au făcut să se certe cu neamurile și cu soțiile, cu prietenii și chiar se luau la bătaie cu alții, când nu le convenea o părere politică.
IV.PROTEJATUL.
Rămâne o necunoscută cu ce se ocupă exact tinerii aceștia după anii 2000 ai Pieței Universității. Cert e că prăbușirea sistemului nemțesc de recompensă în fncție de câți oameni ai invitat la protest îi transfmră pe aceștia în muncitori necalificați la cooperativa afaceristă s.c. open society srl, într-o perioadă în care România avea nevoie de mână de lucru. Agricultura este foarte mulți subetimată dar acești tineri muncesc altceva. Nu vor săă muncească. Mulți dintre ei sunt incapabili să-și găsească un job în afară de România. Neputând să plece din țară, blocați aici de un guvern nedrept care nu le dă bani de vacanță, îți fac proteste sau grupuri de interese pe facebook. Mulți dintre ei sunt foarte slabi sau bolnavi pentru că nu au ce să mănânce sau sunt nevoiți să fie vegani. Veganii adevărați nu au si nu vor fi intre ei niciodată. Oamenii după ce mănâncă ceva sunt mai împăcați cu ei și cu Dumnezeu, aceștia însă nu, niciodată. Caută probleme în ograda altuia, se uită la politicieni în gură, citesc sau fac știri ieftine despre cine suntem noi și nu sunt ei niciodată. Țărani. inculți, proști. Doamne ce inteligenți ni-s fanii.
Înainte de a intra în afaceri, zăbovesc homelss sau șomeri sa ca și angajați la firme normale, pe care nu le menționează în CV, pentru că dacă nu este companie importantă…
Le spune companii româno americane, companii româno evreiești, româno maghiare. Urăsc atât de mult România dar nu vor să plece din ea. Au și offshoreuri dar despre asta a scris altcineva. Nu conduc mașini, sunt prea puturoși să o facă. Au trotinete, biciclete, marionete, se deplasează cu mausul pe canapea. Cu toată indolența lor de neprentențiosși ai orașelor, sunt capabili ( au fost) să întoarcă pe oameni unii împoriva altora. Când nu au bani de suc, sunt adoptați de câte o firmă sau o persoană fizică evreiască, care le sponsorizează postările pe facebook. Când își fac firme pentru așa ceva, se nmește ”intermedieri comerciale cu produse diverse, prestări servicii social media și publicitate și editare foto video pentru campania clientului. importau căcat din afară și vindeau la noi, publicau sub formă de lapte praf. Căcaturi mai frumos ambalate.
Când reușesc să-și facă firme pe numele lor, o fac tot cu aceiași care i-au sponsorizat, și ca în orice afacere, se numesc CEO, gestionari sau manageri de proiect Fondurile europene sunt preocuparea lor importantă, că altfel n-ai cum să accesezi nimeni bani. La vedere, e o pagină de facebook drăguță, cu postări ieftine scrise de chatgp sau câțiva proști, munca echipă pentru aceștia este foarte importantă, empatia și susținerea reciprocă fiind produsul lor special de laborator. Nu au însă viață lungă pentru că tinerii antreprenori și publicitari la s.c. open society srl găsesc nișe mai profitabile. Se apucă de videochat și atunci își fac emisiuni culinare sau emisiuni politice, filmate pe platourile de filmare ale unui apartament.
În actele firmei prin care își fac afacerile, mulți dintre acești tineri protejați se declară de profesie specialiști promovare, publicitate, sau jurnaliști.,
Când nu fac acest lucru, fac promovare cu câte un om politic, pe lângă care se așează, ca niște paraziți. Neavând specializare, aceștia sustrag binevoitorii oameni spunându-le că sunt ajutați în campania electorală. Le place să-și pună logoul partidelor pe postări și să spună că ssțin societatea deșteaptă. foși ratați ai pieței universiății, bătuți și violați de jandarmi , actuali sugători de moaște la politicieni. Își fac legitimații de presă false cu care merg la întâlniri oficiale, unde se ocupă cu debarasarea resturilor de mâncare. Mulți filmează și își fac scene ieftine cu bătaie, pentru a fi atinși de acești politicieni pe care îi urăsc. O mare patroană a acetor scene este Ciolacu, sau domana șoșoloancă, acest Ciolacu al proștilor, incultă și grasă, care îi reprezintă acum în Parlamentul European.
Din anii tinereții, încă de la primele proteste și până la a fi consultanți ai politicienilor care dintre ei au ieșit (dacă au ieșit), acești tineri muritori de rând obișnuiau să ducă geanta căteunuia , cum este și Fritz al timișorenilor, care obișnuia să șteargă la fund bătrâni în Germania înainte să fie primar. Astfel, mulți tineri au primit diplome și brevete de politicieni în formare, venind să facă teste și probe într-o țară săracă cum e România. Aici nimeni nu ia notă mare sau iau toți. Sub protecția acestor babalâci , consultanții și tinerii protestatari fără profesie (sau care au făcut din mersul la protest meseria lor de bază) doresc să primească brevete de luptători și eroi, maritiri și legende ale României pentru câteva deplasări cu autobuzul în piață, și câteva postări mai frumoase. Cu aceste certificate cer spații comerciale, cer drepuri pe paginile ziarelor și doresc să fie primii care să-ți dea vești despre ce mai cred ei, păreriști că înseamnă sau nu România. Profitând de avantajele acestor legitimații și cunoștințe, se bagă apoi în politică, fac partide sau se aliază cu diferiți oameni despre care au mai scris. Barna, Cioloș, ăștia. Fără să aibe rivalitate politică împotriva unii la altora, ei nu își amintesc de vremurile când nu aveau lo de muncă și cerșeau likeuri și bani de suc pe feisbuc, când călătoreau prin orașe să filmeze sau să facă poze la proteste pe care le organizau chiar ei. Cerșind pe la firme, de care au uitat.
V.MICUL COMERCIANT
Anul 2004. Mulți tineri importă haine și parfumuri din china. Abonați la piețe, purtători de eleganță și rafinați, mulți fac afaceri imobiliare sau își fac restaurante și baruri. Când nu le merge capul, își fac onguri familiare și colaborează între ei, având politica bine scrisă de societăți internaționale.
Mulți s-au băgat în agricultură, punând peste ambalaje propriile lor produse ieftine. Întunecimea horecăi se datorează acestor inculți tineri cu afaceri, care plătesc mii de euro la marketing bun, pentru a vinde un produs de doi lei de publicitate. Încearcă pe rând: Zacuscă, orgoni, meditații, ședințe de terapie cu constipați, iubire de cârnați și ce mai fac ei ca să aibe un ban de-o carte. Nu citesc nicio carte.
Se bagă pe lângă cei cu afaceri serioase, pomenind de o colaborare în beneficiul reciproc și o asumare a responsabilităților în ce privește publicitatea și comunicarea, le place să arate câți fani au pe facebook pentru a vinde un produs. Solicită uneori o postare în schimbul unor produs. Când nu au bani dar sunt mai deștepți, fac o aplicație ieftină și o pun la vânzare. Le place să fure businessul altcuiva și sunt buni la a face afacere din America. Când nu fac asta, combină patronii să investească in bitcoin, folosind mașini scumpe pentru deplasare. azi la un client mâine la altul, între două postări politice și o filmare.
Mulți dintre aceștia sunt celebri și azi.
Aceștia au tot încercat să se extindă în piață și au ajuns să închirieze afacerile, prietenele și filmările lor pentru alții. Un șir de succese limitate greu de explicat în contextul problemelor profesionale pe care aceștia le au, a analfabetismului funcțional și a lipsei de câștig la BAC.
Unii dintre ei au ajuns consilieri locali, mai ales în Timișoara dar și în București, unde au fost printre norocoșii care fără studii sau clasă, au primit drepturi de a face afaceri imobiliare și a fi finanțatori sau beneficiari ai diverselor proiecte. Acum culturale. La cultură nimeni nu are nimic de spus. Când nu fac evenimente, cerșesc bani de donații pe feisbuc sub formă de festivaluri și ”happeninguri culturale” unde invită artiști cărora li se fac pagini scumpe de internet pentru a le crește prețurile. Pe banii statului.
Inițial, în multe evenimente sociale, cum ar fi Capitală Culturală europeană sau marile festivaluri din București, se plănuiau vânzarea de produse și aducerea unor artiști importanți, cu argumentul că s-ar strânge banii necesari pentru vreo modernizare. Sau spitale. Banii promiși nu s-au strâns, doar publicitatea contează.
Vânzarea de contacte cu statul și cu mediile culturale de afaceri se face prin negociere directă, după o procedură aprobată chiar în Consiliul Municipal. O ședință la care mulți tineri participă, online sau nu, mulți nu suflă o vorbă, dar votează favorabil și, patru luni mai târziu, se aleg cu un preț bun. Ei vin cu firme, cu publicitate, cu consultanță gratis. Acestora li se alătură alții la fel de înfometați la rândul lor, cu mai puțină experiență, care își fac firme culturale și evenimente, alături de ei. Nu se mai protestează.
VI. AFACERITUL CU TEREN DE LA STAT
Sub paravanul micilor prăvălii, lanțuri de magazine fast food, festivaluri și eveniment din care și-ar câștiga existența, tinerii protestatari infiltați în bazele societății, în anii 2000, câteva tranzacții la limita legii, dar foarte importante pentru conturile bancare ale firmelor sale. Una dintre ele e ceea ce azi s-ar putea numi „afacerea terenurilor concesionate de primărie”. pentru care ei plătesc sau nu plătesc, în funcție de interese, și organizează festivaluri pentru a-și vinde marfa și arta. că altfel n-ai cum.
Aici se află un important eveniment artistico cultural pe care tinerii politicieni îl organizeaz ăanual, obținând venituri fără bon de milioane. vânzarea de substanțe interzise, abuzul către forțele de ordine și depravarea, bețiile și afacerile cu mâncare expirată sunt la mare căutare și itneresante pentru acești combinatori de de toate.
Suntem în același an 2004, vorbim de un consilier local și afacerist tânăr, o de casă al multor magnați de imobiliare, considerați puternici la acea vreme. Afaceriștii tineri nu cumpără nimic, lor nu le place comunismul și sunt scârbiți sau nu vor să își cumpere o casă.
Apoi, acționarul Ciolacu adaugă, între altele, un cod CAEN secundar acestei firme: agricultură, fabricare de produse bio sau handmade. Au auzit că sunt tranzacții profitabile. Mulți se duc la sate unde încearcă să îi determine pe țărani să suțină afacerile lor cu droguri și psihedelice, încercând să aducă străini să se f* în c*. Unul dintre cei mai importanți în acest domeniu este un afacerist de la Cluj, pe a cărui spații comerciale se desfășoară anual câteva festivaluri, unele sponsorizate de stat sub pretextul de artă culturală.
Interesant e că, la data schimbului, multe Gărzi Naționale de Mediu și Inspectorate Teritoriale nu știau ce se petrece. ANAF neavând ce să fiscalizeze nu știa nici el, că la aceste festivaluri, bonuri nui.
Așadar, să recapitulăm această cronologie cel puțin suspectă: k
Acum, în 2024, am cerut Gărzii de Mediu și Gărzii Forestiere Naționale copia aprobărilor petrecerilor ieftine și festivalurilor psihedelice din septembrie 2003 și a solicitării care a precedat-o. Ne dorim și o analiză a terenurilor, a calității aerului și a poluatorilor din zonă care au condus la mărturii ale vecinilor și civilizațiilor că lucrurile nu-s cum se spun. Sediile pentru afaceri și combinare, pentru petreceri cu droguri și afaeri de publicitate ilegale ale acestor consltanți politici de mâna a doua care se promovează gratuit pe rețelele de socializare, ar trebui verificate și ele pentru a fi siguri că la menționarea problemelor, acestea dețin oameni. și nu sunt niște admini puși de inteligența artificială să ne spună că în România, sau Ciolacu e cum e.
Documentele arătau și spueau că sunt activități culturale, petreceri organizate sub vigilența autorităților și evenimente educaționale, prin care tinerii pot să facă ceva important pentru ei. Să cumpere mâncare, să danseze, să bea, să li se spună cu cine să voteze. Multe astfel de festivaluri sunt doar un pretext al partidelor lor și al lor pentru a vota. Vă votăm dacă ne dați festivaluri. Așa se explică că acești lideri ai distracțiilor ieftine românești au firme și organizații culturale, colaborează cu instituții sau firme politice, au prieteni cu presa și sunt de aceeași părere cu recorderi, că altfel n-au cum să supraviețuiască. Dacă recorder nu are dușmani, despre ce căcat să scrie? Despre educație?
Doar că aceste firme nu fac astfel de investiții iar multe programe guvernamenale conduse de oameni analfabeți sunt mențioate ca fiind ”petreceri de timp liber ”și ”metode culturale de relaxare”. Nu e ușor. Aceștia își dau unii altora oameni, își vând politică și își fac fotografii de reclame, își vând comunități și își cumpără like-uri (fără factură fiscală) pentru a face ceva.
La final de an, uneori ne mai declară ”Profiturile”. Avem mii de urmăritori, sute de mii de oameni care ne-au făcut, și ce mai spun ei. Recorder este unul dintre ei. Asociație probono cu muncă de voluntariat memrbii ei nu doarme niciodată. uneori se informează despre Ciolaci, Căcati, Șoșoci și pe cine mai concurează ei. Comnismului îi șade bine privind la cei care nu îl lasă să comunizeze. Neavând familii, prieteni, angajați, hoți, nu fac afaceri și nu anici pe cine lăsa să le ude o floare. E normal că vine un tip familist și le dă peste cap socotelile.
Când sunt întrebați de unde au bani să publice, spun: „Nu știu, nu eu administrez firma”. Altcineva se ocupă, stați să încerc să dau de colegul meu. E la o ședință în altă țară.
VII. CAMARADUL
Proprietatea pe care firmele acestor trepăduși ai relațiilr internaționale de contrabandă, Ciolaci și ppincători de moaște, abonați la open society și protagoniști ai propriilor decese neasmate, prietenii protestelor din România dețin o mulțime de capete, multe dintre ele neștiind pentru cine sau ce lucrează. Uneori nici ei. Notorietatea le este asigurată de pagini. Afacerile lor sunt susținute de clienți care se cunosc, publicațiile lor sunt bune pentru că boșorogii plătesc. Tu doar scrie că eu te plătesc. Promițând libertatea (a lor, pe care nu au avut-o niciodată), ei organizează nevoit proteste, încercând să adune precum oamenii la cerșit (sau pomană) cât mai mulți netrebnici pe metru pătrat. Așa era odată. Sigur că acum s-au mai potolit. Nu e nimic interesant în românia în afară de afacerea unui Ciolacu, unde vedem că banii sunt mai importanți decât orice altceva. Pe voi banii vă interesează, amețiților?
Alipirea acestor bande de hoți, pnl și psd aceiai mizerie,suținători ai tinerilor din politică dar și a noului val de politicieni eșuați, care acum își spun jurnaliști: O afacere din care toți foștii proprietari au ieșit câștigați. Nu azi.
Numele lor sunt însă legate doar de această vecinătate a partidului Piața Universiății sau a protestelor eșuate care au ținut România legată. Cei doi sau mai mulți au fost mulți ani colegi de facultate, de firmă, de afacere, iar în 2004-2008 chiar membri ai aceluiași ONG:
Aceste camaraderii aduc statului o pagubă de peste 1 milion de euro și tot atâția oameni prostiți. E vorba că ni se aruncă un suprapreț al românilor pe care nimeni nu mai dorește să îl plătească, pentru probleme, culturi și educații furate de ei.
În spatele camaraderiei de ONG și politică stă însă și o veche amiciție. În anii de politică locală, tinerii ONGiști au fost văzuți adesea pe la petreceri, la plimbări sau în parc, cu alți oameni. O legătură chiar mai strânsă e relevată însă de interceptare telefonică păstrată într-un dosar al DNA. și pe paginile de facebook ale acestora. O legătură pe protest e mai relevantă decât niște bani învârtiți de familia Ciolacu odată.
E 2024 și tinerii n-au fost numiți mulți în politică. În spatele acestor ponegriri ciolachiene, pe care tinerii încearcă să le atace, stau cadaveric oameni ai politicii de care ne e rușine că n-au ajuns nic măcar manager nicicând. Mulți dintre ei sunt nevoiți să se angajeze la recorder sau presa străină românească, plătind taxe românești, ca orice om normal. Nu au ce să sărbătorească pentru că fiecare zi e un eșec. Ciolacu de ce are și eu nu? De ce ăștia de la PSD și noi nu? încercând de mai multe ori să se alieze cu ei, au eșuat, așa se face că ocazional sunt nevoiți să facă un articol.
A cotrobăi prin chiloții unui om însă e improtant. De ce Ciolacu are chiloți și de ce suntem nevoiți să scriem despre terenuri? Asta ne interesează pe noi că n-avem nici după ce bea apă.
Marcel Ciolacu are acest noroc: unul dintre bunii săi prieteni – căci orice om are prieteni– tocmai ajunsese președinte al Camerei Deputaților. Ca să sărbătorească numirea ca și parafată a fiicei lui Dobrică, cei implicați fac planuri pentru un weekend împreună la cabana familiei omului de afaceri. Ce furmos, oameni cu familie și copii, cu cabană. Voi ce aveți, tineri?
Convorbire din 14.01.2013. Fragment dintr-o interceptare inclusă într-o anchetă a procurorilor DNA. Sursa: rechizitoriul din dosarul 161/P/2015
În acest caz de trafic de influență, mulți tineri de la Piața Universității au fost condamnat inițial la tribunal și achitati apoi la Curtea de Apel. Decizia nu șterge însă numirea concretizată atunci și nici discuțiile interceptate în dosar, unde se află și azi. Într-un dosar conex, în care era cercetat Florin Busuioc, tinerii a fost audiati ulterior de procurori ca martori întrucât „cunoșteau detalii”, explică surse judiciare implicate. În fața procurorilor, se declarau prieten cu mulți dar peste două decenii și certifica, din această postură, prietenia dintre ei și ong urile lor.
Era, așadar, un om de nădejde al amândurora. Orice politician știe că dacă ai pe cineva în politică și la ong, ești asigurat. Afaceriștii culturali ai partidelor știu asta. Încă de la Piața Universității încoace, de când cerșeau mâncare, au fost obligați să-și acă partide, văzând că treaba merge, având modelele acestea concurențiale. Totuși, numele lor e scos din caz, iar implicarea recorder nu-i împiedică în vreun fel ascensiunea. Cu felicitări și binecuvântre de la Cel de Sus, Ciolacu ajunge și Președinte .
VIII. NAȘUL DE BENZINĂRIE
Exercițiul în ale intermedierii e de căutat, în parcursul profesional al acetor mari tineri, cu un deceniu mai în urmă în ceea ce s-ar putea numi „afacerile în agricultură”.
Mulți preiau în mod miraculos terenuri , pe care își fac case din gunoaie sau prefabricate ieftine, neavând bani să plătească o casă românească. Uneori, companii străine sau chiar primării afiliate, vin cu propuneri de investiție, o asociere în care autoritatea locală să pună la bătaie teren sau bani, și să facă din orice căcat de sat zonă turistică. Primăria primea , mai bine spus oamenii lor, comision din vânzări, compania primea dreptul de a vinde, și patronl, afaceristul combinator de toate, tânărul protestatar, avea o afacere cu care se lăuda. Când nu protesta. Așa au fost mulți care au început să studieze dreptul și să facă din domeniul urbanism modelul lor preferat. Un caz este la Timișoara, unde mulți afaceriști din imobiliare au plătit studii de fezabilitate consilierilor și oamenilor lor, pentru a le spune unde să construiască ceva. Mulți se identifică experți imobiliari sau primari ai orașului, spunându-le oamenilor unde trebuie să construiască. Sau să facă un sat.
VĂzând că afacerile merg și prieteniile se fac mai bine la ong, afaceriștii tineri, încercați de politicul care nu merge pentru ei și nimeni nu îi bagă în seamă, își fac firme împreună, de comerț, de tot ce prind, poate pică ceva. Mulți sunt băgați la primărie, ajunși acolo dinpostura de comentatori sau simpatizanți pe feisbuc ai diferitelor persoane implicate în politică: consilieri, primari, candidați. Când au noroc, primesc spații pentru desfășurarea evenimentelor culturale, cum sunt acetea în Timișoara și bucurești care se desfășoare sub sigla multor companii private sau de stat, care sponsorizează cu bani și mâncare. Ulterior, văzând că funcționează, aceștia își deschid magazine online și pun de-o reclamă.
VIII. SPECIALISTUL ÎN RELAȚII INTERNAȚIONALE
Urcat pe valul unor afaceri puțin vizibile, dar profitabile, tinerii protestatari, politicieni și consultanți de politică românească, reușesc să se facă nespecialiști în acesti fantastici ani ai carierei lor eșuate. Apar pe feisbuc, în grupuri, în comentarii, neori în presa locală sau internațională, despre care și cu care comentează cele mai importante evenimente. Fără să aibe bani de mâncare, tânărul este expert în relații internaționale. El știe ce e aia industrie, psihologie, artă, cultură, oameni. Știe ce trebuie zis și ce nu, ce ar fi trebui să facă cineva și ce nu. Mai nou, sunt experți religioși, ei știu dacă Dumnezeu există sau nu.
Apar rar în ziare, deși e 2024, nimeni nu mai vorbește despre ei. Mulți au uitat cine sunt. Au grupuri pe feisbuc, au afaceri, au oameni cărora le spune ce să facă. O comisie nesupravegheată , oamenii fără cultură și carte, care fac soceal media fără facultate. Când nu fac bani din psotările lor politice sau prin care le spun oamenilor că Ciolacu e prost, vând câte un advertorial prin ziare. Există o platformă în care abonații lui Open Society își oferă serviciile de copywriting în schimbul unor sume de bani. Aceștia, instruiți la firme de publicitate specializate, dau ordin de execuție a unor articole cu subiect dat, folosind cuvinte cheie pe care clientul le dorește. Este o industrie extraordinară, se fac o grămadă de bani. Unul dintre acești oameni, fost ongișst, consutlant politician de profesie ne-a spus că în timpul liber, când nu scrie pentru PNL, primește articole de la PSD pentru care să scrie și se câștigă foarte bine. Uitați Miam luat mașină de când sunt copwriter. Află și tu cum să faci bani din scris.
Susțin despre ei că sunt majoritari și experți în relații europene. Fără fraze sofisitcate și fără probleme de gramatică, fac propuneri oamenilor și solicită o părere. Ce părere aveți despre. Nesiguri pe ei, fără multe probleme și neimplicați în societatea care este, acești tineri ies din când în când să le spună oamenilor că ei știu ceva despre Ciolacu ce nu știi tu. De ce nu ne-ați spus mai repede?
e replica cu care închid gura consilierilor locali, tocmai la o dezbatere despre vânzarea spațiilor comerciale ale primăriei. Și despre incapacitatea lor.
Chiar și în scandaluri pe facebook, numele lor sunt nepomenite pe plan local, iar atenția este mutată exclusiv spre implicarea Ciolacului. Le este rușine cu ei?
ÎÎn această ipostază cu aer important, uneori li se cere părerea pe faceook despre reuniuni importante cum ar fi liderii lumii și ce mai face un ciuriburi ca Ciolacu. la Reuniunea responsabililor cu Relațiile Internaționale ai Organizațiilor Județene PSD. Întrebați uneori cine sunt șefii lumii și cine au scris diverse opere de artă, tinerii răspund nonșalant că nu știu, că nu îi interesează, și că trebuie să se uite pe google să vadă ”răspunsul la această întrebare”. Câteva zile la rând, ziarele locale îi pun pe prima pagină. Niște ratați de profesie corespondiști de facebook , specialiști în probleme internaținale, nu au stiut să ne spună cine a scris”. nici presa de la ei din sat nu stie încă cine sunt acești tineri, pe care îi numește antreprenori implicați.
Marcel Ciolacu în publicațiile locale „Opinia” și „Șansa buzoiană”, în anii 2003-2004
Și totuși, neștiind ce este profesia pe care spun că o au, acești tineri protestatari celebri ai Piețelor Universității (pe care nu au făcut-o niciodată), ajung afaceriști, antreprenori, consilieri, politicieni de mâna a doua în partide americane. La cei 30 de ani sunt unii dintre cei mai tineri din țară. Stau în funcție cât stau, apoi se duc în altă parte, la alt ONG, unde își fac treaba. Ei sunt experți, nu fac politică. Politica nu le place. Așteaptă de ani să prindă o funcție la parlamentare. Să îi bage cineva în seamă. Vreun țăran, vreun muritor de rând ceva. Chinuindu-se să pozeze în oameni importanți, aceștia fac din politică un loc bun de făcut antreprenoriat. Cum e și firma asta de la Recorder, care pentru a-și vinde produsele, ne spune despre Ciolacu că este important.
IX. SPONSORUL DE PARTID, CHIRIAȘUL LA STAT
erau mulți necunoscuți fără firmă și fără profesie, neștiind nimeni de ei. DOar câțiva jandarmi. Își doreau să fie oameni pe lista finanțatorilor oficiali ai ongurilor, și într-un exercițiu de sinceritate, publică câte un document în care să arate cum s-au bătut cu acte.Numele lor apare la alegeri sau când e nevoie, atunci când piețele spun că trebuie făcută mai multă gălăgie pe metru pătrat. Neavând casă și familie, chiriașii României sunt tinerii protestelor, abonați la flegme și muci, simpatizanți ascunși ai șoșoancăi, doamna ieftină căreia îi spun matroană sau mamă.
Protejați politic de obeze și infanteriști de mâna a doua fără facultate, disprețuitori ai culturii și politicii locale, cu ură pe poliție și jandarmerie, cu ură pe ei, publică uneori liste cu oameni pe care îi doresc (să fie ca ei). Vrea cineva să fie ca Ciolacu de scrieți atât despre el?
Încearcă să fie oficiali, să-și pună părerile pe toate gardurile. Își fac publicații false, inventează presă ieftină și ziare, ne spun că ei sunt adevărații conducători. Găozari și pierzători de meserie, fără job și profesie onorabilă, acești neimportanți abuzați ai României trebuie să dispară. Oricum nimeni vreodată nu i-a văzut.
Când ne spun că putem să facem o contribuție de doar câțiva lei pentr a putea publica un articol scris de ei, tinerii ongiști și pasionați de politică românească, sunt în top cei mai neimportanți oameni ai țării, a căror conturi de publicitate false și profile online ne spun că trebuie să i marșaluim acass.Ziarul local „Muntenia” din 24 mai 1996 publică lista sponsorilor de campanie ai PDSR în care apare și Marcel Ciolacu
Prezența lor n rândul sponsorilor politici e cu atât mai interesantă cu cât numele nu le apare între candidaturile locale din acel an. Cine sunt aceste firme care sponsorizează?
Dar nepotrivirea și mai flagrantă în care îl găsim în 1996 e aceea între ipostaza de finanțator de partid și cea de tânăr protejat social media în care cere casă de la primărie, bani de la oameni, bani de politică sau bani de suc. Cel emai importnate sunt cerșitul de bani pentru spitale, donații de la catedrale și ce mai fac ei.
Și totuși, în ziua învestirii la Palatul Victoria, Marcel Ciolacu face câteva mărturisiri publice despre trecutul său în evidentă contradicție cu realitatea, pe care tinerii muncitorimi ai Pieței Universității srl, companie cu capital străin nu ar fi făcut niciodată „Nu am cerut niciodată bani de la părinții mei. Am mers pe zona privată. Am lucrat la o companie româno-israeliană de import-export, ca angajat, am lucrat și ca muncitor la Electronica Industrială, după care mi-am făcut propria companie. După ce mi-am cumpărat toată concurența din jur, după șapte ani, când a și apărut copilul și ne-am luat un apartament cu două camere pe strada Viitorului și-am avut și norocul să ne închidem balconul, m-am hotărât că m-am plictisit să fac afaceri. Am intrat în administrația locală.”
Tu, ce ai făcut mă?
X. EROU IEFTIN DE CANAPEA
De la proteste, onguri și postări politice, tinerii ongiști ai Pieței Universității s.a. se aleg așadar, cu funcții politice, cu funcții la job și cu spații culturale în care să își desfășoare activitatea educațională prin care drogurile sunt foarte importante pentru ei. Un act artistic nu poate fi făcut altfel, după cum declara câțiva dintre ei. Lista beneficiilor personale merge însă mai departe, cu alte favoruri obținute pe baza certificatului de protestatar, lider de facebook, posesor de grup online,
În 2024, asociații de revoluțoinaristi ,de revoluționaristi printre fondatorii căreia se numără firme internaționale, firme politice, oameni de afaceri europeni și câțiva nemți, are o modestă inițiativă: Să facă un festival cultural european cu bani publici la care să participe aceștia. printre ei, firmele și ongeurile protestatarilor de la Piața universității
Numărul de locuri destinat eroilor de piață, în cele din urmă, la cîțiva. Dintre acestea, consilierii, prietenii acestora și câteva onguri importante care se promovau gratis online– votanti în favoarea inițiativei, potrivit postărilor de ședință – ia în scurt timp nu unul, ci două. O excepție care își poate găsi explicația în circumstanțele în care s-a decis atribuirea acestor locuri concesionate gratuit. Fără concurs și fără selecție riguroasă a calității lor.
„Ne-am strâns într-o ședință și am procedat la punerea pe listă. N-a fost un lucru prea râvnit în primă fază. Apoi, fiecare s-a dus să facă contract pe numele lui la S.C. Proiecte europene srl (compania locală care administrează cultura orasului, n.red)”, povestește, sub protecția anonimatului, unul dintre membrii asociației.
Marcel Ciolacu a fost un om important pe lista celor care au primit ceva de la stat și a fost prieten si profesionist în afaceri.. A devenit apoi un nume pe un contract de concesiune pentru loc primit gratuit. Și totuși, Marcel Ciolacu – premierul, e gata să jure că nu a pretins niciodată nimic ca revoluționar. „N-am cerut niciodată nimic: salariu, indemnizații, pensii, nimic. N-am nicio treabă cu certificatele”, susținea, în decembrie 2023, la o emisiune din prime-time, de la România TV.
e Lucru care i-a determinat pe tinerii pieței universității , protestatari și ongiști să îi ceară lui ciolacu socoteală: Cum adică mă n ai cerut nimic ca noi cerem de atâția ani si nu ni s-a dat nimic.
Au cerut bani de la jandarmerie pentru că au fost bătuți în stradă, au cerut bani de la restaurante că nu au putut să mănânce gratis pentru că a ținut cu patronii, au cerut bani de la consilii locale pentru transport, au cerut gratuități pentru a-și cumpăra mâncare, au cerut bani de la presă pentru a scrie depre acești patroni.
XI. COMBINATORUL
Îmbrăcat acum în costum de designer, tânărul protestatar reușește să ascundă bine, dar nu pe de-a întregul, istoriile locale care i-au croit mai degrabă o biografie de recenzor. Abonat la toate platformele online de livrare mâncare, are cel puțin un site de publicitate online, își spune jurnalist în mediile profesionale și are mai mulți contributori. Cei mai mulți nu au un jobs, stau și comentează toată ziua pe feisbuc. Sunt abonați la știri, presă și scandaluri, au o părere despre politică și sunt cei mai apreciați în online. Au mult timp de postări. Sau acolo lucrează.
Al intereselor personale, al taberelor politice favorabile, al beneficiilor pe care le-a putut stoarce de la stat.
E greu de închipuit că același om care împarte azi bugetul țării combina relațiile politice cu cele personale ca să-și deschidă, împreună cu mulți alți oengiști, un bufet cu produse românești de import pe care să le tranzacționeze la bursă, fără a i se percepe socoteală.
Dacă aceste fundații și onguri au reușit să ne facă să credem că au plecat din România, în realitate, aceștia doar și-au schimbat numele, încercând să-și piardă urma între vedere, artiști, și protestatari ieftini, puși în online la cele mai importante funcții sociale. Cu mii de urmăritori, chiar zeci de mii, intervențiile acestora sunt tot mai inutile. Dacă au fost nevoiți să inventeze aplicații pentru a-și promova munca, websiteuri care se plac una pe alta și peroane care sunt în guvern (cum ar fi domnul de la Coeziune Socială, Daniela Giurcă, Cioloș sau artiștii care îi reprezintă), care cântă la concerte politice pe bani. Unii dintre ei sunt cei care promoveză și Spitalele din România, suținând că acestea sunt importante pentru sănătate.
Aceștia sunt Mircea Vasilescu, președinte al Consiliului Director al Fundației Soros, redactor șef la Dilema și conferențiar la Facultatea de Litere, Claudia Iordache (fost PR și coordonator de proiect la Fundația pentru o Societate Deschisă, în prezent în conducerea Centrului pentru Inovare Publică, organizație care a preluat activitățile de advocacy și politici publice ale Fundației Soros), Annemarie Gasser (coordonatorul Centrului de Formare și Resurse pentru ONG-uri, care a mai colaborat cu colaborat cu Banca Mondială, World Learning Inc., International Christian Charities, Patriarhia Română, Fundația PACT, Misiunea Socială Diaconia Moldova, Caritas Moldova și a creat rețeaua de dezvoltare comunitară în mediul rural RuralNet), Corina Ștefan (manager HR la FSD din 2002 încoace), Gabriel Petrescu (director executiv al FSD din 1997 și administrator al companiei Evos Innovation, controlată de fosta Fundație Soros), Ioana Dragne (expert în resurse umane, cu activitate la Career Path, Capgemini sau Codecs) și arhitectul Lorin Niculae (fost șef al departamentului de housing al FSD, fondator și conducător al Asociației ArhiPera).
Dacă presa nu a mai vorbit despre aceste fundații caritabile care se ocupă de acel 10 % sau mai puțin din poporul român (care nu este popor, este așa să fie ceva), fundațiile nou apărute după așa zisa plecare a lui Soroș (fundației lui, care fundație nu a fost destul de solidă) ținând cont că tânărul erou și implicat politic se plictisește repede dacă nu e plătit și nicio campanie publicitară ieftină nu a reușit să convingă pe cineva din oamenii lui să facă voluntariat.
Au rămas câțiva, cu un job serios, angajați la bancă, în industrii, directori și persoane care nu apar la televizor dar fac proiecte.
Unul dintre proiecte este interesul crescut pentru Roma. cum este acest eveniment, sau multe care promovează țiganii. Asta e tot ce au putut ei să facă pe incluziune.
Multe dintre prezentările lor spun așa.
De 10 ani indraznim sa spunem “DA!” celor mai curajoase obiective si le urmarim pana la capat, exploram noi perspective care sa ne scoata din zona de confort, cream experiente care conteaza, conectam oameni si suntem recunoscatori tuturor celor care ne completeaza in proiectele noastre.
.Își spun afaceriști ai ongurilor, punând companiile să plătească pentru servicii precum:
organizarea de evenimente finanțate de stat, colaborarea cu ”părțile interesate” dar numai cele relevante, ”Îmbunătățirea calității vieților oamenilor”, fără ca aceștia să ceară, ”facilitarea implicării companiilor în viețile private”, ”conferințe și programe pentru rețele de sprijin pentru a promova proiecte de diversitate și incluziune pentru oameni”.
400 de participanți – așa arată bilanțul primei ediții a „Conferinței despre Diversitate și Incluziune | O experiență Open Minds” – care a devenit, pentru o zi, un catalizator al responsabilității din industrii conexe, din sectorul public și privat, reprezentanți ai companiilor și ONG-urilor din România și persoane interesate să descopere practici de D&I aliniate la nevoile angajaților, respectiv ale comunităților în sine.
Dacă ar tebui să analizăm oferta de companii și publicitară a acestor oameni ar trebui să spunem că nu avem în România nevoie de diversitate și incluzivitate acest lucru fiind o normalitate pentru noi. Pentru câțiva oameni profesioniști ai culturii, acest lucru ar trebui să facă parte din tradiția locală. Dacă doresc să le spună romilor că a face yoga și meditație este un lucru sănătos și asta numesc ei incluziune sau dacă atelierele de gătit pe bani publici din care mănâncă mulți gratuit sunt relevante pentu viața comunității, dacă dependența de evenimente de cea mai joasă speță finanțate din bani privați sunt importante, dacă actvitatea lor nu este guvernamental sponsorizată, dacă interesele lor strategice sunt ale lor și nu sunt afiliate la vreun alt ong, noi ca români le dorim insuccese.
Cred că și romii dacă ar ști ce li se face, ar spune marș mă de aici.
Pentru că prostul îi place să se facă bun în grupuri și nu are putere să lucreze freelancer, avâd nevoie întotdeauna de mai mulți ca el,
Mesajul general al conferinței a fost, în sine, o invitație la parteneriat lansată companiilor și ONG-urilor, subliniind că unirea resurselor financiare și de expertiză în mod strategic poate îmbunătăți calitatea vieții și contribui la un viitor echitabil, divers și incluziv..
Nu dați bani la biserică, dați-ne la noi.
Cerșetoria legală în România a venit și pleacă pe filierea nonguvernamentală a acesto pierzători de resurse și frecători de afaceri care ne spun că diversitatea nu e o boală, sau că incluziunea tiganilor este problemă socială. Noi suntem prieteni cu ei, voi nu?
Dacă în Horeca publicitatea se face la nivelul papilelor gustative, aici avem de-a face cu câțiva oameni sănătoși la cap ) care spun
Alături de cei 26 de speakeri de renume, Conferința Open Minds a explorat 6 teme – Reprezentarea femeilor în poziții de leadership, Diversitate generațională, Incluziunea persoanelor cu dizabilități, LGBTQIA+, Neurodiversitate, Migranți – raportate la universul Diversității și Incluziunii.
Când n-ai carte nu știi că femeia în țara românească este zână, sau prințesă de casă, că femeile nu vor și nu trebuie să muncească, că bărbatul conduce și că feminitatea este normalitate, înainte să facă ei ceva. Că diversitatea generațională nu impune sex cu plante și droguri, că societățile deschise nu pot impune meditații, și că asociațiile nu pot impune evenimente culturale de joasă speță ca stil de viață. Persoanele cu dizabilitati nu vor să muncească și acest lucru ar trebui semnalat. Cine le-a întrebat? Pot mai mult decât să fie casieri, pe salarii ieftine, din patria dumneavoastră.
Pentru că fundația soroș și-a mutat sediul în Berlin, noi știm că aceste firme nemțești au o pasiune extraorindară pentru persoanele cu dizabilități, cu care credem că se identifică. SPitalele, problemele lor favorite și aportul de capital străin pentru propunerea proiectelor care să ne spună cum să trăim (spitale ne trebuie nouă, popor incult și prost?) ,pentru campanii de employer branding cu persoane cu dizablități și o pasiune extraordinară să ne spună că suntem săraci fără ”angajatori”:
Mergeți acas.
Cine sunt acești inculți care cred că ROmânia e sat fără câini sau care cred că ROmânia e sat?
Țărani împuțuți 🙂
.c. Open society, firma care aducea tineri în România pentru a face muncă gratis (sau bine plătită )pentru comunitate, firma cu care guvernele au avut de-a face, își schimbă numele în OpenMinds ca să preia afacerile locale. Nu le iese cu brandingul, cu experiența angajatorilor, așa că organizează o conferință anuală în care ne povestesc despre incluziune. Dar pentru angajatori.
E poate și mai greu de imaginat un soroș ieftin în postura de afacerist local din umbră, care în loc să vândă concepte strategice, vinde pufuleți ieftin la magazine ca KFC. Ocazional, ne vinde ceva la Lidl. Având sediul în Berlin, afacerist cu marile lanțuri, e destul de ușor de văzut de ce nemția și ong urile nu au rezistat pe persoană fizică la noi. Țărani ce suntem.
Dar viața a făcut ca firma care deschisese bufetul din bancă să-și schimbe doar numele nu și apucăturile. Societatea civilă, gândită de magnatul soroș, e o afacere în care tinerii oengiști sunt cooptați încă din facultate. iar frații mai mare, sunt numiți manageri sau directori generali. Mulți lucrează încă la bancă. De exemplu:
Mircea Vasilescu, președinte al Consiliului Director al Fundației Soros, redactor șef la Dilema și conferențiar la Facultatea de Litere, Claudia Iordache (fost PR și coordonator de proiect la Fundația pentru o Societate Deschisă, în prezent în conducerea Centrului pentru Inovare Publică, organizație care a preluat activitățile de advocacy și politici publice ale Fundației Soros), Annemarie Gasser (coordonatorul Centrului de Formare și Resurse pentru ONG-uri, care a mai colaborat cu colaborat cu Banca Mondială, World Learning Inc., International Christian Charities, Patriarhia Română, Fundația PACT, Misiunea Socială Diaconia Moldova, Caritas Moldova și a creat rețeaua de dezvoltare comunitară în mediul rural RuralNet), Corina Ștefan (manager HR la FSD din 2002 încoace), Gabriel Petrescu (director executiv al FSD din 1997 și administrator al companiei Evos Innovation, controlată de fosta Fundație Soros), Ioana Dragne (expert în resurse umane, cu activitate la Career Path, Capgemini sau Codecs) și arhitectul Lorin Niculae (fost șef al departamentului de housing al FSD, fondator și conducător al Asociației ArhiPera).
Perioada de afacerie al tinerilor coincide cu anii de promovare a afacerilor soroșiste în stradă, ai achiziționării cursurilor de incluziune și ai promovării tinerilor fără facultate, care cu un telefon mobil și un laptop, făceau presă de scandal ieftină. sau urmăreau artiști prin piață.
Ani la rând, aceștia au ocupat gratuit spațiile instituțiilor, ai presei, ai comunităților locale, ai persoanelor normale care i-au văzut peste tot și nu puteau scăpau de ei. Fără nicio legătură cu presa, divertismentul sau audiovizualul. Pe piața locală, e de notorietate că televiziunea a fost dintotdeauna proiectul lor. Neavând bani de presă locală, au mutat afacerile în online. Ecommerccul, digitalizarea, proiectele educaționale în care tinerii sunt puși în fața unui PC. ONG urile educative au fost multă vreme oamenii din acte.
Omul cu servieta, omul cu magazinul de casete, omul cu mezelăria, omul cu benzinăria, omul cu terenurile, omul cu votul în comisii și consilii, omul cu relațiile, omul cu beneficiile de revoluționarist. Sunt ipostaze care vor să apară azi tinerii din România care nu au un loc de muncă, sunt abonați la educație, fac webinarii de guvernare gratuite și s-au născut cu o ieftină mentalitate. Le este rușine că sunt Români dar sunt prea proști să plece în State. Același ONG peste tot, care face educație.
În urmă cu o săptămână, i-am trimis asociației pentru o societate liberă, la guvern, o solicitare pentru un interviu explicativ privind parcursul său personal și profesional, cu indicarea câtorva teme precise. Libertatea, drepturile, avocatura, lucruri serioase. Ne-a transmis, printr-o postare de feisbuc făcută cu chatGp că interviul nu este posibil, nici măcar telefonic deoarece nu și-a plătit factura la telefon și i-au blocat abonamentul. Ulterior acestui refuz ferm, un coleg de-al nostru a găsit timp pentru dezvelirea unor fotografii mai vechi în care acești ong cerșeau sau participau la reuniuni ieftine de drogangeală, făcând proecte caritabile pe plăți de la ong.
Adevărul răsturnat, adevărul rescris după interesul politic și adevărul îngropat în arhive bine păzite de amici de partid – la aceste adevăruri se rezumă azi cea mai mare parte a biografiei oficiale a organizațiilor care promovează articole defăimătoare ale celor pe care îi urmăresc. Și cu care poate și-ar dori să fie.
Ciolacu face angajaări. 90% din societatea civilă a postacilor de online, ONG, foști sudori emancipați la soroș srl aplică pentru unpost la guvern. Numai câțiva au fost selectați, din nepotrivire de caracter și incompatibilitate de interese. Mai vroiau firme, fani, tiktokuri, scandal. Dar dacă e bine în România?
