Arhanghelul Mihail este eroul spiritual al adevăratei Lumini, menționat în religiile importante ale Omenirii. Simpla menționare a numelui său poate provoca arsuri, căci numele lui semnifică retoricul ”Cine este ca Dumnezeu?” Mikail e ”prinț mare care se ridică pentru copiiii poporului Lui” și conduce Armatele Luminii împotriva rebelilor în luptele cerești cu întunericul-reprezentat de armatele lui Belial. Belial e băiatu rău si frustrat din toată povestea. Fizionomia care repugnă, așa cum arată poza- o regăsim la foarte mulți oameni care ne înconjoară- fie pe feisbuc sau în orașe.
Oriunde te uiți în orașe, vezi acest iz cornuros de persoană grosieră, pe alocuri macabră, cu o figură încremenită și ostilă tuturor, ce pare că aruncă săgeți de ură către trecători. Poți fi tu, poate fi cel care trece, poate fi un copil sau poate fi o femeie, poate chiar a ta. Uneori, și femeile poartă acest chip ostentativ, care ar părea și mai grosier dacă n-ar exista resursele cosmetice care să ascundă adevărurile somatice, ascunse cu investiții mari în spatele produselor menite să îndulcească.
Uneori aceștia ridică amețitor capul, se freacă ostil de tine, obligându-te să-i lași să treacă sau îți denaturează planurile, firea, starea, indiferent unde te găsesc. Uneori e un prieten bun, alteori e vecina, și în majoritatea zilelor părem să nu-l vedem, ascunzându-se în cele mai nebătute locuri ale propriei firi, gata să te (auto)distrugă dacă nu-ți oferi plăcerea. Uneori vinovată, alteori de moment. Pentru cei mai mulți este sensul vieții, să-i răpună pe alții, sau, conform datelor industriei dezvoltării personale, să-i facă să creadă că sunt defecți, obosiți, urâți, proști și bolnavi, apoi oferindu-le metode sintetice de a fi perfecți și mai ales autosuficienți, deși politic vorbind, nicio politică a ultimului secol n-a fost realizată cu adevărat pentru oameni.
Tema centrală a industriei este să îl facă pe om să creadă că e ceva în neregulă cu el sau că ceea ce simte și dorește el, nu corespunde, nu e corect, e împotriva gurii lumii și a unor standarde cu care ne-am obișnuit. Standarde impuse, accesabile numai de către cei care plătesc, încercând să devină o normă impusă, de tipul ”cine nu este vegan este împotriva binelui”, sau ”cine nu face yoga, este retrograd”, socotind mersul la Biserică sau inapetența față de astfel de căi bătătorite, o habotnicie, un medievalism și o amenințare fățișă la adresa stabilimentului supra evoluat pe care îl prezintă oficial.
În realitate, din cele mai vechi timpuri, ființele inferioare care nu și-au acceptat condiția au făcut lucruri anormale pentru a-l răpune pe celălalt. Dacă vreți, băiatul cu urechi ascuțite din imagine nu este încântat nici de sine nici de ceea ce vede la ceilalți, socotindu-se el pe el special și nemaipomenit prin comparație cu tocmai cei pe care îi urăște. Așa că s-a dezvoltat o întreagă industrie prin care normalitatea, urcușul și coborîșul spiritual personal al fiecăruia să fie terfelite terorizate psihologic și deformate de către pioni ai industriei, care pentru bani și energie, vibe-uri și lucruri dintr-astea, caută neostenit câte o persoană pe care să o ”conducă”, uneori gratuit, pe căile dezvoltării personale.
In ebraicele tîrzii ale Cabala este numit “Avocatul Evreilor” iar în Manuscrisul de la Marea Moartă aparținînd esenienilor, intitulat ”Lupta Fiilor Luminii împotriva fiilor întunericului”, spunea oamenilor așa:
”Alegeți, mergeți către Lumină, veți avea o mare libertate, dar ea trebuie să vină din propria voastră voință, fără să fiți forțați de nimeni din exterior.”
Astăzi însă, asistăm la o prelegere obsesivă și aproape impusă cu forța a „fiilor” industriei de dezvoltare personală prin care oamenii sunt mânați către căi bătătorite incerte, presărate cu idei bune, normale, deviate și răstălmăcite pentru a-l face pe om să se ”elibereze” de ceea ce este el.
Cei mai mulți consideră trauma și valorile lor emoționale ca fiind un pericol pentru evoluția lor, în realitate, tocmai aceste apanaje fac din ființa umană un călător nestingherit spre propria-i cale, niciodată asemănătoare cu a altuia.
Ca și în comunism, democrația și puterea absolută a persoanei face deosebirea între un regim spiritual impus, în care banca comună adapă oamenii cu senzații artificiale și născocite, condiționându-l cu lucruri neesențiale (dacă ieși noaptea la lună, vei avea ceva bun, dacă nu ieși, ești pedepsit) și alte metehne ale unei religiozități prost înțelese, care pare din ce în ce mai avidă pentru control.
Numai în grup, spun ei oficial, poți să evoluezi.
Apoi, grupul începe să te judece și osândească pentru ceea ce ești când nu ești cu ei. Pe măsură ce grupul se împrietenește mai tare, nicio ființă nu este capabilă de morală, bună purtare și împlinirea personală sau satisfacerea nevoilor proprii, fie ele și nevoi alimentare de bază, deoarece aflat în grup, omul are o capacitate mică de discernământ. Și tot aflat în grup, cu precădere grupuri spirituale sau sub egida aparentă a dezvoltării personale, omul se simte obligat să păstreze consensul și pacea, lăsându-și principiile înăbușite, de dragul sau din frica de a nu fi judecat.
Și totuși…
”Cine împotriva voastră?”
Se spune că fierul meteoritic a fost aruncat de Arhanghelul Mihail pe pămînt pentru a neutraliza efectele trăirilor negative ale oamenilor.(RudolfSteiner) Multe aspecte ale spiritualității adevărate sunt zilnic ascunse Omului de drept beneficiar, pe măsură ce industria, certificatele false și seminariile de dezvoltare personală afirmă la unison că omul e bolnav și trebuie să adere la soluțiile propuse, altfel va fi vai de el. La o simplă statistică, doar 1% din toate prezentările vorbesc, pomenesc sau afirmă ceva despre sfinți, arhangheli, sau Dumnezeu. Uneori folosirea cosmetizată și încercarea abuzivă de a înlocui acestea cu menționări precum ”divinul feminin” sau ”vindecare” sau ”eliberare”, au menirea de a ascunde de fapt cel mai important adevăr dar și cea mai mare înșelare a tuturor timpurilor: nu aceea de a-și face diavolul ascunsă prezența, ci de a-l face pe om să creadă că el însuși este diavolul, amestecând adevărul cu miciuna și mai ales întrcând fața monedei după cum dorește.
Se spune că omul care știe cine și ce este, nu poate fi prostit, nu poate cădea în capcana dezvoltării și nu-și poate modifica părerile în funcție de cine pare să exercite asupra lui o autoritate mai mare. Maeștrii, gurii și așa zișii specialiști ai industriei însă folosesc certificate și titluri dobândite în condiții umane (supuse acelorași erori și greșeli și decăderi pe care le afirmă la ceilalți), prin care impresionează publicul, căutând mai ales pe cei predispuși, nu pe cei care ”au deja un sistem”, simțindu-se pesemne amenințați spiirtual de prezențe statornice, care le-ar putea destabiliza grupurile, chiar în timpul ședințelor pseudospirituale.
”Și mi-am ridicat ochii și iată un om îmbrăcat în veșminte de in, iar coapsele încinse cu aur cura și de preț, trupul lui ca și ciroslitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarle lui străluceau ca arma lustruită și sunetul cuvintelo lui ca vuietul unei mulțimi (Daniel, 10,5)
O adevărată lecție de fashion design pentru fabricile care înțolesc azi omul ca pe un animal rău famat, dar și o lecție de “public speaking” pentru antreprenori.
În tradiția islamică, Mikail are aripi de topaz, învăluit din cap până în picioare de raze aurii, fiecare cu un milion de fațete care imploră în limbi diferite iertarea divină pentru faptele rele ale celor credincioși.
În ”tradiția” modernă a dezvoltării personale, gurii și adepții poartă pantaloni și haine murdare, de culoarea pământului, consumă alimente cu o vibrație joasă, iar când nu consumă energia adepților, se hrănesc cu energia lunii și a altor lucruri făurite de cei care au ales calea lor. Aceștia nu pomenesc de îngeri, de sfinți, de Dumnezeu, de căi consacrate, de teorii evoluționiste și nici măcar de predispoziția acestora de a greși în teoriile lor, majoritatea lor fiind născocite, de fantezii, amestecuri din diverse teorii și religii care nu și-au dovedit eficiența, nici științific nici altcumva. Dintre toate, constatăm că cele mai periculoase aparent inocente sunt dansurile extatice și în ultima vreme, dansurile energetice cu mame și copii, dar și ședințele de tantra sau hipersexualizare, despre care oamenii nu știu și nu pot să vadă, cum afectează energia per ansamblu și cât dăunează evoluției lor. Cercul închis în care sunt învârtiți și plasați acești oameni, publicul căruia li se adresează ”toate practicile”, îi predispune pe aceștia la a căuta și în alte părți, sfârșind prin a găsi același ”dealer” rapid de spiritualitate, aflând de obicei aceleași idei celebre și de notorietate, pe primele rafturi sau la un click distanță în online.
În timp ce zeitățile comerciale sunt mereu colorate și mereu cu un chip seducător, capabil pe loc de empatie, prin care agață adepții dornici de ceva spiritual, ceva orice acolo, în lipsa unei vieți însemnate și a unei prezențe asumate. Orbecăind după frumuseți false și căi seducătoare, uităm sau nu mai vedem lucrurile cu adevărat minunate care se află la un băț distanță de noi, adesea ferite de ochii hulpavi ai lumii înconjurătoare. Încărcătura artelor și a mesajelor pseudospirituale seamănă mai degrabă în online cu o mantră care repetată, programează privitorul, făcându-l confuz cu privire la el, modificându-i starea, și apoi gândurile. Nu e de mirare că o mulțime din adepți, fie ei și simpli spectatori, au început să facă același lucru ca toți, făcând o obsesie pentru domeniu, amețiți ei înșiși de nesimțirea dobândită în urma acestor programări NLP.
Cu siguranță, descrieri precum ”ambasadorul divin al umanității” ar putea părea SF, o psihoză, ținând cont că majoritatea abordărilor industriei sună mult mai fantezist, făcând apel la complimentare excesivă și la nevoia de frumos, suculent și apetisant, pentru a seduce oamenii.
Gabriel, cum s-ar spune ”mâna dreaptă a lui Dumnezeu”, este Cel care dăruiește veștile cele bune, Ambasadorul divin al umanității. Este mare Vestitor al evenimentelor bune, tot el va suna din corn pentru a anunța A doua Venire a Mântuitorului. Un fel de alarmă mondială, mai puțin înfricoșătoare decât goarna antikovid.
Gabriel (Djibril- în arabă), cel cu 140 de perechi de aripi, a dictat Coranul Profetului Mohamed pentru arabi. Iconografia îl prezintă pe Gabriel îmbrăcat în culorile Alb și albastru, avînd trîmbiță, uneori crin sau făclie, iar Mihail- sabia sau balanța dreptății.
Nu e de mirare că într-o asemenea masă de manevră și ceață densă pusă pe ascuns pe ochii celorlalți, “propaganda” divină poate să-i facă pe cei mai mulți să se simtă opresați de sintagma patriarhală “Tatăl nostru”, si Comandantul ceresc, prin urmare e bine să fiți vigilenți atât cu voi înșivă cât și cu cei din jur, afectați emoțional sau pe cale să facă convulsii, atunci când…
