Europa premiază: prototipuri psihologice SECOND HAND:

   No pants day ”Personalitatea anului în Europa pe acțiune civică (oare?) este modelul de cetățean în plină formare: fără carismă, lipsit de emoție și empatie, fără duh, cum ar spune unii, lipsit de discursivitate, elocvență. La toate acestea se adaugă balbism, interiorizare profundă, și o structură gestuală amorfă, sintetizată micro-expresiv pe fondul distopic al înfățișării generale.

   Este reprezentativ oricărei cauze, indiferent de cea pe care o alege, sau nu, conform postărilor de pe facebook, din care reiese disponibilitatea lui de a fi în orice, oricând, oriunde, la sugestia publicului. Lacunele psihologice sedimentate încă din copilărie sunt vizibile chiar și ochiului neformat, iar  în conflictul lor s-au dezlănțuit metropolitan, în timp, comportamente precum apariția în chiloți la metrou, într-una din sărbătorile mai noi ale lumii: ”no pants day”, ba chiar implicarea masivă în acest eveniment. Nimeni nu știe însă motivul concret pentru care el o face.
   Ești personalitata anului în europa nu doar dacă aparții ideologiei ultramoderne, ci și dacă fondezi o pagină care strânge simpatia a câtorva zeci de mii de cetățeni: asigură-te că ai un titlu general, super general, așa încât tot omul să înțeleag, prin abstract, că e vorba de ceva GRAV și SERIOS. De exemplu ”Corupția ucide”.
Alătură cuvinte cu impact profund emoțional oricărei forme de furt și hoție, și vei primi simpatia publicului de stânga , de dreapta, de mijloc, de pe Marte.

   Apoi, începe să postezi știri și întâmplări ciupite de ici colo. tu oricum nu ești jurnalist, ești un postac de feisbuc finanțat de oengeuri dinamice deschise, deschise până la pierdere, care uneori cerșește bani oamenilor și implicare în orice proiect interesant. Nu contează cărei ideologii se supune proietul, ție să-ți pară interesant. Și fiindcă ești atât de pustiu interior, orice te va primi cu brațele deschise îți va părea interesant, căci deh, tu n-ai nevoie de proiecte ci de o îmbrățișare metaforică, în a te face util. Ai putea fi la fel de bine hârtie igienică și să zaci într-un colț de patrie, pe timp de război. Și sunt sigură că Tinder poate să facă o ofertă bună!

 

      Mai departe, organizează proteste. Asigură-te că scoți 1 milion în stradă. Români, unguri, turci, evrei, copii, animale, cerșetori, boschetari, analfabeți, oameni care nu au televizor și internet, nu contează: să fie cât mai mulți oameni, indiferente de rasă, religie, și ideologie politică, educație. Cumva, contează numărul: cât mai mulți, cât mai mulți, așa cum te repeți veșnic pe toate canalele pe care activezi. Socrate se răscolește deja în mormânt!

   Bun executant, preocupat exclusiv cu logistica, se bucură de reputația unui IT-ist, fără ca el să lucreze efectiv în domeniu. A cerut bani sub formă de donație (cerșit, pt cei mai puțin sensibili) pe facebook, aflat la Budapesta, căutând un proiect ”la întâmplare”, unul interesant, în care să se implice, la sugestia oricui i-ar fi oferit-o.
   Sunt multe de spus, însă dăm vina nu pe copilărie, cu atât mai puțin structura genetică, ci pe faptul că într-un eveniment de artă super modernă, a avut un rol în care și-a dat cu cartea în cap timp de mai multe minute, fapt care fie s-a repetat, datorită traumelor reactualizate dintr-o copilărie, fie în urma rolului, el a rămas cu sechele. Nu vom afla, căci nu e interesant. De asemenea, nu ne privește nici faptul că în prea desele apariții, mătreața nu este o prioritate. În fond, de ce să te speli pe păr, când sunt alte lucruri mai importante, precum o țară !?
 index
Interesant rămâne felul în care mulțimea aplaudă acțiunile multor asemenea arhetipuri sociale.  Obediența față de autoritate și supunerea colectivă la ideile pe care media și social-media le vîră în nasul tuturor nu fac excepție nici în acest caz, nici în altele, asemănătoare.  Nimeni nu mai poate să vadă dizgrația și anormalul, atunci când ele sunt expuse în lumina reflectoarelor: vor străluci atât de tare, încât toți le confundă cu ceva superb. O adevărată mașinărie de protest!
  Pe măsură ce trecem prin trăsături, chipul călăului este invizibil: el nu există, fiindcă el este victima. Așa pățesc tinerii care nu știu ce vor: rămân veșnic dopați de sistem, acoliți ai unor concepte despre care nu cunosc, căci le-a lipsit o viziune de ansamblu, și de multe ori, mâna de fier îmbrăcată în catifea care să îi educe și îmbrățișeze la timp.
Ei sunt educabilii, modelabilii, copiii perfecți pe care  orice născocitor și aspirant la globalismul utopic și l-ar dori, iar șefii nevăzuți- adevărate caracatițe care învârt banul din plictiseală, jucându-se terifiant cu natura umană.
Despre aceștia despre care știu alții mai bine, reprezintă noua politică, dar mai ales milițianul civil: cetățeanul răzvrătit, dar mai mult decât răzvrătit, și paradoxal, obedient organizațiilor care și-au făurit imaginea într-o sinteză pură socială, organizații care au reușit să arunce lumii un fel de a fi, un fel de a te îmbrăca și a duhni: noul kitch ridicat la nivel de virtute: adevărați indivizi  second-hand.
În numele libertății, mulți sunt gata să o  s***ă, dar mai întâi, ei își dau pantalonii jos.
La fel de transparent ca și ei.
Așadar, Europa premiază persoanele care atentează la siguranța națională, la noțiunea de neam și patrie, la valori și la stabilitatea socio-culturală. Când îți dai cu cartea în cap și numești asta artă, nimic bun nu poate să urmeze, în ceea ce promovezi ca individ, ca mașinărie de propagandă care servește oricărui interes, mai puțin acelui național.
Personalitatea anului în europa ar trebui să fie Persona non grata pe teritoriul românesc.
Dar hei, e libertate.   Ai putea la fel de bine să concepi o pagină cu titlu precum ”Viața ucide”, unde să începi să postezi fotografii amuzante, peisaje suculente care să îndemne la mii de like-uri, apoi brusc, când protocolul o cere, să începi să chemi lumea în stradă, în apărarea pozelor cu pisici. Ne-am înțeles deci, e o strategie !
Și egalitate…
Adversarii zac la aceeași masă, ciugulind cu nesaț din aceleași chipsuri, plătite din fonduri oculte, făcând socoteli logistice pe spinarea aceluiași colos jegos care clădește de ani buni distopia în regiune.  Muls precum o vacă, tocătorii de bani și resurse, cu ZERO personalitate, deși ei SUNT personalitate (paradox, heh) își dau serviciile pe popcorn, chipsuri și plimbări prin țară, făurind de zor o politică parșivă, a cărei interes se rezumă nu la dezvoltarea tradiției, valorilor și principiilor armonice într-o societate sănătoasă, ci la dezvoltarea bolii, patologiei, acelui openess socio-cultural care face din orice operă de artă strămoșească, un kitch vopsit în acele culori morbide ale veacului.

 

________________________

VETO

Publicat de

io`HA

o țărancă, vorba aia...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *