Cine e Statul? Statul sunt eu | Propaganda

Politică aplicată la nivel de individ.

Ai o familie și o casă. Zilnic te trezești la oră fixă, ai niște obiceiuri, impui niște reguli copiilor, că doar sunt ai tăi, ai niște credințe moștenite, experimentate,  o aspirație către ceea ce crezi tu că-I drept, și îți îngrijești relația așa cum se cuvine, cum știi. Ai o identitate, o noimă intrinsecă, un folos, niște scopuri, o personalitate suverană, un spirit suveran, preferinte si dispreturi functionale. Proprii și personale.


Apare apoi un rebel și îți spune că ar trebui să fii mai flexibil. Mai îngăduitor cu tine, mai moale… mai puțin dur. Sau îți spune mai rău, că trebuie să te iubești! Te-a invadat deja, psihologic, e pe toate gardurile! Te invită la workshop-uri de parenting, la fel ca pe alți zeci de mii ca tine, și îți impune măsuri pentru educație. El le știe pe toate, e dictatorul nevăzut suprem. Dictatorul nevăzut, asemeni vînzătorului pașiv de emoții și vise, capabil să făurească din 2 -3 scheme un mic ideal, te-a și fascinat. E ceea ce tu nu vei fi niciodată. E ceea ce masele adoră, iar tu ai dat cam în umbră o vreme. De drag.  Apoi, începe să-ți denatureze toate celelalte activități. Peste noapte, dictatorul a dat legi și deține adevărul absolut, e un soi de Dumnezeu guvernamental pe pămînt. Distruge tot ce ai făurit, pe motiv că NU ERA BINE., și nici nu era …democratic! Copiii  trebuie lăsați de izbeliște, iar nevasta, de dragul unei evoluții spirituale- ar trebui împărțită și cu alții. Îți spui că e bine, că omul din moment ce are atît de mulți bani și a devenit o putere, știe el mai bine, așa că încet-încet- accepți. Îți spune ce să mănînci, cum să te miști, ce să conduci, și cum să-ți conduci afacerea. De asemenea, îți spune și ce limbă să înveți !  Trec apoi ani, și începi să devii exact la fel ca oricare altul. Din totalitarul, stăpînul propriei familii și gospodării, ai devenit acum o omidă, subjugată de falsele nevoi de reguli. Ai ascultat de altcineva. Te-ai renegat pe tine, ți-ai nefericit copiii de moștenirea propriului tău EU. Cu identitatea șterpelită, manifești tăcut același vid interior despre care ai citit că l-au mai simțit și alții. Dar ești perfect democrat. Te strîng pantofii cei scumpi, dar strîngi și tu din dinți, că arăți bine. Din iubire, ajungi acum să respiri trufie. Felicitări, te-ai aliniat cu…”sursa”. Guvernul mulțumit de rezultate, își impune apoi ceafa lată peste toate celelalte gospodării, pe care le-a împroșcat meschin în picioare. Nicio familie fără apă, nicio casă fără ”ibuprofen”. Ca în reclame.

     Devii apoi o oază de emoții, căci de-acum începi să fii testat și jucat la un alt nivel. Familia după care probabil ancestral ai tînjit atîta, iat-o,cum răsare ca un gînd psihotic la orizont. Toți suntem una, they say. Începi apoi să copiezi precum maimuța tehnici de relaxare, tehnici de ”evoluție”, așteptînd cuminte să se deschidă lunar cîte o poartă astrală. Ai uitat de soarele care-ți dojenea grîna și-ți hrănea chipul brăzdat de ridurile bucuriei pure, ai început s-o arzi acum șmecher cu Luna. Fără să știi că e astrul morții, și lumina întunericului, te închini și matale acum la toți morții. Zeitățile propuse de ”guvenrele spirituale” sunt safe. Pupi pămîntul din cînd în cînd ca să-ți fie bine. Un troc inconvenabil cu țărîna. Poate sex cu plante? Oferta e vastă, și are bătaie pe fiecare psihopatologie de-a omului. Nici n-ai voie să-i spui țărînă, acum îi zice Gaia.  NouVorbă. N-ai voie în schimb să zici Dumnezeu.

Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu!  șșșșt că se ofensează toți dracii !băi, dacă nu crezi, ce te tot omoară!?

   Și peste toate, privind în urmă, constați apoi că deși uniformizarea nebună de gospodării, de oameni, de țări și de mase a devenit o joacă de o vechime zguduitoare, e prea tîrziu, ori nu-ți dai seama încă deloc că ai devenit COLONIE. Micro-Colonie. Pe toate planurile. Coloniavirusul, ceea ce urmează. Ți-au dat cu parenting, la început ai zis că e cool, căci sentimentul moștenit de la Adam de vinovăție, pulsează în noi toți ca o hidrocentrală, instigat de un purtător de vise și idealuri, care de fapt s-a adeverit a fi un microb de cea mai joasă speță. Dar e spoiler alert! Infectat apoi cu ale altora năzuințe, aspirații și idealuri, îngropat în lozinci mediocre, te cercetezi pe tine, căutîndu-ți trezvia oriunde se poate: în amintiri, în familie, în copilul devenit de-acum, în loc de o oglindă mai bună a ta, cobaiul îndoctrinării statului, acelui regim pe care-l proslăveai, căci te purta odinioară pe ape și simțiri abundente, și cool. Depresia e starea de fapt. Te-ai acomodat, la fel ca alții cu ea. În loc de cîine, ți-ai luat însă pisică, pisicindu-te asemeni ei, ca milioane de oameni. Vibrații înalte, they say. You say! Zvîcnește însă supărarea în tine, dar tu tot crezi că e cool. Latent, îngîmfat, izolat, sceptic și de la an la an, aflat într-o tot mai mică mobilitate  și dinamică personală. În pas cu moda, urmărind trendul, mori treptat și nimicit de propriile slăbiciuni. Tu  și întreaga ta țară! După norme, după timpi, și firește, după posibilități. NU-i obligatoriu să murim toți la fel! Rezistența era doar un cuvînt frumos pomenit de rebelii cu cauză, la un moment dat, în timp ce istovit de la nefericita muncă, te lăsai ghidat și inoculat cu felurite idei parvenite prin facebook. Te uitai cîndva cu dispreț la ei! Și acolo mureau, ideile, în fașă. Au trebuit să se întîmple toate astea, ca să înțelegi…  Și da, va trebui să mori adînc, ca să înțelegi !

 

     Mașinăria de propagandă și-a făcut deja scopul. Au trecut ani, și din omul identitar, lucid, tăios și blind pe alocuri, aflat într-o congruență mare cu sine, dornic să înmulțească talanții, ai devenit acum doar un număr într-o oarecare cireadă. Toți la fel, înghesuiți odată spre aceleași pulsiuni și idealuri, privesc debusolați în urmă, cu o claritate a ceea ce au pierdut odată,  întristată de o asemenea viață. E greu să te resemnezi,  dar la fel de greu este să taci, și să te mai ții minte. Noutatea vine peste tine ca un tăvălug: mîncare nouă, muzică nouă, haine noi, mașini noi, abundență nouă, postări noi, cărți noi, totu-I nou și nu ți se mai permite să rumegi nimic. Să stai, să zaci nițel intuitiv cu tine. Ești obligat însă să meditezi, să faci baie de frică. Nu Să creezi, să fii, să poți și să redobîndești cele de preț ce le AVEAI. Mișcarea și focul lăuntric au devenit condamnabile. Uite băi- un individ cu ADHD !! Să-i dăm niște pastile, să-l ”arestăm”, în noua instituție de infractori a statului- SPITALUL DE NEBUNI! Pardon, Investigații psihanalitice, sau psihiatrice, și de boli infecțioase.

    Călăul nevăzut, doctorul ”vînzător” care a avut cîndva leac de sufletul și gospodăria ta, la fel de duios precum avusese și față de cele ale cîtorva alte milioane de oameni ca tine,  a dispărut. S-a făcut nevăzut, și-a luat tălpășița-n ceață, lăsîndu-și în urmă un frate mai mare. Fratele CEL mare. Surpriză! Vînzătorul persuasive era doar un abil bișnițar, școlit în ani la școala minciunii acreditate de Ministerul Adevărului. Pe loc repaus! Vrei să cauți pe vreunu să dai vina?  Hai cît mai repede la oglindă! Avînd deja informația a ceea ce ai fost cîndva, la cea mai mica urmă de însănătoșire, sigur te va percheziționa și mustra cumva. Pe tine și pe cîteva milioane.  Romanul lui Orwell, 1984, este catalogat drept romantic, comparativ cu acest regim. Suntem în 2040, anul sexi de grație al roboților, al oamenilor ”evoluați”, al vibrațiilor înalte și al psihopatologiei care poartă costum. Biblia vorbea atît de îngăduitor și elegant despre această perioadă… Totu-i permis, dar ”tot ” ce este este reglementat de Stat. Libertate, fraternitate, și sfîntă inegalitate. Trufia socială intens injectată în ultimii ani are o putere incredibilă de a-i face pe purtătorii ei să creadă că sunt unici, cei mai cei, și speciali! Noaptea minții. Și așa și este. Epoca trufiei minții, în noaptea continuă în care zorii zilei sunt confiscați de stat, iar Soarele, fie și arhetipal vorbind- un acel -ceva eligibil la răstignire.

 

     Mai țineți minte cînd spuneam în cor, individual că ”nu mi se poate întâmpla chiar mie”? Ei bine, așa sună și comunismul. Fiecare crede ceva individual, și toți la unison ajung să fie și să facă aceleași lucruri. Orice devianță de la normele mediocre va fi aspru pedepsită și total neacceptată. Un fel de FEISBUC, varianta socială.

   Statul sunt eu- nicicînd n-a fost mai adevărată și ușor de aplicat ca și acum! Și mai mult decît atît, statul e nevăzut, el trăiește în mine. S-a pitit acolo în vremurile cînd ”era bine, cu spor”. Chakre deschise, porți interstelare  întoarse invers, nevoia de acceptare, nevoia de a fi pe placul mulțimii, rîvna de a fi în trend, iată-le toate: un cal Troian.

Guvernul nevăzut supraveghează din umbră, iar comunismul- la fel de discret și nevăzut, este o formă odioasă de guvernare, prin iluzia existenței acestei libertăți totale, dar exclusive în regimurile, limitările și încorsetările lui. Oamenii o numesc acum ”sistemul Gaia”. În cutia făurită în ani de către branduri și corporații, avînd trufia ca stil de viață și cîrpele de brand –manifestări ale falsei stime de sine, modelele sociale făurite-n laborator devin antitezele modelelor tradiționale, cîndva organice. Devastînd complet modeul” ȘTIU EU MAI BINE PENTRU MINE”, l-au înlocuit treptat, prin planuri și strategii psihologice și prin marketing, cu modelul ”INSTITUȚIA ȘTIE MAI BINE PENTRU TINE”, oferind diplome pe bandă rulantă pentru toți acreditații sistemului. Că e spiritualitate, sănătate, alimentație, hobby și timp liber, știință, psihologie sau nișe speciale, diplomele oferite acreditează pe fiecare individ că ”vorbește pentru și dinspre sistem”. Nici artiști, așa zise ”spirite libere” nu vor scăpa. Dimpotriv, ei vor fi primii înregimentați în cascadă, căci drogurile vor schimba tot. Iată că visul de a duce o moștenire intrinsecă aparte, pentru omul menționat mai sus, a cărui familie s-a lăsat treptat guvernată de acest sistem nevăzut, prin deschiderea ușii călăului invizibil (vînzătorul persuasiv), acest vis devine de nerealizat, departe de aceștia deja. ”Cioc, cioc, vă văd neferikiți și săraki: haideți să vă dau niște abundență.” Și omul, credul și prost, a și deschis ușa!  A fi frate cu dracu pînă treci puntea, e un troc inimaginabil de prost și slab, pierzi necontenit. PE tine!

  Un prost care se ține tare, e mai relevant spiritual decît 100 de sceptici care își perindă ideile după cum bate vîntul! Primul, e imposibil de înregimentat, ceilalți, devin sclavii unei lumi care nu există. ”Cîtă viață ai pus în gînduri, atîta moarte ai pus în tine” , remember? Iar omul nou urăște Viața. Tactic, strategic, a amorțit-o crunt în ultimii ani.  Apropo, știți cîte ore zace pe internet, adică într-o lume a minții, virtuală, un om obișnuit, zilnic?

    Știu eu mai bine pentru mine” s-a transformat în ”statul cunoaște tot”, și astfel , ca într-o bătălie adevărată, cîștigă cel care absoabe cea mai multă putere de la adversar, și pierde cel care oferă cît mai multă putere celuilalt. E Stat versus Om, Om versus Mașină. Iar Statul = Mașină. Din regimul PERSONAL totalitar, îndreptățit și lăsat holistic de cînd  e lumea lume, devenim carcase de împrumut pentru inginerii sociale și branduri.

       Familii la fel, oameni la fel, idei la fel, comportamente la fel, aspirații la fel.

 Ajungi acasă istovit de la muncă, la fel ca alte milioane de cetățeni, pornești televizorul pe Netflix, la fel ca alte milioane de cetățeni, apoi te uiți la aceleași reclame, ca alte milioane de cetățeni, stai și te uiți pe feisbuc la nesfeed, încărcat cu aceleași idei- la fel ca la milioane de cetățeni. Îți faci provizii- consumînd la fel, ca alte milioane de cetățeni. Conduci aceeași mașină, de fapt, ca alte milioane de cetățeni. Sau oare se conduce ea singură!??! Ups! Ți-au luat și libertatea acesta. Dreptul supreme la a manevra volanul. Totalitarismul e rău, a dori să controlezi tu, pe persoană fizică ceva, e de asemenea rău. Omului bădăran I s-au luat deja drepturile. Barbaria de a conduce se pedepsește conform legii. Legii noi.

      Și știți ce e mai crunt în comunism? Mediocritatea. Pe absolut toate planurile, acum! Căci nu poți acoperi o plajă vastă de oameni, un număr relevant foarte mare, oricum. Că nu poți vorbi academic și să cucerești sufletele tuturor. Că nu poți cuceri poporul, dacă nu îi dai ”chestii din popor”. Că nu poți deveni charismatic, dacă nu împărătșești aceleași valori cu fiecare. Nu poți ademeni un cîine dacă nu-i dai ce-i place lui mai mult.  De la micul dejun bogat în carbohidrați, obișnuință pe care a adoptat-o în timp, parcă, toată omenirea, la metehne preluate din culturi și stiluri psihologice care nu ne aparțin, omul nostru este burdușit de diversitate.

      Politica aplicată astfel la nivel de individ devine nu doar o necesitate psihopatologizată a elitelor, ci și un prilej rar întîlnit al oamenilor de rînd, să-și măsoare iute cine sunt, și cine vor să rămînă, să fie. Să continue să fie, în vremurile cele mai dificile, sensibile și imperiale pe care le trăim. Imperiale prin dimensiunea lor spirituală dar și politică, și dificile, prin angrenarea tuturor forțelor ce zac latent într-un om, și mai cu seamă prin schimbările rapide prin care suntem nevoiți să trecem, și astfel să evoluăm. Sau să devansăm. Fără să sacrificăm libertatea de dragul păcii. Păcii mondiale. Falsei păci care va ”potoli” chemarea firească a omului spre dinamic, spre libertatea de a fi, oricum ar fi ea înfăptuită și antrenată de-a lungul anilor.

EVOLUȚIA VA FI SUPRAVIEȚUIREA.

Parafrazîndu-l pe Mircea Eliade: sunt vremuri în care nu poți înainta decît mergînd înaintea curentului; iată paradoxul lumii de azi.

    

Share this...

About the author

o țărancă, vorba aia...

Comments

Comentariul tău