Rromii și România, islamul. Ce se întîmplă ?
Atunci cînd nu urmărești doar surse deschise ”omologate”, poți să înțelegi mai bine lumea în care trăim. Mă refer, desigur, la cea care nu e digitală! Unul dintre acele momente care fac lumină , dar care scapă reflectorului public deocamdată, este faptul că se caută de o lună, în structurile sensibile, vorbitori de limba romani/romă pentru prima dată. Cel mai firesc motiv este necesitatea investigării mai amănunțit a unei realități pe fondul ciocnirilor interetnice din timpul pandemiei, dar și a criminalității organizate. Tensiunile au debutat în august, cînd a murit cunoscutul Emi Pian. Ceea ce pentru unii pare o banală situație cu interlopi, semințe, scandal și cîntăreți celebri de manele, ascunde de fapt piese gata să fie integrate în dinamica situațiilor politice care își fabrică încă ambalajul la orizont. Un orizont parcă tot mai mare.
Fondul formei
Mafia romilor are o structură similară cu cea a „Ndranghetei: organizații ierarhice, de sus în jos, căsătorii aranjate, ”suntem cu toții membri ai aceleiași familii”. Uniți. Cel mai mare cap al clanurilor dar și clanul rival, împreună, având în vedere familiile de romi care s-ar putea alia, formează o armată de peste 5 mii de oameni. Acesta este motivul alarmei. Poliția s-a revoltat împotriva ordinelor date de securitate, acuzînd statul că protejează un important clan mafiot așa că a trimis scrisori de protest marilor ziare pentru a denunța ceea ce se întâmplă. O situație grotească.
Războiul însă nu a izbucnit: mașina de prevenire masivă pusă în mișcare a funcționat și morții au fost înlocuiți cu răniți și atacuri minore. Dar mâine, cum ar putea fi? Ce s-ar putea întîmpla dacă… ? Tensiunea în țară va crește în paralel cu percepția crescîndă a tranziției etnice în curs. De la ciocnirile din timpul pandemiei până la războaiele mafiote, ce e mai rău va veni în următorii ani. Zone gri, scăpate de controlul statului, ca în Franța, ca în Suedia, ca în Belgia, Europa viitorului. Europa Civilizată, deschisă, tolerantă. Un exemplu recent care ne îngrijorează sunt și protestele din februarie, întreținute de Fundația pentru o Societate Deschisă (a magnatului Soros), care a reușit să scoată etniile în stradă, în Budapesta, într-un conflict cu Președintele .
Punctul central însă al analizei este descoperirea enclavelor rome ale islamului radical legate de internaționalul jihadist și de Turcia aici, chiar în Bulgaria vecină.
Autoritățile de la noi însă subestimează de mult prea multă vreme întinderea revoluției etnice, dar satele și cartierele în întregime locuite de romi proliferează în țară, odată cu creșterea distanței sociale dintre această minoritate în creștere și majoritatea în declin. Vorbim despre o poveste necunoscută celor mai mulți, dar care merită absolut să fie spusă în detaliu, așa că am extrapolat câteva extrase dintr-o carte recent publicată pe această temă, „Revoluția romilor” (Amazon Kindle Publishing, 2020). Pornim de la această anticipare, în opinia noastră, faptul că Ankara se află în spatele radicalizării religioase a romilor (veți înțelege totul în următoarele rânduri) ar fi putut juca un rol fundamental în convingerea guvernului român să distrugă acordul cu Turcia pentru ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai mare moschee din Europa, care urma să fie construită în București. Moscheea nu a mai fost construită deoarece guvernul român a refuzat să pună la dispoziție fondurile convenite inițial, ceea ce a determinat Turcia să se retragă din proiect și era prea costisitor să fie realizat individual.
Pînă în 2050 bulgarii ar trebui să devină al treilea grup etnic (800 mii), în spatele romilor (3 milioane 500 mii) și turci (1 milion 200 mii), în timp ce până în 2100 Bulgaria ar trebui să devină prima țară europeană aproape etnic romă (8 milioane). , asistând la aproape dispariția etnicilor bulgari, aproximativ 300 de mii.
Prin urmare, nu doar romii, ci și turcii și Turcia, așa cum citim și așa cum vom investiga, pare să fi înțeles această realitate și lucrează pentru a profita de tranziția etnică prin exploatarea minorităților turcești și rome. În mod curios, și aici ne referim la studiul de caz din România, Turcia este aceeași țară în care locuiește familia Cioabă. Coincidențe sau poate indicii; și mă aplec mai mult spre acesta din urmă. Mai mult, Turcia și romii au o lungă istorie de coexistență și colaborare care își are originea în epoca otomană; și acest lucru este valabil mai ales pentru Bulgaria, ai cărei romi au fost înrolați în masă în rândurile armatei otomane. Așadar, poporul turc și romul au o moștenire din care să se tragă, alcătuită din trecutul istoric și din comunitatea religioasă (parțial). Turcia ar putea folosi acest lucru pentru a crea o sferă de influență invizibilă, dar incredibil de puternică în Bulgaria și, într-o mare măsură, o parte a Balcanilor. Nu este ficțiune politică: guvernul bulgar însuși, așa cum am văzut, a început să ia măsuri de precauție și să reducă marja de manevră acordată Ankarei din 1990 până astăzi; spațiu care a fost folosit foarte bine pentru a promova radicalizarea religioasă și a renationaliza minoritatea turcă de astăzi mai mult ca oricând mai puțin secularizat și mai puțin bulgarizat decât în trecut.
Iată ce reiese din cel mai recent raport European Eye on Radicalization (EER) privind Bulgaria, din 2019:
– Din 2011 până în 2017, musulmanii au crescut semnificativ, sau mai degrabă aproape s-au dublat, de la 7,8% la 15% din populația totală. Acest lucru este emblematic, având în vedere că populația Bulgariei scade de la an la an.
– În aceeași perioadă, importanța acordată religiei de către musulmani s-a schimbat de asemenea radical. În 2011, 41% nu au mers niciodată la moschee și 59,3% nici măcar nu s-au rugat acasă. În 2017, 33% considerau că religia este „foarte importantă” și 22% mergeau la moschee o dată pe săptămână.
– Comunitatea musulmană bulgară este considerată deosebit de expusă riscului de radicalizare din cauza a patru factori: activitățile Statului Islamic și Al Qaeda, revenirea luptătorilor străini din Siraq, creșterea imigranților neregulați și, nu în ultimul rând, ” influența pe care puterile externe ar putea să o exercite asupra musulmanilor bulgari prin finanțarea și propagarea opiniilor lor islamiste “(influența pe care puterile externe s-ar putea exercita asupra musulmanilor bulgari prin finanțarea și propagarea propriilor opinii islamiste)..
Se face referire la minoritatea romă, considerată obiectul atenției de către internaționalul jihadist încă de la începutul noului secol și în cadrul căreia observăm, de către indivizi sau grupuri întregi, „adoptarea unor interpretări mai radicale la „Islamul și identificarea cu organizațiile jihadiste”.De asemenea, se remarcă faptul că unii dintre aceștia radicalizați sunt oameni de recentă conversie.
E.E.R. nu reușește să urmărească originile fenomenului de radicalizare în rândul romilor, limitându-se să ofere o imagine de ansamblu generală asupra situației, dar oferă indicii utile. Se face un nume și o dată: districtul Iztok (Pazardzhik), 2003. Pe două case a apărut următorul text: „Statul este un califat”. Cartier locuit aproape exclusive de romi, cu celulă a unei organizații islamiste declarată ilegală. În urma unor operațiuni, imamul- șef al cartierului romilor a fost arestat, și alți douăzeci și șase de oameni.
„În România, între 1992 și 2011, s-a înregistrat o scădere a populației de la 22 milioane și 810 mii locuitori la 20 milioane și 121 mii. Pe baza a ceea ce este certificat de recensământ, aproape fiecare grup etnic care locuiește în țară a suferit o reducere numerică, în special românii, care a scăzut de la 20 milioane și 683 mii la 16 milioane și 792 mii. Romii sunt singurul grup etnic scutit de această scădere și au crescut de la 401.000 la 619.000. De fapt, potrivit unui sondaj al Institutului de Cercetare pentru Calitatea Vieții din 1992, existau în jur de un milion de romi la vremea respectivă, în timp ce astăzi probabil ar putea exista aproximativ 3 milioane – o estimare împărtășită de Divizia de romi și nomazi a Consiliului. Europei, de către Agenția Națională pentru Romi și Centrul de Cercetări Demografice (CRD) „Vladimir Trebici”.
Potrivit lui Vasile Ghețău, director al CRD, de peste un deceniu implicat în studiul dinamicii demografice naționale și în căutarea soluțiilor pentru denatalitatea poporului român, până în 2050 romii ar trebui să reprezinte 40% din populația totală, devenind primul grup etnic în următorii douăzeci de ani; o posibilă depășire datorată unui decalaj profund și constant între rata de fertilitate a românilor, constantă la 1,2 copii pe femeie, și romi, stabilă la 3 copii pe femeie.
S-a menționat că tranziția etnică în viitorul apropiat nu va fi cauzată doar de natalitatea ridicată a romilor, ci și de cea a turcilor: în deceniile următoare, bulgarii ar putea fi retrogradați nu în a doua etnie, ci în a treia. Scenariu sumbru pentru români, destinat dispariției treptată din cauza a doi factori: fluxurile migratorii constante în străinătate de după 89 stau la baza expatrierii a peste 3 milioane de persoane și diferența profundă a natalității în comparație cu principalele grupuri etnice naționale – 25,1 născuți fiecare 1000 de romi, 17,8 nașteri la 1000 de turci, 16,9 nașteri la 1000 de ucraineni, 10,2 nașteri la 1000 de români. ”
AVEM MOTIVE DE ÎNGRIJOARE?
Discursul progresist apare în completarea peisajului social, instigînd în tonalitate ”artistică” toate comunitățile marginalizate, să se alăture unui anume război. Citatul este preluat din Revista Arta, în deschiderea prezentării unei piese de teatru cu mesaj revoluționar:
” Suntem într-un moment critic în istoria mișcărilor romilor din Europa. Zi de zi, primim știri despre pogromuri, ucideri, împușcături, bătăi, separări de familie, segregări școlare, violuri și violență homofobă împotriva poporului nostru pe tot continentul. Răspunsul unor artiști și scriitori romi este furia.Furia este, și a fost, o forță creatoare care a produs narațiuni alternative ale unei lumi în continua schimbare. Atâta timp cât există această furie, este clar că romii nu au fost domoliți să accepte nedreptățile și diviziunile impuse. Furia este o forță care acuză asupritorul și afirmă în mod clar: Nu este acceptabil. Acest sentiment îi unește pe romi, încurajându-i să se exprime artistic și estetic, contribuind astfel la formarea unei rezistențe. Deși există furie, există și posibilitatea unui viitor diferit, unul queer și feminist.”
Analiza poate fi citită integral aici:
Acestea fiind zise, încotro se îndreaptă mișcările socio-tectonice , ținînd cont de faptul că progresistul standard urăște (orice) dar mai cu seamă convențiile, normele, regulile sănătoase ale jocului, tradiția și structurile clasice din care cel mai probabil provine? Cum s-ar împăca, în comunitatea romă, radicalismul cu toleranță scăzută care mai și pedepsește aspru abaterile morale, cu eliberarea femeilor și ruperea bariereilor sexuale dintre oameni- adică radicalismul de cealaltă parte a baricadei? Se pregătește cumva o luptă strașnică de clasă- de stiluri de viață- condusă- pe de o parte- de civilizaționiștii progresiști care doresc cu furie și ură revoluționară să modeleze lumea și societatea și să ”prezinte victimele drept victime, îndrumîndu-le spre putere, chiar prin ”violență, ucidere, furie, țipăt, plîns sau crimă- pentru a face să înțeleagă lumea așa cum este”? (Amiri Baraka- discurs 1965-The revolutionary Theatre)
versus
Mesagerul lui Allah a spus:”Dintre semnele Ceasului este acela că barbatul va fi satisfăcut de bărbat si femeia va fi satisfăcuta de femeie, iar bărbatii vor simți gelozie pentru băieți (bărbati), la fel cum simte cineva pentru o virgină si va fi când femeile vor fi adultere și corupte…(hadisul este unul lung).
… Unde și mai ales cînd se vor întîlni extremele și ce măsuri se vor lua la nivel politic pentru o temperare, ținînd cont că pentru multe diferențe social-culturale/ identitare din societate s-au construit fronturi agresive de tip ”victima care se răzbună pe fostul călău” sau grupuri combatante finanțate masiv?
