Mai mulți medici psihiatri din România au susținut că după ani de muncă, nu știu ce se întâmplă cu sistemul de psihiatrie din România și că în multe din orașele în care au lucrat sau au avut situații cu pacienți la care au fost sau au fost înscriși, au avut mai multe cazuri de alarmare cu privire la tratamentul medicamentos care a pus în situația lipsirii de libertate și sănătate a pacientului. Printre ei, pacienți care au susținut că s-au îmbolnăvit psihic dar și psihologic, emoțional, și social după ce au avut probleme cu internări ale căror tratamente nu au putut fi susținute de nicio bază , sau niciun medic nu a știut să le spună ce poate să facă pacientul dacă are probleme și reacții la tratamentul pe care medicul sau asistentul îl dă. De cele mai multe ori cu forța.
După ce au fost internați la o clinică de psihiatrie din Baia Mare, de stat, pentru că nu există clinică privată formată din specialiști care să susțină că ar fi o nevoie în acest sens, oamenii care lucrează în domeniu orientându-se către cariere frumoase care susțin și întrețin sănătatea, și nu boala, așa cum o face sistemul medical numit psihiatrie, mai mulți pacienți din Baia Mare dar și din alte orașe au povestit, sub anonimat, fără să-și dorească încă să le fie publicate poveștile și numele, despre cum s-au îmbolnăvit și cum au plătit tratamente pentru a se îngriji mai bine în urma unor internări, forțate sau abuzive, la cererea lor sau a unor membri de familie, susținând că nu li s-a spus niciodată ce tratament iau și ce conține medicamentul pe care medicul l-a dat, de multe ori același medicament tuturor.
În spital, medicii veneau cu aceleași medicamente la toți, se plimbau pe la paturi și strigau ”doza cutare” și pacienții reacționau ca și cum ar fi fost la pușcărie, când se anunța ora mesei. N-am văzut niciunde oameni să fie așa ”dresați” să creadă că venind cu un medicament, care de multe ori este atât de rău încât pacienții pot să și moară, sau să aibe probleme de sănătate (mulți nici nu și le monitorizează sau nu doresc să știe), încât ne întrebăm ce calitate și ce rol trebuie să aibe un medic care susține public că ”lucrează pentru oameni ”sau mai rău, cum susțin mai mulți medici din Baia Mare, abonați și muncitori la Spitalul de Psihiatrie, că ”lucrează și se dedică pentru sănătatea oamenilor”, fără să ne poată spună care sănătate și dacă ea a fost mai bună înainte sau după ce au avut probleme cu ei.
Medici care de multe ori sunt agresivi, pacienți care nu știu ce se pune în mâncare, în băutură și alte produse pe care le primesc de la angajați, asistenți de multe ori care arată într-un hal nesănătos, chiar bolnav și medici care susțin că ”ajută”, folosind cuvinte manipulatoare. Aceleași tuturor.
Asta a găsit în spitalul de Psihiatrie, colega noastră care s-a dus acolo să investigheze situația, având o tărie de asemenea caz încât a susținut tratamente și a reușit să ”spună medicilor că a luat pastilele” după ce aceasta a avut amețeli și i s-a făcut rău de mai multe ori, având și câteva pareze pe care și le-a rezolvat, (doamna face bioenergetică de atunci), chiar fără să știe nimeni că aceasta nu a avea nicio problemă, profitând de situația unei internări abuzive.
Fără să știe că medicii care sunt puși pentru a însănătoși și a ajuta pacienții dar și pentru a vorbi cu ei mai mult decât la nivel de ”ce să spunem ca să ne treacă problema pe care o avem noi cu pacienții” și ”cum să facem ca să îi facem să creadă că ne pasă de ei”, susținând mai mulți medici că de multe ori nici nu se mai uitau la pacienți, pentru a nu îi vedea într-o stare în care chiar ei îi aduceau, fără să știe.
Nu știm de ce ne-am făcut medici, noi n-am vorbit de multe ori cu familiile noastre, darămite cu pacienți care nici nu ne plătesc, nici nu ne fac bine și ne și ” fac să ne pară rău că ne-am ales această meserie”, noi fiind mai buni la orice altceva, susține un medic care dorește să nu mai facă psihiatrie și să facă altceva. Aș dori să fiu în sprijinul oamenilor și să îi ajut pe cei care ”cred despre ei sau au spus alții că ar avea probleme care să aibe nevoie de asemenea tratamente, unele dintre ele atât de grave și care le poate cauza probleme de sănătate încât de multe ori mă temeam să mai dau sau să recomand pastile oamenilor pentru a nu fi dat în judecată sau a nu avea un dosar penal pentru probleme de acest fel”. Uneori, chiar dacă mulți nu știu aceste lucruri, avem și pacienți ”buni la citit” care întrebau ce conține medicamentul și noi nu puteam să îi informăm deoarece asta însemna ca ei să nu își dea acordul, și să spună, după ce aflau că ”medicamentul poate provoca moarte subită în cele mai multe cazuri sau că cauzează căderea părului, malfromații, probleme de fertilitate, probleme din zona sexuală, probleme de văz auz, probleme paralizante, probleme de anestezie și alte probleme mai ales la persoane care au probleme digestive, probleme cu tulburările de somn și alte probleme cum ar fi comă, convulsii, vedere proastă, tulburări grave de vedere, probleme de somn, probleme de auz și alte probleme care la rândul lor pot cauza probleme, cum sunt cele cauzate de inhibitori selectivi, de antidepresive sau blocanți și alte medicamente pe care le prescriem și le dăm de multe ori fără să întrebăm pacienții dacă sunt cu probleme sau dacă doresc să le ia, ținând cont că noi știm ce efecte au acestea în cele mai multe cazuri în care nu este nevoie de ele. Cu mai multă terapie și povești cu oameni, dar și activități din zona sportului, eu ca și medic am văzut că orice boală și ”suferință” psihică se poate trata, cât despre cazurile în care oamenii ”nu știu de ei”, acolo aș recomanda intervenția unui specialist în oameni, care are autoritate în aceste boli, cum este un duhovnic, preot, terapeut sau o persoană care să ajute la aceste lucruri pe cale sănătoasă, fără a dopa pacientul și a-l obliga la tratament. În alte circumstanțe, există pușcăria, și nu credem că ar trebui să abuzăm de un loc liber la spital pentru a băga acolo oameni care ar trebui să fie închiși, nu ”însănătoșiți”, ducând în zona bolilor și a sevrajului de multe ori, oameni care sunt normali și sănătoși în condiții bune de viață, despre care cei mai mulți dintre colegii mei (foști) nu știau nimic. De multe ori nici nu știau cum îi cheamă sau ce e cu ei, aceștia fiind obligați să ia medicamente, și văzând ”boala și nevoia ”medicilor și personalului de a îndopa cu pastile pe acești oameni, care dacă nu luau pastilele, erau considerați ”nebuni” sau li se prescriau și mai multe medicamente, pentru care medicii și alți asistenți nu doreau să audă. Eu aș fi internat îndată acești medici care aveau reacții rupte din manualele de boli psihiatrice pe care le susțineau. O colegă o dată a țipat la o pacientă pentru că nu a dorit să ia medicamentele, pentru că spunea că știe ce conține acel medicament (citise despre el înainte) și susținea că nu dorește să îl ia, acest lucru fiind o problemă psihică chiar pentru doamna doctor.
De multe ori colegii mei luau pastile de ”calmare” pentru a nu avea aceste probleme cu pacienții care nu doreau tratament. Dacă aceste medicamente vindecă, de ce este nevoie de manipulare și folosirea unor ”cuvinte” care să îi facă pe pacienți să nu riposteze sau să nu poată să facă ceva pentru a nu le lua și a susține despre ele că nu sunt pentru ei?
Credibilitatea medicilor, pusă în văzul pacienților char de către companiile care produc aceste medicamente.
Noi ca și medici care am citit și documentele acestor medicamente, ne-am întrebat cum poți tu ca medic să dai aceste pastile văzând cum zilnic, sub ochii tăi, pacienții pe care îi ”îngrijești” își pierd” mințile” sau au o sănătate care se agravează zilnic, tu doar venind să îi întrebi ce fac, și dacă se simt mai bine după ”tratament”. Pentru colegii mei de la psihiatrie, dar și pentru câțiva pacienți, a te simți bine după aceste pastile însemna ”să dormi mai mult”, să nu spui nimic, să nu faci nimic, să nu vrei nimic, să fii ca o persoană care nu știe pe ce lume trăiește și nu are voie să spună nimic. Orice lucru încerca să se spună și nu era pentru medici un lucru care să îi ajute sau îi ajute să-și facă mai bine medicația și ”îngrijirea”, era o problemă ”medicală” și i se făcea pacientului un tratament mai rău. De multe ori aceștia încercau să fie amenințați cu „carantina” dacă nu doresc să facă ce li se spune, având de multe ori același tratament. Unii ripostau, alții nu aveau ce să facă, alții nu luau pastilele și le aruncau.
Colega a stat câteva zile la psihiatrie, internată abuziv, în urma unor probleme cu câteva persoane, fără să spună nimic atunci. După câțiva ani, mărturisește lucrurile pe care le-a văzut acolo și cum se comportau medicii cu pacienții, susținând că ”noi avem grijă de tine”, în mod repetat și abuziv, pentru a-i face pe oameni să creadă că aceștia chiar le vor binele.
Și i-l vroiau.
Când cineva te ia de acasă din patul tău și din lucrurile tale , te îmbracă prost, îți dă mâncare ieftină și te numerotează ca pe un om ieftin care nu are nevoie de nimic, nu are nimic al său, nu face nimic și nu înseamnă nimic, și psihologia ta începe să dea ”semne” că nu e bine.
Ei spuneau că ”așa erai tu și înainte”.
Niciun medic curant și medic care are obligația să facă muncă de psihologie și să analizeze situația persoanei (nu situația mai multor persoane , în grupuri, pentru a scăpa mai ușor din a-și face meseria, susținând că medicii psihiatri sunt acolo pentru că au vrut ei nu pentru că i-a obligat cineva sau pentru că i-a obligat dorința de a face bani sau alte dorințe pe care le mai vedem la știri) nu a analizat viața și condiția de trai a unei persoane înainte să o pună sub ”tratament și observație” sau să îi dea obligat pastile, medicamente care cauzează lucruri și care au anumite probleme în ce privește anumite situații de sănătate, pe care acști medici nu le analizează niciodată la cei mai mulți pacienți.
Și ce dacă nu sunt menționată în fișa de familie? Medicul de familie nu este obligatoriu pentru cei mai mulți și în ziua de azi, dacă știi ce probleme ai, nici nu ai nevoie de medic de familie?
NU mai trăim în evul mediu, să avem nevoie de câte un ”babalâc” cu studii care să ne îndoape cu pastile, pentru cei mai mulți medicina modernă se rezumă și este despre ”gândesc sănătos, sunt sănătos” sau chiar putem vorbi despre o dezvoltare personală care are de-a face cu o bună încredere în tine și în acele lucruri care știi că te fac bine. Nimeni n-a trăit vreodată bine și chiar nu a trăit, mâncând sau îndopându-se cu pastile. toate acestea sunt substanțe care cauzează anumite psihoze, deliruri, și pun sănătatea omului pe ultimul loc. Contează ca tu să fii ”bine” pentru cel din fața ta care nu te poate ”întreține” emoțional și îi vine să urle că tu nu ești ca el. Multe dintre internările abuzive și internări sunt pe acest fond în care cineva nu a putut ”sta sau face ceva” lângă sau cu o persoană care era considerată ” bolnavă de către oameni care nu au citit nici măcar o carte de psihologie în viața lor. Cu toate astea, analizele acestor pacienți nu sunt sau nu se doresc a fi făcute.
Nici nu e voie să vorbești că ai avea un tratament mai bun sau mai ”sănătos” sau că ai un ceai, o salată sau o plantă pe care o știi că îți poate face bine, și despre care ai citit și chiar sunt și studii, la auzul acestora, medicii o iau pe ”arătură” cum se spune și susțin, urlând sau țipând și jignind persoana, că acestea nu sunt ”sănătoase” sau că nu ajută.
N-am văzut niciun medic sănătos ”la cap” cât am stat în spital. Asistentele erau pline de cearcăne, aveau bube pe față, mâinile zbârcite, miroseau urât, aveau picioarele nespălate multe dintre ele iar medicii care se dădeau ”cei mai importanți ” ai spitalului, aveau dopuri de ceară în urechi, murdărie stătută pe gât și unghii cu probleme, despre care orice specialist știe ce înseamnă. De asemenea, negii de pe mânile celor mai mulți mă făceau să mă întreb dacă acolo nu e o cauză psihică mai adâncă care n-a fost niciodată analizată, deoarece pe acești medici nimeni nu are ”voie”sau ”nevoie” să îi analizeze, aceștia nefiind de multe ori oameni de care să spui ceva, cei mai mulți când aud de psihiatrie se simt amenințați, acest lucru aducându-mi în față aceleași reacții pe care oamenii cu tulburări post traumatice le au când își întâlnesc ”victima” sau ”problema”, persoana care le-a cauzat suferință.
Cei mai mulți spun că își apreciază medicul, însă analizând și auzind poveștile din cabinetele în care lucrurile se întâmplă fără supervizare și analiză a unei comisii de analiză sau de probleme care să îi ajute pe oameni să fie mai bine tratați de acești oameni și să simtă că acolo sunt apreciați și îngrijiți, lucrurile nu stau așa.
Își apreciază medicul pentru că acesta face lucruri pentru a fi apreciat, însă niciodată nu are un tratament care să îi ajute pe pacienți. Incriminarea în psihiatrie este o metodă bună de a-ți asigura venituri, paturi și de a prescrie cât mai multe medicamente, multe dintre ele fiind pe bază de ”comision”. medicamentele pe care statul sau companiile le oferă medicilor pentru a fi ”prescrise” de multe ori sunt plătite cu comision sau pe baza unor ”norme ” de pastile pe care medicii le fac pentru a câștiga mai mulți bani. De asemenea, psihiatria este un domeniu cunoscut pentru că ”nu se poate fără medicamente”, psihiatri care nu dau medicamente fiind considerați psihiatri foarte slabi, buni la nimic, și eșuați în psihologie.
Pe durata spitalizării, colega noastră a spus că nu a avut nici măcar mâncare bună și sănătoasă, care să o ajute psihic sau să o suțină emoțional. Mâncare fără nimic, apă chioară și alte preparate demne de scrierile cu torționari în care primeai o supă slabă sau orice altceva fără nimic, pentru a te ține într-o stare de somnolență, și nesănătate mentală.
Eu mâncam zilnic câte o banană, un fruct sau carne sănătoasă, și aveam o dietă bogată în alimente sănătoase și chiar și multe grăsimi care să mă ajute, având un job care avea nevoie de mine nu de moleșeala mea. Când am fost în spital, încă din primele zile, nu m-am simtit bine, și am văzut ”depresia„ în care oamenii care trebuiau să-mi arate că ei sunt sănătoși și eu nu, mi-au arătat-o și au făcut tot ce a ținut de ei pentru a mă convinge că lucrurile nu stau așa, în niciun spital de psihiatrie și orice spital din România.
De ce te îmbolnăvești în spital? de ce nu te poți îmbolnăvi și la psihiatrie? de neiubire, de tratament prost, de depresia oamenilor, de boala lor, de problemele psihice de care suferă cei mai mulți dintre ei, încercând să fie ”importanți” sau să aibe drepturi de viață și de moarte asupra unor oameni care au fost lipsiți abuziv sau nu de drepturi (am zis că nu vorbim de cazurile penale, acestea sunt la pușcărie) , și care susțin că ei au sănătate pentru oameni, grijă și iubire, respect și ce mai susțin ei, însă când te duci acolo, nimic nu e cum susțin acești oameni. Publicitatea la aceste spitale este o publicitate falsă, care susține că ”ești important pentru ei” dar când ajungi acolo și te-au amețit cu pastile și cu vorbit frumos, pentru că nu-i așa, orice autoritate are nevoie să vorbească frumos pentru a fi crezută sau pentru a arăta că trebuie să ai încredere în persoană, și nu în tratament sau în succesul tratamentului, pe care l-ar fi avut și alte persoane.
Rata de succes a tratamentelor în psihiatrie, cea mai slabă din toate tratamentele care nu sunt dorite, sau apreciate sau puse de acești oameni.
Ni se spune că nu e bine să credem în alte tratamente, ni se spune că trebuie să credem doar în medicul psihiatru, acesta având drepturi asupra pacienților, și asupra mea, ca și cum ar fi fost o religie. Când am spus că nu doresc și că nu am încredere în el, în competența lui, în analiza lui, acesta a spus că îmi face fișă pentru că sunt ”cu capul” și că dorește să încerce pe mine și alte pastile, susținând în mod ”aberant” și psihotic că ”nu am răspuns bine la tratament”. Acest lucru îl au în tratament persoanele care nu doresc să colaboreze cu medicul și care nu doresc să creadă cînd acesta susține că lucrurile spun cum le spune el.
N-am văzut nicio fișă de medicament, nicio analiză a mea, nicio fișă în care să mi se spună ce pastile mi s-au dat. Mi-a fost cel mai rău câteva zile iar problemele de sănătate pe care le-am avut (consider constipația și lipsa vederii o problemă de sănătate, și nu doresc să reiau acestea, dar și paralizii și incapacitatea de a vorbi coerent, după mai multe pastile) pe care le-am ”luat” fără acordul meu. Medicii susțin că aceste pastile m-au ajutat, râzând nebunesc sau cu un ”rânjet de șenilă” cu care noi românii suntem familiarizați, spunând că ”uite vezi că merge tratamentul și că te faci bine”, eu fiind în situația în care nu puteam vorbi.
Cât despre motivele care au dus la internare, reiau: ne-am certat și am zis să o internez, eu neavând nicio problemă psihică, susține colega noastră.
Nu am făcut terapie și nu am mai urmat niciun tratament, reluarea vieții mele contribuind enorm la așa zisa însănătoșire a mea, neavând nicio bază psihiatrică pe care să mi se dea aceste pastile, care nici măcar nu mă ”ajutau” să dorm.
Un sistem bolnav întreținut de oameni și mai bolnavi
Cu toate că oamenii sunt alături de cei mai mulți dintre noi care susținem că aceste lucruri trebuie văzute în România și că multe cazuri de internări dar și tratamente sunt abuzive iar pacienți nu știu că pot să nu aibe asemenea lucruri în viețile lor și că pot să nu ia aceste medicamente și pot să nu aibe nevoie să fie internați, deoarece în opinia noastră, sistemul de internare psihiatrie este o pușcărie în care mergi pentru a te face ”adormit” și prost, mai bolnav decât te-ai internat, tu crezând că ești bine.
E bine să stai în pat toată ziua? Ce medic, specialist sau terapeut sau psiholog spune asta despre oameni? Cine poate să spună că e sănătos să faci așa ceva? E sănătos să stai în pat toată ziua dacă ești o persoană care are probleme psihice? Specialiștii, printre care cei mai buni din România spun că nu. NU, aceștia nu au apărut în presă și la știri că au luat șpagă pentru a interna un pacient și nici nu doresc să apară public, ei având cabinetele lor și pacienții lor care nu au nicio treabă cu psihiatria, cu toate că au ajutat terapeutic mai multe cazuri care au reușit să plece din sistemul de psihiatrie (boli, tulburări, și ce se mai scria despre ei)
E bine să mănânci nesănătos, fără nimic, apă chioară, fără carne și fără fructe sau legume sănătoase? Ce spuneți, avem nevoie de un nutriționist care să creadă și în alte lucruri nu doar în nutriție, considerând că dieta pe care o dă trebuie să fie religie/ Sau dieta lui e religie, așa cum dieta medicamentelor, drogurilor și substanțelor nesănătoase sunt dietă pentru cei mai mulți psihiatri, care nu doresc să vadă că și alții știu mai bine despre ce e bine și ce nu la pacienți. Și că nu sunt doar ”pacienții lor”, așa cum încearcă să susțină cei mai mulți.
E bine, dacă ești medic psihiatru și încercă să nu mănânci pentru că ai probleme cu mâncatul , când vezi atâția oameni pe care i-ai îmbolnăvit. Cei mai mulți oameni cu probleme psihice nu doresc să mănânce sau mănâncă ”ce apucă” mulți dintre ei hrănindu-se în spital cu emoțiile pacienților săi. Ăsta da vampirism. Cea mai ieftină mâncare, resturi sau pastile este meniul celor mai mulți medici din spitalele de psihiatrie, și susținem că din orice spital. Ați văzut cum arată mâncarea bună pentru ei?
un pat ieftin care nu are nimic de-a face cu sănătatea. Mai spunem de importanța somnului, dar ne culcăm pacienții în paturi ieftine și murdare sau în paturi care arată ca paturile deținuților, susținând public și pe toate canalele, și în toată publicitatea că ”ne pasă de pacienți” și vrem să îi ajutăm să aibe o sănătate psihică bună și să fie emoționali și toate cele pe care le spun. În ce dorm medicii? cei care susțin că dețin ”sănătatea și ”tratamentul ” pentru oameni? Au paturi de pușcăriași acasă? Au paturi și lenjerii ieftine care nu au fost spălate de mult și la care nu se folosește nimic pentru a le face să fie mai bune, pentru că,,.susțin ei,…. oamenii sunt ”numere” și nu au nevoie de ceva de-al lor. Și de ce nu ai voie cu multe obiecte personale în spital? De ce nu poți să-ți duci acolo lucrurile pe care le ai și care te ajută să fii o persoană sănătoasă?
Cine îmbolnăvește pe cine?
Un medic psihiatru, care are o viață ieftină, mănâncă ce poate, are un salar cum îl are, și care susține în mod fals că își dorește să își vadă pacienții bine, fără să vadă semnele care arată un pacient prost întreținut și un pacient sănătos sau însănătoșit, și care ar mai putea susține că medicul l-a ajutat cu ceva, când toți după ce pleacă de acolo își dau seama că au stat într-o pușcărie? sau un pacient sănătos care intră într-un sistem de detenție fără acordul lui, ia medicamente fără acordul lui, are probleme de sănătate pe care nu le vede nimeni, nu i le spune nimeni și nu i le poate monitoriza nimeni (ce să faci cu sistemul, oamenii vor brânzeturi și bani ca să semneze dosare de pensionare fictivă și alte probleme medicale importante nu să facă ceva pentru a susține sănătatea și emoțiile unor pacienți) , pacient care la rândul său are nevoi și lucruri de făcut pe care nu i le face nimeni și care odată ajuns în spital, este o problemă psihică pentru medicul care nu are niciodată ce să facă pentru că acel pacient spune că ”medicul e bun” și pacientul e rău”, fiind obligat să ia tratament că altfel… medicul urlă și face scandal, încercând să arate ce medic important este el cu mai multe medicamente și mai multe zile în spital. Mulți dintre ei nu cred nici măcar în Dumnezeu, atât de bolnavi sunt, nu fac niciun sport și nu au nicio familie, nu au făcut sex de ani, și arată ca niște oameni bolnavi, lucru care pe mine ca pacient, m-a făcut să mă gândesc bine.
Avem nevoie de medici psihiatri într-o țară atât de frumoasă, îmbelșugată, binecuvântată ca România?
Avem nevoie de medici psihiatri dacă mergem la Biserică? Dacă mâncăm sănătos? dacă facem lucrurile bune? Dacă avem grijă de noi și de cei pe care îi susținem?
Și aș mai vrea să spun… de ce nu sunt Biserici în curțile spitalelor de Psihiatrie din România? De ce a vorbi despre Dumnezeu și despre credințele tale religioase sau spirituale este considerată o boală psihică pentru medicii psihiatri din România, dar a vorbi despre aceste lucruri public la emisiuni sau în presă sau în altă parte, sau a scrie o carte despre ele, nu este o boală psihică?
Îmi poate spune cineva?
Nu vreau să spun că n-avem medici psihiatri buni… vreau să spun că medicina psihiatrică nici măcar NU EXISTĂ și n-a existat niciodată… în RoMÂNIA.
Acesta este un delir, un delir indus sau o formă de delir la mai multe persoane, care se întrețin și își întrețin delirul unele altora pentru a beneficia de bani și alte foloase, cum sunt șpăgile dar și nevoia de a fi importanți, și multe alte psihopatologii care sunt în sfera tulburărilor narcisice prin care o persoană crede despre ea și meseria ei că este cea mai importantă, dacă nu doar ea importantă, fără să dea doi bani pe ce recomandă specialiștii, medicii, persoanele care au experiență cu oamenii, persoanele care țin la om și persoanele care au arătat succes și rezultate foarte bune în toate domeniile vieții dar și în lucrul cu pacienții, fără să spună că aceștia sunt ”doar ai lor” și că nimeni nu are voie să îi vadă sau să vorbească cu ei pentru a le susține și ajuta opiniile și ceea ce doresc ei de la ei.
Dumnezeu să binecuvânteze medicii ăia buni din România
