A venit și momentul să cadă pe capete toate acele tehnici și practici de dezvoltare personală si antreprenorială prin care ni s-a inoculat faptul că trebuie să ne facem planuri și investitii pe termen lung. Cât mai lung, astfel că logic, și câștigul va fi…cândva pe măsură. CÎndva…..
Raportarea cu strictețe dar și în visare, la un viitor planificat obsesiv în minte, nu face decât să agraveze frustrarea. Simțiți și voi disperarea care cuprinde pe mulți în aceste zile, o știți. Cu cât mai grozav planul, investiția si speculatia iluzorie în viitor, prin speranța îmbolnăvitoare că mereu mâine , sau peste un an , 2,3 vom face si vom fi fericiți și împliniti, aprinde paie. Pe foc automat. Cu cît mai mare visul din viitor, cu atît mai mare și frica și dezamăgirea.
Am fost educați prost. Am fost educați de mici să speculam un mâine în minte, si să avem întotdeauna răspunsuri cât mai lungi si vaste, la întrebarea pe care toti ciocoflenderii își permit azi să o pună nu doar copiilor, ceea ce n-ar fi tare grav, ci si adulților care trăiesc un pic altfel decât majoritatea obsedată doar de viitor si facturi. Copiii sunt puri, ei proiectează direct din năzuințele și abilitățile cele mai profunde, spirituale dacă vreți, care nu tot timpul au legătură și așa cu realitatea pragmatică. Iată întrebarea:
-Tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Dar dacă ai avea mulți bani, ce ai face cu ei!?
sau, pe de altă parte, ceva mai profesionist, avem toate acele workshop-uri de antreprenoriat care îi îndeamnă pe oameni să-și scrie pe hîrtie planuri și măiestrii financiare, să-și facă tablouri cu ”viitorul” , pe care să îl trăiască încă de-acum, ca și cum asta ar fi tot ce au. O falsă bogăție proiectivă se naște astfel la orizont, asemeni unei Fata Morgana încrîncenată de ambiția veșnică- aceeași la toți- de a reuși. Să fii number one! Dar nu, doamne-ferește să te afli în pacea prezentului cu tine, împăcat cu resursa și silitor în muncă și vocație ”day by day”, ci obligatoriu să te vezi unde o să ajungi peste 10 ani. offf, ce obositor, și cîte resurse consumă asta în timp….
Oferind în același timp sfaturi sigure de viață prin planuri de investitie pe termen lung. Obligatoriu trebuie să lucrezi cu ei: cursuri, workshopuri si alte obiceiuri industriale de dezvoltare personală, se văd acum răpuse de mare criză.
Ce faci, când niciun public si neam si om nu va mai fi acolo sa-ti aplaude realizările, costumul (si așa de prost gust si ieftin), trufia!? Când apartamentul de nșpe zeci mii de euro în care ai investit, îți cade la pământ, că vorba aia, in loc de “stăpânul viselor tale”, majoritatea ajung “sclavii propriilor așteptări” întemeiate pe metehnele si vicleniile unei industrii conduse cu fler la nivel preaînalt. Valabil în multe domenii în care oamenii au irosit ani de viață, pentru a se proiecta zilnic la un viitor ideal care nu mai vine. Este același mecanism ca la păcănele:
OBsesiv compulsivitate. Alimentat de viciul unui viitor ideal, adesea copiat din exemplele de viață abundentă ale modelelor promovate la nivel monden, societal, începi nu să -ți explorezi vocația și viciul, înzestrîndu-ți datoria cu pasune și punînd etica și civilitatea ”lucrului bine făcut”, ci încercînd din răsputeri (sau poate ușor), să-i copieze pe alții. Și încep cu hainele. Iată că azi, la prăbușirea multor piloni mai mult sau mai putin importanți care sustin viața modernă, rămâne atat de valabilă asta:
Căci iată, vine o vreme, când cei care vor moșteni pământul vor fi cei care se dezvață de tot ceea ce știau si au învățat deja, până acum. Erich Fromm a scris-o vast în cîteva cărți importante (A avea sau a fi?)
Acestea fiind zise, acum e momentul marilor aplicabilităti și practici concrete, când tot ceea ce ai învățat și investit emoțional în ultimii ani de viață (boemă, aș zice), să dea roade.
Mulți se țineau sus și tare prin citate forțoase care transmiteau muritorilor că orice criză e o provocare, arătându-si bărbăția ici colo, înverșunarea și superioritatea față de cei de rând. Iată, a venit momentul ca aceștia să dovedească vădit curajul, tăria de caracter și credința pe care o lăfăiau atâta vreme în public, reușind sa adune capital serios de imagine, si cu siguranță, și ceva bani. Dar cel mai grav, adunînd alături de ei oameni care îi credeau pe aceștia niște modele, niște ”specimene” de adevărat curaj, spirit drept și cult, și multe altele așijderea.
Zilele acestea primim însă o lecție dură de cumpătare.
Liderii adevărați vor răsări delicat, asemeni florii de colț sub soare. Îmbrăcați modest, cu strălucirea în ochi și blîndețea pe față, așezîndu-se drept, probabil într-un colț- același pe care l-au primit de ani, văzînd cum oamenii debusolați caută repere. Și nu, nu se vor impune cu forța! Iar oamenii, înăbușiți în frică, și văzînd cum toți ceilalți ”ai lor”, cad secerați, pe capete, dovedindu-și teoriile și citatele copiate din alții- motive în plus să vadă ipocrizia, în preajma falimentelor personale, toate acestea vor înlesni, în sfîrșit, crearea unor comunități cu adevărat curate.
Căci nimic nu e mai periculos decît virusul obedienței și al ”închinării” la oameni, la false modele și zei. vedeți voi, spre deosebire de ciumpalacii ăștia la costum care își spun modele și antreprenori, avînd kile de like-uri pe feisbuc și instagram, și care acum fac pipi pe ei de frică, în casă, și care aflați la cumpărături , au început să dezvolte spontaneități patologice de genul ” fug de oameni, nu ajut pe nimeni, nu întind o mînă fratelui meu, etc”, aceștia și mulți ca ei, își vor fi dovedit falsele teorii cărora li se închină, în următorii ani.
Vin vremuri dubioase! Dar cel puțin avem nădejdea că fiecare criză e într-adevăr o oportunitate. Pentru cei exemplificați mai sus- să-și dea seama că nu se pot baza pe citate, ci doar pe ei înșiși, pe forța specială, și pe acțiuni mici, ușor de monitorizat pe termen mediu-scurt. Iar pentru ceilalți, publicul, înșelat de inoculări carismatice, de caractere îndoielnice și slabe, e vremea în care vor trebui să se bazeze, de asemenea, tot pe ei, lăsînd loc prin tragerea vălului de ceață proptit de către ipocriți, lăsînd loc ca adevărații oameni ”iubitori de oameni”, să-și facă simțită prezența, spre salvarea morală a comunităților, încarcerate în frică și groază, în aceste zile de mare sensibilitate socială, ură, tranchilizare tactică și multă propagandă .
Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
